ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 613/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 13.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., prin reprezentant legal B., să se constatate că este cu neputință ca reclamantul să fie tatăl minorului C.; să se dispună rectificarea actului de stare civilă a minorului în sensul radierii subsemnatului de la rubrica "tată"; să se dispună schimbarea numelui minorului, din Crainic, în Vaida, după mama sa.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 54 din Codul familiei.

Prin sentința nr. 9488/25.09.2020, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Deva, reținând că cererea în tăgăduirea paternității a fost formulată de către tatăl din căsătorie, acestuia nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 113 C. proc. civ., incidente în cauză fiind dispozițiile art. 107 potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Întrucât dispozițiile legale anterior menționate stabilesc o competență teritorială exclusivă, iar locuința pârâților fiind în județul Hunedoara, instanța a apreciat că instanța în circumscripția căreia se află această localitate este competentă a soluționa cauza, respectiv Judecătoria Hunedoara.

Prin sentința nr. 15/05.01.2021 Judecătoria Deva, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că pentru acțiunea având ca obiect tăgadă paternitate nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci o competență alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Ca atare, în cauză devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Instanța a reținut că pârâții nu au formulat întâmpinare, ceea ce înseamnă că, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, Judecătoria Timișoara avea dobândită competența sub aspect teritorial, prin alegerea de competență efectuată de reclamant în condițiile art. 116 C. proc. civ., raportat la art. 130 alin. (3) din același cod.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, pentru următoarele argumente:

Acțiunea în tăgadă paternitate obiect al litigiului în cadrul căruia s-a constatat ivit conflictul negativ de competență este supusă unei competențe teritoriale exclusivă și absolută, care rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 C. proc. civ.

Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Rezultă din textul legal menționat că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial, dar, totodată, rezultă, printr-o interpretare per a contrario, că în această categorie nu sunt incluse cererile privitoare la persoane, în cazul cărora, competența este obligatorie, dat fiind că drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune liber.

Cererea în tăgăduirea paternității a fost formulată de către tatăl din căsătorie, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 113 C. proc. civ., conform cărora "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 1. instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației".

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., în conformitate cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Întrucât minorul față de care s-a solicitat tăgada paternității locuiește împreună cu mama sa în județul Hunedoara, competența de soluționare a cauzei aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială se află această localitate, potrivit celor arătate anterior, respectiv, Judecătoria Deva.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2021.