ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 59 din data de 15 iunie 2022 a Judecătoriei Liești, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 342 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 40 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 19800 RON, corespunzătoare a 220 zile amendă cu un cuantum al unei zile amendă de 90 RON, dispusă prin Sentința penală nr. 41/2020 a Judecătoriei Liești, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 902/2020 din data de 20.10.2020 a Curții de Apel Galați, pentru săvârșirea în data de 30.08.2017 a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, respectiv un spor de 1 lună închisoare, precum și amenda penală în cuantum de 19800 RON, rezultând pedeapsa de 2 ani și 1 lună închisoare, cu executare efectivă și 19800 RON amendă penală.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea pistolului marca x, cu seria x, cal. 4,5 mm. - armă neletală supusă autorizării și a muniției aferente, respectiv 393 de proiectile din metal și 4 butelii marca x cu dioxid de carbon, bunuri depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Galați conform dovezii seria x nr. x din 08.04.2019.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea substanțelor periculoase, devenite deșeuri, respectiv x, bunuri aflate în custodia I.P.J. Galați - Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 27.10.2020 s-a constatat legalitatea actului de sesizare al instanței, respectiv a rechizitoriului nr. x din 31.08.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești și a administrării probelor, precum și a efectuării actelor de urmărire penală.

Din examinarea întregului material probator de la dosar instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt, referitor la infracțiunea de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005:

La data de 21.02.2019, în baza mandatului de percheziție nr. x/19.02.2019 emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Liești, s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare la imobilul amplasat pe raza comuna Umbrărești, sat Umbrărești-Deal, județul Galați, unde inculpatul A. locuiește fără forme legale. Cu această ocazie, în curtea imobilului în cauză, într-o magazie, au fost depistate mai multe recipiente cu substanțe periculoase destinate a fi folosite în agricultură, toate devenite deșeuri ca urmare a expirării termenului de valabilitate, respectiv: x.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, cu privire la substanțele expirate, inculpatul a declarat că acestea aparțin societății comerciale B. SRL și că se angajează să ia legătura cu o firmă specializată în vederea luării măsurii de eliminare a acestora.

În fața instanței de judecată, inculpatul a declarat, cu privire la substanțele găsite la domiciliul său, că acestea au fost achiziționate pentru societățile comerciale al căror administrator este, B. și C.. Acestea sunt scumpe și le-a folosit așa cum scrie în fișa lor, fără a afecta mediul.

Conform facturii nr. x/08.09.2016, B. SRL a achiziționat următoarele produse: x. Conform Facturii nr. x/20.03.2017 B. SRL a achiziționat următoarele produse: x. Conform Facturii nr. x/28.04.2012, C. SRL a achiziționat următoarele produse: x. Conform Facturii nr. x/31.10.2014 C. SRL a achiziționat următoarele produse: x. Conform Facturii nr. x/31.10.2014 C. SRL a achiziționat următoarele produse: x.

Referitor la infracțiunea de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, instanța a reținut că, potrivit textului indicat anterior constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani următoarele fapte: b) neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului A. care, în perioada septembrie 2013 - ianuarie 2019, nu a luat măsurile de eliminare totală a substanțelor periculoase, toate devenite deșeuri, respectiv x, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

Elementul material al infracțiunii constă în omisiunea de a lua măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri ca urmare a expirării termenului de valabilitate.

Această obligație a inculpatului rezultă din dispozițiile legale mai sus enunțate și era înscrisă în fișa cu datele de securitate a fiecărei substanțe. De exemplu, în cadrul fișei de securitate a substanței numită x se arată că:

"În conformitate cu regulamentele naționale sau, dacă este necesar, după consultarea autorităților competente, acest produs trebuie transportat la un centru autorizat de colectare a deșeurilor sau la un centru autorizat pentru incinerare."

Urmarea imediată a faptei constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale care se formează și se dezvoltă în scopul realizării obligației și responsabilității de protecție a mediului care incubă tuturor persoanelor, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re.

În ceea ce privește latura subiectivă, s-a constatat că, din probele administrate, reiese că inculpatul a acționat cu intenție indirectă.

