ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 311/2023

Ședința publică din data de 20 aprilie 2023

Asupra căii de atac de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 09 iunie 2022, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2022(1323/2022), au fost respinse cererile și excepțiile invocate de inculpatul A..

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat competența și legalitatea sesizării Curții de Apel București prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu nr. 843/P/2019 din 6 mai 2022, precum și legalitatea administrării probelor și a actelor de urmărire penală efectuate în dosarul mai sus rubricat al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București - privind pe inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz de încredere prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. și a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și a dispus începerea judecății cauzei.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 06.05.2022 întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost trimis în judecată inculpatul A., sub aspectul infracțiunilor de abuz de încredere, prev. de art. 238 alin. (1) din C. pen. și a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., toate cu aplic, art. 38 alin. (1) din C. pen.

Clasarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (reprezentată de falsificarea contractului de comodat) și fals în declarații, prev. de art. 326 din C. pen. (reprezentat de falsificarea declarațiilor de avere ale inculpatului).

S-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarca Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în vederea soluționării plângerii formulate de inculpatul A., față de persoana vătămata B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen. și inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) din C. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331 și dispoziția de trimitere în judecată.

Cu privire la legalitatea administrării probelor, judecătorul de cameră preliminară a reținut că principiul legalității administrării probelor este acea regulă potrivit căreia, în procesul penal trebuie administrate probele obținute cu respectarea dispozițiilor legale, prin mijloace de probă prevăzute de lege.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 281 din C. proc. pen., care ar putea fi invocat din oficiu.

Totodată, referitor la ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară a reținut că, fără excepție, acestea au fost administrate, cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 101 din C. proc. pen. în lumina principiului legalității și loialității administrării probelor.

De asemenea, cu privire la legalitatea actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că urmărirea penală a parcurs etapele obligatorii prescrise de dispozițiile procesual penale, existând concordanță între actele efectuate și dispozițiile legale care reglementează efectuarea acestora.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul A., invocând neregularitatea rechizitoriului, nelegalitatea administrării probelor pe care se bazează acuzațiile parchetului, precum și nulitatea efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. x/2019 prin raportare la încălcarea dreptului la apărare, a caracterului echitabil al procesului penal și al principiului aflării adevărului.

Prin încheierea penală nr. 738 din data de 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 09 iunie 2022, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2022(1323/2022).

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că, din perspectiva dispozițiilor art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., legalitatea rechizitoriului, ca act de sesizare al instanței, presupune ca acesta să se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penala, să cuprindă în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., să cuprindă datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului si încadrarea juridica a acesteia, să menționeze probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, să cuprindă mențiunile prevăzute la art. 330 și art. 331 din C. proc. pen. și să continuă expres dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei.

Astfel, instanța de contestație a apreciat că rechizitoriul cuprinde toate elementele esențiale cerute de dispozițiile legale invocate anterior, respectiv: denumirea parchetului și data emiterii, numele, prenumele și calitatea celor care l-au întocmit, fapta care constituie obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia, datele privitoare la persoana inculpatului, obiectul actului, motivele de fapt și de drept, semnătura celor care au întocmit rechizitoriul, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare și dispoziția de trimitere în judecată, precum și o descriere exhaustivă a faptelor reținute în sarcina inculpatului cu indicarea participării concrete a acestuia, actele materiale fiind prezentate din perspectiva elementelor esențiale, respectiv dată, loc, și care se circumscriu infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A..

Cu referire la celelalte solicitări formulate de contestator, completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a apreciat că acestea exced procedurii de cameră preliminară.

Împotriva încheierii nr. 738 din data de 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a formulat prezenta cale de atac revizuentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 10 februarie 2023 când s-a fixat termen pentru soluționare la data de 20 aprilie 2023.

Examinând calea de atac formulată în cauză de revizuentul A. Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că obiectul prezentei căi de atac îl constituie încheierea nr. 738 din data de 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 09 iunie 2022, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală.

Această hotărâre este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată, conform dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., care prevăd că încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii ca nefondată, prevăzută de alin. (6) al aceluiași text de lege, este definitivă.

Pentru considerentele prezentate, constatând că revizuentul A. a formulat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 738 din data de 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., revizuentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 738 din data de 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2023.