ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 328/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 200/Ap din data de 16 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a respins cererea formulată de contestatorul A. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 426 C. proc. pen.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reținut că recurentul a susținut că dispozițiile art. 426 C. proc. pen. contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 14 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 și art. 24 din Constituția României prin raportare la art. 6 paragrafele 1 - 3, art. 14, art. 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, coroborat cu art. 4 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție, în sensul că textul de lege nu reglementează posibilitatea rejudecării cauzei când se constată abuz de putere, încălcări grave ale procedurii, erori de judecată, erori vădite în aplicarea dreptului material sau alte aspecte care decurg din interesele justiției.

Sub aspectul legăturii cauzei cu soluționarea excepției, s-a invocat faptul că prin hotărârea de condamnare pe care recurentul a atacat-o cu contestație în anulare, ar fi fost încălcate, prin abuz de putere, dispoziții constituționale și procedurale, nefiind dedusă corect perioada executată și fiind condamnat în baza C. pen. vechi, pentru o parte din infracțiuni și, conform C. pen. nou, pentru celelalte fapte.

Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate invocată de contestatorul A. nu întrunește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de articolul invocat, respectiv nu are legătură cu soluționarea cauzei întrucât nu se critică, prin prisma compatibilității cu legea fundamentală, vreunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen., ci, în realitate, contestatorul formulează o propunere de lege ferenda, solicitând completarea dispozițiilor articolului menționat în sensul introducerii unor cazuri de contestație în anulare, care să valorifice abuzul de putere, încălcările grave ale procedurii, erorile de judecată, erori vădite în aplicarea dreptului material sau alte aspecte care decurg din interesele justiției. Or, prin intermediul procedurii reglementate de Legea nr. 47/1992 nu se poate obține o legiferare directă.

În aceeași ordine de idei, s-a reținut și dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale conform cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Chiar dacă în alte cauze au fost admise sesizări similare, această împrejurare nu poate influența soluția adoptată în prezenta cauză, mai ales că în legislația națională, practica judiciară nu constituie izvor de drept.

Împotriva acestei încheieri penale, recurentul A. a formulat recurs, apreciind că sunt îndeplinite condițiile sesizării instanței de control constituțional.

La termenul din data de 26 aprilie 2023, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția tardivității recursului formulat, arătând că decizia atacată a fost pronunțată la data de 16 martie 2023, recursul fiind declarat la data de 21 martie 2023.

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării recursului, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României poate fi atacată la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Înalta Curte notează că, în lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore, înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., dispoziții procesual penale cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte.

Conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.: "(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește".

Înalta Curte constată că dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată la data de 16 martie 2023, fără ca în cuprinsul acesteia să se menționeze ora la care s-a pronunțat hotărârea.

În acest context, momentul de la care se calculează termenul procedural pe ore în situația în care nu se cunoaște ora pronunțării actului procedural care a determinat curgerea lui, începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit actul procedural, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți (decizia nr. 107/2017, I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 164/2017, I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 384/2020).

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că termenul de 48 de ore în care recurentul putea contesta hotărârea Curții de Apel Brașov, sub aspectul soluției date cererii de sesizare a Curții Constituționale, a început să curgă la sfârșitul zilei de 16 martie 2023 (joi), ora 24:00, și s-a împlinit la data de 19 martie 2023 (duminică), ora 02:00.

În consecință, calea de atac formulată de inculpat la data de 21 martie 2023, a fost exercitată după expirarea termenului legal, întrucât deși termenul pe ore se calculează pe unități libere de timp, se constată că, față de data pronunțării soluției apelate, termenul în interiorul căruia avea posibilitatea de a declara calea de atac s-a împlinit la data de 19 martie 2023.

Deopotrivă, Înalta Curte amintește că, deși termenul procedural s-a împlinit într-o zi nelucrătoare, termenele pe ore nu se prorogă, astfel cum se întâmplă în situația termenelor socotite pe luni sau pe ani, lipsind o dispoziție legală similară.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care, atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, cum excepția tardivității constituie o excepție peremptorie - care împiedică judecarea cauzei, se constată că există un impediment legal în analiza pe fond a recursului formulat de inculpatul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în decizia din 16 martie 2023 a Curții de Apel Brașov.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate din cuprinsul deciziei penale nr. 200/Ap din data de 16 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate din cuprinsul deciziei penale nr. 200/Ap din data de 16 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2023.