Cu privire la solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul a susținut că substanțele ridicate cu ocazia percheziției aparțineau unor societăți comerciale, depunând în acest sens niște facturi fiscale.

Instanța de fond a reținut că analiza corelată a înscrisurilor depuse nu a reușit, în final, să contureze veridicitatea aserțiunilor inculpatului.

Astfel, din înscrisurile atașate la dosar (extrase ONRC, proces-verbal percheziție) rezultă că bunurile nu au fost găsite la sediile societăților comerciale, ci la un imobil în care locuiește fără forme legale inculpatul. Societatea comercială B. SRL are asociat unic pe D., aceasta fiind și administratorul societății, sediul societății fiind în comuna Ivești, str. x, camera 2, județul Galați și punctul de lucru în comuna Umbrărești, sat Umbrărești-Deal, județul Galați. C. SRL are ca asociat unic pe inculpatul A., acesta fiind și administratorul societății, sediul societății fiind în comuna Umbrărești, sat Umbrărești-Deal, str. x, nr. 706/2, județul Galați, fără a avea alte puncte de lucru.

Bunurile au fost găsite într-un imobil aflat în construcție în comuna Umbrărești, în apropierea SC E. SRL, folosit de inculpat. Or, potrivit art. 935 C. civ., oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului. Așa fiind, inculpatul avea și obligația de a respecta prevederile legale privind eliminarea acestora substanțe. Acesta nu a făcut dovada prin facturile atașate că bunurile ar fi aparținut persoanelor juridice. Inculpatul nu a reușit să răstoarne această prezumție de proprietate cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei, nefăcându-se dovada identității dintre produsele achiziționate și cele indicate în actul de inculpare.

În facturile atașate se regăsesc menționate doar câteva substanțe din cele menționate în rechizitoriu, respectiv: x (presupus a fi achiziționat de C. în 31.10.2014) și x - expirat ianuarie 2018 (presuspus a fi cumpărat în 20 martie 2017 de B. SRL). Cu privire la substanța x, instanța de fond a constatat că în rechizitoriu se face referire la un recipient de 5 litri, substanța achiziționată de societatea comercială fiind în recipiente de 20 litri. În privința substanței x, prima instanță a reținut că factura depusă face referire la un produs achiziționat în 2014, în timp ce în rechizitoriu s-a menționat că produsul este expirat din septembrie 2013, fiind astfel evident că nu poate fi vorba de același produs. Deopotrivă, s-a constatat că nu s-a făcut dovada identității nici între substanța x menționată în factură și cea din rechizitoriu, fiind greu de presupus că societatea comercială a achiziționat în 31 octombrie 2014 produse ce urmau să expire în noiembrie 2014.

Prima instanța a reținut că este neîntemeiată și apărarea inculpatului, în sensul că organele de urmărire penală nu au administrat probe în dovedirea faptului că substanțele identificate ar fi periculoase prin simpla depășire a termenului de valabilitate.

Art. 2 din O.U.G. nr. 195/2005 definește noțiune de deșeu și substanță periculoasă astfel: punctul 19. deșeu - orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca; punctul 67. substanța periculoasă - orice substanță clasificată ca periculoasă de legislația specifică în vigoare din domeniul chimicalelor.

Articolul 24 stabilește că activitățile privind fabricarea, introducerea pe piață, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum și introducerea și scoaterea din țară a substanțelor și preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare și gestionare.

În continuare, art. 28 prevede că persoanele fizice și juridice care gestionează substanțe și preparate periculoase au următoarele obligații: a) să respecte prevederile art. 24 privind substanțele și preparatele periculoase; b) să țină evidență strictă - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanțelor și preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor și ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, și să furnizeze informațiile și datele cerute de autoritățile competente conform legislației specifice în vigoare; c) să elimine, în condiții de siguranță pentru sănătatea populației și pentru mediu, substanțele și preparatele periculoase care au devenit deșeuri și sunt reglementate în conformitate cu legislația specifică.

Potrivit art. 34 din O.U.G. nr. 195/2005 îngrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislație specifică în domeniul chimicalelor.

