ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1250/2023

Ședința publică din data de 30 iunie 2023

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 18.02.2022, sub nr. x/2020, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate ca reclamantul nu este tatăl pârâtului, cu consecința efectuării cuvenitelor mențiuni în actul de naștere al pârâtului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1818 din data de 2 noiembrie 2022, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Timișoara a reținut că din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. se desprinde concluzia că în ceea ce privește cererea de tăgadă a paternității, care nu este o cerere referitoare la bunuri și nici la drepturi de care părțile pot să dispună, câtă vreme, conform art. 414 C. civ. și art. 429 C. civ., invocate de reclamant în susținerea acțiunii, înlăturarea filiației față de tatăl din căsătorie se poate face numai printr-o acțiune în justiție, competența teritorială este exclusivă, absolută, cu toate consecințele ce decurg de aici, inclusiv aceea a posibilității invocării ei din oficiu de către instanță, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ. Caracterul de ordine publică sau de ordine privată al normelor de competență teritorială rezultă din combinarea art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. cu art. 126 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că despre norma înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate spune că este o normă de ordine privată, fără a se ține seama și de natura pricinii.

Așa fiind, văzând și că legea nu prevede expres instanța competentă din punct de vedere teritorial pentru soluționarea unei acțiuni în tăgadă de paternitate, ceea ce înseamnă că se aplică regula de drept comun prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., instanța, ținând seama și de faptul că localitatea Fersig, din comuna Satulung, din județul Maramureș, se află, potrivit Hotărârii nr. 102/2021 a Consiliului Superior al Magistraturii, în circumscripția Judecătoriei Baia Mare, a constatat că Judecătoria Baia Mare este competentă să soluționeze acțiunea de tăgadă de paternitate formulată de reclamant, inclusiv petitul privitor la efectuarea cuvenitelor mențiuni în actul de naștere al pârâtului, care, conform art. 30 alin. (4) C. proc. civ., este accesoriu capătului principal de cerere având ca obiect tăgadă de paternitate, și care, astfel, în baza art. 123 C. proc. civ., urmează soarta capătului principal de cerere, în sensul că instanța competentă teritorial să îl soluționeze este instanța competentă să judece cererea de tăgadă de paternitate.

2.2. Prin sentința civilă nr. 4784 din data de 25 mai 2023, Judecătoria Baia Mare a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În opinia Judecătoriei Baia Mare, cu referire la cererea având ca obiect tăgadă paternitate, competența teritorială privind soluționarea sa este una alternativă.

Potrivit prevederilor art. 107 din C. proc. civ., ce consacră regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. stabilesc o competență teritorială alternativă în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiației, în sensul că "în afara instanțelor prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai e competentă și instanța de la domiciliul reclamantului".

Față de obiectul cererii de chemare în judecată - tăgadă paternitate – instanța a reținut că sunt incidente, sub aspectul competenței teritoriale, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. alternativ cu cele prevăzute de art. 107 C. proc. civ. Posibilitatea ca reclamantul să opteze între mai multe instanțe deopotrivă competente, cea de la domiciliul pârâtului sau cea de la domiciliul său, este reglementată de art. 116 C. proc. civ., care prevede că "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Stabilind că în speță sunt aplicabile normele care reglementează competența teritorială alternativă de ordine privată (art. 129 alin. (3) din C. proc. civ.), Judecătoria Baia Mare arată că potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Cum, în cauză, pârâtul nu a formulat întâmpinare la primul termen de judecată, când părțile au fost legal citate, excepția necompetenței teritoriale nu putea fi invocată, din oficiu, de către instanță. O asemenea prerogativă îi revenea doar pârâtului în condițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., astfel că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Timișoara.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie cererea prin care reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că reclamantul nu este tatăl pârâtului, cu consecința efectuării cuvenitelor mențiuni în actul de naștere al pârâtului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, în cauză sunt incidente prevederile art. 107 din C. proc. civ., care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În același timp, art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarația verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că, în procesele privitoare la persoane, competența teritorială este exclusivă, de vreme ce au ca obiect drepturi de care părțile nu pot dispune; în consecință, pentru determinarea instanței competente urmează a fi avute în vedere dispozițiile dreptului comun, ceea ce înseamnă că, în litigiile privitoare la persoane, norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ. are caracter imperativ.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., de vreme ce obiectul cererii nu îl constituie o acțiune privitoare la stabilirea filiației, ci o acțiune în tăgada paternității.

Art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează acțiunea în stabilirea filiației față de mamă, respectiv cea în stabilirea paternității din afara căsătoriei. De altfel, din modul de redactare a textului de lege rezultă că domeniul de aplicare a acestuia nu include orice acțiuni privitoare la filiație.

În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul B. în favoarea Judecătoriei Baia Mare, instanță competentă să soluționeze și capătul de cerere accesoriu, în acord cu dispozițiile art. 123 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2023.