ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1762/2022

HOTĂRÂRE

05.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1762/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.10.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat cerere de tăgadă paternitate, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate că pârâtul nu este tatăl biologic al minorului C., mama fiind D. și, de asemenea, să se constate că el este tatăl minorului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 424 și art. 432 C. civ.

Prin sentința nr. 1685 din 8 martie 2022, Judecătoria Sectorului 6 București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Răcari, reținând că reclamantul a investit instanța cu două capete de cerere, respectiv tăgada paternității și, subsecvent, stabilirea filiației minorului.

Instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., precum și cele ale art. 113 pct. 1 din același cod și, apreciind că există o competență teritorială alternativă numai în materia stabilirii filiației și nu și în cazul acțiunii de tăgadă a paternității.

Totodată, a reținut că, în cauza de față, având ca obiect principal tăgadă de paternitate și, numai subsecvent, stabilirea filiației, competența se determină după regula generală, prevăzută de art. 107 C. proc. civ.

Astfel, constatând că domiciliul pârâtului se află în Titu, jud. Dâmbovița, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Învestită prin declinare, Judecătoria Răcari, prin sentința civilă nr. 690 din 10 mai 2022, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că acțiunea având ca obiect tăgadă paternitate este o veritabilă acțiune în materia stabilirii filiației, astfel că, pentru determinarea competenței teritoriale în cauză sunt incidente prevederile art. 113 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, fiind în prezența unui caz de competență teritorială alternativă, de ordine privată, în mod eronat, Judecătoria Sectorului 6 București a invocat din oficiu, excepția de necompetență teritorială, în raport de dispozițiile art. 130, alin. (2) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Răcari.

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de modul diferit în care cele două instanțe au calificat cererea de tăgadă a paternității ca făcând sau nu parte din tipurile de acțiuni reglementate de Capitolul II din C. civ. " Filiația" .

Temeiurile de drept în raport de care soluționarea pretențiilor deduse judecății urmează a avea loc, respectiv dispozițiile art. 424 și art. 432 C. civ., sunt situate la capitolul II din C. civ. - Filiația, Secțiunea I "Stabilirea filiației", §4. Acțiuni privind filiația, III. Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei, respectiv IV. Acțiuni privind filiația față de tatăl din căsătorie.

Drept urmare, Înalta Curte reține că atât acțiunea în tăgada paternității, cât și acțiunea în stabilirea filiației sunt acțiuni văzute de legiuitor ca interesând filiația și că acțiunea dedusă spre soluționare, în ambele sale pretenții, și cea în tăgada paternității și cea în stabilirea filiației din afara căsătoriei este una care privește clarificarea filiației minorului.

Astfel, având în vedere natura juridică a acțiunii pendinte, prin care se urmărește lămurirea situației filiației minorului C., precum și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente (...) instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației, rezultă că, în prezenta cauză, competența este alternativă, între instanța de la domiciliul pârâtului și instanța de la domiciliul reclamantului.

Sunt incidente, de asemenea, în speță și prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 6 București, instanța de la domiciliul său și, în consecință, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., a învestit în mod legal această instanță cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Ca atare, în cauză devin incidente și prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Astfel, Judecătoria Sectorului 6 nu mai putea să dispună, nici din oficiu și nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtului.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.