Noțiunea de "deșeu" este, de asemenea, definită în anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor ca fiind orice substanță sau orice obiect din categoriile stabilite în anexa nr. 1 B, pe care deținătorul le aruncă sau are intenția ori obligația să le arunce: 3. Produse cu termenul de valabilitate expirat.

Lista cuprinzând deșeurile se regăsește în Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 deșeurile periculoase fiind marcate cu un asterisc (*). Conform acestui act normativ, deșeuri agrochimice cu conținut de substanțe periculoase au codul nr. 02 01 08*, cod care se regăsește înscris pe fișa de securitate a produselor identificate la inculpat.

Așadar, prin simpla expirare a termenului de valabilitate produsele identificate la inculpat, respectiv îngrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor, au devenit deșeuri, acesta având obligația să le elimine în condiții de siguranță.

Împotriva Sentinței penale nr. 59 din data de 15 iunie 2022 a Judecătoriei Liești, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 penale, în termen legal, au declarat apel inculpatul A. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești a criticat hotărârea primei sub aspectul modalității de rezolvare a situației antecedentelor penale ale inculpatului. Astfel, deși prima instanță a procedat, în mod corespunzător conform art. 40 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., la contopirea pedepselor aplicate în cauză cu pedeapsa de 19800 RON (corespunzătoare a 220 zile amendă cu un cuantum al unei zile amendă de 90 RON), dispusă prin Sentința penală nr. 41/2020 a Judecătoriei Liești, definitivă prin Decizia penală nr. 902/2020 din data de 20.10.2020 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, pentru săvârșirea, în data de 30.08.2017, a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., a omis să deducă din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 1 lună închisoare și 19800 RON amendă penală, ceea ce deja s-a executat, respectiv amenda penală în cuantum de 19.800 RON, corespunzătoare a 220 zile amendă cu un cuantum al unei zile de 90 RON. La termenul de judecată din 05.12.2022, termen la care au avut loc dezbaterile în apel, procurorul a suplimentat motivele de apel, solicitând încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen., întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Apelantul inculpat a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanțelor periculoase care au devenit deșeuri, prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi fost proprietarul acestor bunuri (deșeuri) și, pe cale de consecință că avea obligația să le înlăture. În subsidiar, a solicitat modificarea modalității de executare a pedepsei, în sensul suspendării sub supraveghere a executării acesteia, avându-se în vedere timpul scurs de la data săvârșirii infracțiunii, persoana sa, fiind integrat în societate, are vârsta de 50 ani, o familie cu doi copii în întreținere și un loc de muncă, având societăți pe care le gestionează. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen., a solicitat încetarea procesului penal, considerând că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu art. 417 alin. (2) C. proc. pen.., Curtea de Apel Galați a constatat că, pe baza unei analize complete a materialului probator, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului A. și a dat faptelor comise de acesta încadrările juridice corespunzătoare.

Cu privire la infracțiunea de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanțelor periculoase care au devenit deșeuri, prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, deși inculpatul a negat săvârșirea faptei, susținând că nu era proprietarul acelor deșeuri, ci substanțele ridicate cu ocazia percheziției aparțineau unor societăți comerciale, Curtea de Apel Galați a constatat că din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială că, în perioada septembrie 2013 - ianuarie 2019, inculpatul A., deși avea această obligație, nu a luat măsurile de eliminare totală a substanțelor periculoase, toate devenite deșeuri, respectiv x.

În acest sens au fost avute în vedere: procesul-verbal de percheziție domiciliară - mandat de percheziție nr. x, procesul-verbal de percheziție domiciliară - mandat de percheziție nr. x, planșă foto, proces-verbal de investigații, proces-verbal de verificare R.N.A.I., declarație inculpatului A., declarația dată în calitate de suspect de A., declarație martor.

Instanța de apel a reținut că susținerile inculpatului sunt infirmate de probele administrate în cauză, din care rezultă fără echivoc că acesta nu a luat măsurile de eliminare totală a substanțelor periculoase, toate devenite deșeuri, deși avea această obligație.

Din înscrisurile atașate la dosar (extrase ONRC, proces-verbal percheziție) a rezultat că bunurile nu au fost găsite la sediile societăților comerciale, ci la un imobil în care locuiește fără forme legale inculpatul. Astfel, societatea comercială B. SRL are asociat unic pe D., aceasta fiind și administratorul societății. Această societate are sediul comuna Ivești, str. x, camera 2, județul Galați și punct de lucru în comuna Umbrărești, sat Umbrărești-Deal, județul Galați. C. SRL are ca asociat unic pe inculpatul A., acesta fiind și administratorul societății. Această societate are sediul în comuna Umbrărești, sat Umbrărești-Deal, județul Galați, fără a avea alte puncte de lucru.

Bunurile au fost găsite într-un imobil aflat în construcție în comuna Umbrărești, în apropierea SC E. SRL, folosit de inculpat. Or, potrivit art. 935 C. civ., oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului. Așa fiind, inculpatul avea și obligația de a respecta prevederile legale privind eliminarea acestor substanțe. Acesta nu a făcut dovada prin facturile atașate că bunurile ar fi aparținut persoanelor juridice, respectiv dovada identității dintre produsele achiziționate și cele indicate în actul de inculpare.

În facturile atașate se regăsesc menționate doar câteva substanțe din cele indicate în rechizitoriu, respectiv: x - expirat decembrie 2017 (presupus a fi achiziționat de C. în 31.10.2014) și x - expirat ianuarie 2018 (presuspus a fi cumpărat în 20 martie 2017 de B. SRL).

Cu privire la substanța x, s-a constatat că în rechizitoriu se face referire la un recipient de 5 litri, substanța achiziționată de societatea comercială fiind în recipiente de 20 litri. În privința substanței x s-a reținut că factura depusă face referire la un produs achiziționat în 2014, în timp ce în rechizitoriu s-a menționat că produsul este expirat din septembrie 2013, fiind astfel evident că nu poate fi vorba de același produs. S-a constatat că nu s-a făcut dovada identității nici între substanța x menționată în factură și cea din rechizitoriu, fiind greu de presupus că societatea comercială a achiziționat în 31 octombrie 2014 produse ce urmau să expire în noiembrie 2014.

În altă ordine de idei, s-a reținut că, din conținutul textului care incriminează infracțiunea dedusă judecății, art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, nu rezultă că pentru angajarea răspunderii penale se impune ca și condiție esențială să se dovedească că făptuitorul are calitatea de proprietar. Poate fi autor al infracțiunii și o persoană care este un simplu posesor al bunurilor respective, dar asupra cărora are posibilitatea de a dispune în sensul obligațiilor instituite de dispozițiile legale în materie. Or, în cazul de față, substanțele în discuție au fost descoperite cu ocazia percheziției, acestea au fost folosite de inculpat fie în legătură cu sediul social al societății la care are o anumită calitate, fie au fost găsite la o locație în care inculpatul a locuit. Chiar și în cazul în care locațiile erau sediul social al unor societăți, nu este exclusă posibilitatea ca acele locații să fie folosite cu titlu de locuință, câtă vreme inculpatul avea legătură cu societățile respective și, totodată avea, în mod implicit capacitatea de a dispune măsurile necesare pentru eliminarea deșeurilor în discuție. Pe de altă parte, inculpatul este o persoană care lucrează în domeniul agricol, folosește aceste substanțe și cunoaște foarte bine care este regimul juridic al acestora, astfel încât nici în plan subiectiv nu se poate invoca necunoașterea dispozițiilor legale care conduc la incriminarea faptei dedusă judecății.

Totodată, instanța de apel a constatat că este neîntemeiată și apărarea inculpatului, în sensul că organele de urmărire penală nu au administrat probe în dovedirea faptului că substanțele identificate ar fi periculoase prin simpla depășire a termenului de valabilitate.

Art. 2 din O.U.G. nr. 195/2005 definește noțiunea de deșeu și substanță periculoasă astfel: punctul 19. deșeu - orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca; punctul 67. substanța periculoasă - orice substanță clasificată ca periculoasă de legislația specifică în vigoare din domeniul chimicalelor.

Art. 24 stabilește că activitățile privind fabricarea, introducerea pe piață, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum și introducerea și scoaterea din țară a substanțelor și preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare și gestionare.

În continuare, art. 28 prevede că persoanele fizice și juridice care gestionează substanțe și preparate periculoase au următoarele obligații: a) să respecte prevederile art. 24 privind substanțele și preparatele periculoase; b) să țină evidență strictă - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanțelor și preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor și ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, și să furnizeze informațiile și datele cerute de autoritățile competente conform legislației specifice iu vigoare; c) să elimine, în condiții de siguranță pentru sănătatea populației și pentru mediu, substanțele și preparatele periculoase care au devenit deșeuri și sunt reglementate în conformitate cu legislația specifică.

Potrivit art. 34 din O.U.G. nr. 195/2005, îngrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislație specifică în domeniul chimicalelor.

Noțiunea de "deșeu" este, de asemenea, definită în anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență nr. 78 din 16 iunie 2000 privind regimul deșeurilor ca fiind orice substanță sau orice obiect din categoriile stabilite în anexa nr. 1 B, pe care deținătorul le aruncă sau are intenția ori obligația să le arunce: 3. Produse cu termenul de valabilitate expirat.

Lista cuprinzând deșeurile se regăsește în Hotărârea de Guvern nr. 856 din 16 august 2002, deșeurile periculoase fiind marcate cu un asterisc (*). Conform acestui act normativ, deșeurile agrochimice cu conținut de substanțe periculoase au codul nr. 02 01 08*, cod care se regăsește înscris pe fișa de securitate a produselor identificate la inculpat.

Așadar, prin simpla expirare a termenului de valabilitate produsele identificate la inculpat, respectiv îngrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor, au devenit deșeuri, acesta având obligația de a le elimina în condiții de siguranță.

Curtea de Apel Galați a constatat, astfel, că fapta dedusă judecății în sarcina inculpatului A. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege.

Fapta astfel comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

Curtea de Apel Galați a considerat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, respectând dispozițiile art. 74 C. pen., pedeapsa fiind judicios stabilită, sub aspectul cuantumul acesteia.

Relativ la cele ce precedă, prin Decizia penală nr. 18/A din 10.01.2023 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Liești și de inculpatul A., a fost desființată în parte Sentința penală nr. 59 din 15.06.2022 pronunțată de Judecătoria Liești în Dosarul nr. x/2020 și, în rejudecare, au fost înlăturate dispozițiile privind soluționarea acțiunii penale.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., în referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 342 alin. (2) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

Au fost menținute dispozițiile sentinței penale apelate care nu contravin deciziei.

Împotriva Deciziei penale nr. 18/A din 10.01.2023 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 13 februarie 2023 (dată e-mail), iar la data de 20 martie 2023 (dată e-mail) au fost transmise noi motive de recurs în casație (cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen..).

Prin motivele formulate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul inculpat A. a arătat că, potrivit art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, constituie infracțiune neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri. Așadar, elementul material al infracțiunii constă într-o inacțiune, respectiv neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri.

Din aceasta perspectivă, pentru existența infracțiunii, trebuie să se verifice mai multe elemente. În primul rând, dacă inculpatul are în sfera sa de răspundere obligații din categoria gestionării deșeurilor în general, respectiv, a operațiunii de eliminare a acestora, în special; în al doilea rând, dacă substanțele deținute de inculpat se încadrează în categoria celor menționate de către legiuitor, respectiv deșeuri; în al treilea rând, dacă inculpatul este deținător de deșeuri, în sensul legii.

Cu privire la subiectul activ calificat pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, respectiv persoana cu atribuții în domeniul gestionării deșeurilor, recurentul a făcut referire la legislația incidentă în speță, respectiv Ordonanța de urgență nr. 92/2021, privind regimul deșeurilor, respectiv la Anexa nr. 1, pct. 16, 17, 19 și 39 (unde sunt definiți anumiți termeni - pct. 16 - deținător de deșeuri; pct. 17 - eliminare de deșeuri; pct. 19 - gestionarea deșeurilor; pct. 39 - operator economic) și la Anexa nr. 7 (care evidențiază operațiunile de eliminare a deșeurilor, operațiuni care erau prevăzute și în legislația anterioară, respectiv Legea nr. 426/2001, Anexa I E, act normativ abrogat prin art. 68 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, act normativ abrogat, la rândul său, de Ordonanța de urgență nr. 92/2021), la art. 2 din H.G. nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase și a susținut că H.G. nr. 856/2002 cuprinde Anexa 1, capitolul 3 din care rezultă că activitățile de eliminare a deșeurilor reprezintă apanajul exclusiv al agenților economici specializați.

Așadar, având în vedere actele normative indicate anterior, respectiv pct. 19 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 92/2021, care definește gestionarea deșeurilor ca fiind o activitate complexă care înglobează și activitatea de eliminare, coroborat cu pct. 39 care califică subiectul de drept care poate efectua operațiuni de eliminare a deșeurilor, respectiv persoană fizică autorizată sau juridică, înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului, care în cadrul activității sale profesionale desfășoară una sau mai multe activități în domeniul gestionării deșeurilor, raportat la faptul că în O.U.G. nr. 195/2005 nu se regăsesc obligații ale persoanelor fizice cu privire la eliminarea deșeurilor agrochimice, recurentul a susținut că fapta prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 nu poate fi săvârșită de o persoană fizică, nefiind prevăzută de lege în această modalitate.

La capitolul V, denumit Regimul îngrășămintelor chimice și al produselor de protecție a plantelor, art. 38 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005, sunt reglementate obligațiile persoanelor fizice și juridice care utilizează îngrășăminte chimice și produse de protecția plantelor, niciuna dintre acestea nefăcând referire la operațiunea de eliminare a deșeurilor agrochimice.

Chiar dacă legiuitorul, în cuprinsul art. 28 din O.U.G. nr. 195/2005, făcea trimitere la persoanele fizice și juridice care gestionează substanțe și preparate periculoase, enumerând obligațiile pe care le au, printre care și eliminarea deșeurilor, recurentul a susținut că noua legislație în materia deșeurilor, respectiv Ordonanța de urgență nr. 92/2021, prevede că operațiunile de eliminare a deșeurilor pot fi realizate doar de către operatori economici specializați. De altfel, ca și în vechea reglementare, legiuitorul a avut aceeași intenție de legiferare, ținând cont de prevederile H.G. nr. 856/2002 cu privire la aspectele redate anterior.

În opinia recurentului, instanța de fond nu a observat noua reglementare în materia deșeurilor, respectiv Ordonanța de urgentă nr. 92/2021, acest act normativ putând constitui legea penală mai favorabilă.

Recurentul a susținut că cele reținute de instanță, în sensul că fapta de a omite transportarea la un centru autorizat de colectare a deșeurilor sau la un centru autorizat pentru incinerare substanțele indicate este aceeași cu fapta prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 reprezintă o greșeală de interpretare a normelor de drept material.

În concluzie, recurentul a apreciat că a fost cercetat pentru fapta de a nu transporta la un centru autorizat de colectare a deșeurilor sau la un centru autorizat pentru incinerare substanțele fitosanitare și a fost condamnat pentru fapta de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, din această perspectivă fiind evident ca fapta nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la calitatea de deșeu a substanțelor pretins deținute, recurentul a solicitat să fie avute în vedere dispozițiile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 211/2011, care prevăd că, la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, cu modificările ulterioare. Deopotrivă, s-a învederat că art. 71 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență nr. 92/2021 prevede că, la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, se abrogă Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 61, care rămâne în vigoare încă 30 de zile de la data publicării ordonanței de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Astfel, având în vedere că actul normativ, care stabilea că simpla expirare a termenului de valabilitate a termenului de garanție a substanțelor chimice fitosanitare transformă respectiva substanță în deșeu, nu mai era în vigoare la data condamnării inculpatului, iar acest aspect a reprezentat fundamentul condamnării definitive, recurentul a apreciat că, din această perspectivă, hotărârea este nelegală.

Mai mult decât atât, s-a învederat că art. 6 din Ordonanța de urgență nr. 92/2021 face referire la încetarea statutului de deșeu, care prevede că anumite categorii de deșeuri încetează să mai fie considerate deșeuri, potrivit definiției prevăzute la pct. 10 din Anexa nr. 1, în cazul în care au fost supuse unei operațiuni de reciclare sau altei operațiuni de valorificare prevăzute în Anexa nr. 3, dacă respectă cumulativ următoarele condiții: a) substanța sau obiectul urmează să fie utilizat în scopuri specifice; b) există o piață sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauză; c) substanța sau obiectul îndeplinește cerințele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice și respectă legislația și normele aplicabile produselor; d) utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau a sănătății populației.

Fata de aceste aspecte, având în vedere că nici instanța de fond, nici cea de control judiciar nu au stabilit dincolo de orice dubiu ca substanțele fitosanitare sunt deșeuri, prin raportare la actele normative în vigoare, recurentul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii nici cu privire la acest element.

Referitor la calitatea de deținător de deșeuri, respectiv persoana care se află în posesia acestora, recurentul a susținut că instanța de fond și cea de control judiciar nu au făcut dovada dincolo de orice dubiu că se afla în posesia substanțelor respective, el susținând în mod repetat ca acestea nu îi aparțin. Cu toate acestea, uzitând de prezumții și fapte notorii, instanța a stabilit că imobilul este folosit de către el, chiar dacă nu are domiciliul acolo, fără să existe vreo dovadă în acest sens. Recurentul a apreciat că, și din această perspectivă, fapta sa nu este prevăzută de legea penală, fiind un terț fără nicio o obligație legală prin raportare la norma penală prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurate și pronunțarea unei soluții de achitare, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., pentru presupusa săvârșire a infracțiunii prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 16 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen.., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 437 C. proc. pen.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că Decizia nr. 18/A din 10 ianuarie 2023 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori (Dosarul nr. x/2020) a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile enumerate de art. 434 alin. (2) C. proc. pen.. Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen.. (titularul cererii de recurs în casație este inculpatul A., iar prin decizia recurată, printre altele, a fost admis apelul declarat de acesta).

În ceea ce privește condiția referitoare la formularea cererii în termenul prevăzut de lege, s-a constatat că decizia pronunțată de instanța de apel a fost comunicată inculpatului A. la locul de deținere (Penitenciarul Galați), la data de 17 februarie 2023, iar inculpatul a declarat recurs în casație la data de 13 februarie 2023 (dată e-mail), iar la 20 martie 2023 (dată e-mail) a transmis noi motive de recurs în casație, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Deopotrivă, s-a apreciat că sunt îndeplinite și cerințele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., în cuprinsul cererii fiind menționate numele și prenumele inculpatului (cu indicarea locului de deținere - Penitenciarul Galați, precum și a domiciliului procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură), hotărârea care se atacă, iar cererea a fost semnată de persoana care a exercitat calea extraordinară de atac (prin avocat F., cu împuternicire avocațială seria x, dosar Î.C.C.J). Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Instanța a reținut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., acesta nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său ori modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs, în esență, inculpatul A. a susținut că pentru existența infracțiunii de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, este necesar să fie îndeplinite mai multe condiții, respectiv inculpatul să aibă în sfera sa de răspundere obligații din categoria gestionării deșeurilor în general, respectiv, a operațiunii de eliminare a acestora, în special, substanțele deținute să se încadreze în categoria celor menționate de legiuitor, respectiv deșeuri, inculpatul să fie deținător de deșeuri, în sensul legii, condiții care nu ar fi îndeplinite în cauză.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte a constatat că recursul în casație este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., sub aspectul chestiunilor de drept invocate de recurent, urmând ca analiza argumentelor aduse în susținerea acestor critici să fie realizată strict în raport cu situația de fapt reținută cu titlu definitiv în hotărârea atacată, fără a se putea proceda la reexaminarea conținutului mijloacelor de probă ori la reaprecierea materialului probator.

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 C. proc. pen.. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este fondat.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, al cărei scop este de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Înalta Curte constată că una dintre criticile formulate de recurent a fost aceea că, pentru existența infracțiunii de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005, este necesar ca substanțele deținute de inculpat să se încadreze în categoria "deșeuri".

Sub acest aspect, se observă că instanța de apel a reținut următoarele "Art. 2 din O.U.G. nr. 195/2005 definește noțiunea de deșeu și substanță periculoasă astfel: punctul 19. deșeu - orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca; punctul 67. substanța periculoasă - orice substanță clasificată ca periculoasă de legislația specifică în vigoare din domeniul chimicalelor.

Articolul 24 stabilește că activitățile privind fabricarea, introducerea pe piață, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum și introducerea și scoaterea din țară a substanțelor și preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare și gestionare.

În continuare, art. 28 prevede că persoanele fizice și juridice care gestionează substanțe și preparate periculoase au următoarele obligații:

a) să respecte prevederile art. 24 privind substanțele și preparatele periculoase;

b) să țină evidență strictă - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanțelor și preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor și ambalajelor acestora, care intră în sfera lor de activitate, și să furnizeze informațiile și datele cerute de autoritățile competente conform legislației specifice iu vigoare;

c) să elimine, în condiții de siguranță pentru sănătatea populației și pentru mediu, substanțele și preparatele periculoase care au devenit deșeuri și sunt reglementate în conformitate cu legislația specifică.

Potrivit articolului 34 din O.U.G. nr. 195/2005 îngrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor sunt supuse unui regim special de reglementare stabilit prin legislație specifica în domeniul chimicalelor.

Noțiunea de "deșeu" este, de asemenea, definită în anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență nr. 78 din 16 iunie 2000 privind regimul deșeurilor ca fiind orice substanță sau orice obiect din categoriile stabilite în anexa nr. 1 B, pe care deținătorul le aruncă sau are intenția ori obligația să le arunce: 3. Produse cu termenul de valabilitate expirat.

Lista cuprinzând deșeurile se regăsește în Hotărârea de Guvern nr. 856 din 16 august 2002 deșeurile periculoase fiind marcate cu un asterisc (*). Conform acestui act normativ, deșeuri agrochimice cu conținut de substanțe periculoase au codul nr. 02 01 08*, cod care se regăsește înscris pe fișa de securitate a produselor identificate la inculpat.

Așadar, prin simpla expirare a termenului de valabilitate produsele identificate la inculpat, respectiv îngrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor, au devenit deșeuri, acesta având obligația de a le elimina în condiții de siguranță." .

După cum se observă, instanța de apel a avut în vedere noțiunea de "deșeu" astfel cum este definită în anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență nr. 78/2000 cu referire la anexa nr. 1 B, însă acest act normativ era abrogat la data săvârșirii faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (infracțiunea de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005). Astfel, potrivit art. 68 alin. (2) din Legea nr. 211/2011, "(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificările ulterioare". Deopotrivă, potrivit art. 71 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență nr. 92/2021, "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă: a) Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 28 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 61, care rămâne în vigoare încă 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I; (...)". În plus, trebuie subliniat că noua reglementare privind regimul deșeurilor nu a preluat definiția noțiunii de "deșeu" în aceeași formă în care era prevăzută în Ordonanța de urgență nr. 78/2000.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel nu permite o analiză a corespondenței dintre situația de fapt stabilită în sarcina inculpatului și dispoziția legală avută în vedere cu privire la noțiunea de "deșeu", Curtea de Apel Galați având în vedere un act normativ abrogat (Ordonanța de urgență nr. 78/2000) la data săvârșirii faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (infracțiunea de neluare a măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri, prev. de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005).

În aceste circumstanțe, instanța nu poate verifica în ce măsură acțiunile sau inacțiunile inculpatului A. corespund sau nu ilicitului penal, fiind practic în imposibilitate de a face o analiză a cauzei prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Drept urmare, cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. la Curtea de Apel Galați, doar sub aspectul soluției de condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 18/A din 10 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, va casa, în parte, decizia penală recurată sub aspectul soluției de condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 și, în aceste limite, va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 59 din 15 iunie 2022 pronunțată de Judecătoria Liești în Dosar nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 18/A din 10 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, doar sub aspectul soluției de condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005.

Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A. dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 18/A din 10 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Casează, în parte, decizia penală recurată sub aspectul soluției de condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor de eliminare totală a substanțelor și preparatelor periculoase care au devenit deșeuri prevăzută de art. 98 alin. (5) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 și, în aceste limite, trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise în