ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 224/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1559 din 09 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. , recidivist, deținut în Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, împotriva deciziei penale nr. 1281 din data de 14.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin decizia penală nr. 1281 din data de 14.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 85 pronunțată la data de 28.04.2022 de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. x/2021.

S-a reținut referitor la pedeapsa aplicată inculpatului A. că, față de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen. aceasta a fost just dimensionată, fiind aptă să corespundă scopului preventiv-educativ, dar și coercitiv al pedepsei.

Astfel, în mod corect, instanța a avut în vedere ca și criterii de individualizare gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea inculpatului, deduse din modul și mijloacele de săvârșire a faptei, acesta acționând în sfidarea legii și cu toate ca mai suferise condamnări în trecut, nu a înțeles să-și conformeze comportamentul normelor legale.

Curtea a constatat că, nu se impune stabilirea unei pedepse cu amenda penală, având în vedere gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, urmările produse, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în perioada liberării condiționate din executarea unei condamnări anterioare, ceea ce demonstrează că pedepsele anterior aplicate nu și-au atins, în ceea ce-l privește scopul educativ și preventiv.

În aceste condiții, Curtea a apreciat că, nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei, al căror cuantum a fost stabilit spre nivelul minimului special, și cu atât mai mult pentru aplicarea unei pedepse cu amenda penală, în raport cu circumstanțele concrete în care s-au comis fapta, precum și de persoana inculpatului care, astfel cum s-a arătat mai sus, nu a făcut decât să persiste pe calea infracțională în total dispreț față de lege și valorile morale ale societății.

În acest context, Curtea a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, ca urmare a anulării liberării condiționate și adăugării pedepsei de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză la restul rămas de executate, este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Cu privire la contestația la excutare formulată, Curtea de Apel Craiova a constatat că aceasta este nefondată.

În acest sens, s-a menționat că au fost invocate prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. susținând că există o nelămurire cu privire la decizia penală nr. 1281/2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția Penală, în sensul că s-a reținut greșit că fapta a fost comisă în timpul liberării condiționate.

Astfel, în ceea ce privește dispozitivul deciziei penale nr. 1281 din data de 14.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021 s-a observat că acesta este lămuritor în sensul în care cuprinde toate dispozițiile cerute de lege și aplicabile cauzei, este lipsit de echivoc și poate fi pus în executare.

De altfel, s-a pmenționat că, pe calea contestației la executare nu se poate ajunge la o nouă judecată asupra fondului cauzei.

Împotriva deciziei penale nr. 1559 din 09 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat prezenta contestație.

La termenul din data de 16 martie 2023, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarate.

Examinând încheierea atacată Înalta Curte constată:

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestației la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, în înțelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanță de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentință, sau, după caz, instanța de apel ori de recurs în casație, când aspectul ce se urmărește a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Pe de altă parte, reglementând procedura la instanța de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabilește, în alin. (1) și (6), că, în materia executării pedepsei, competența aparține fie instanței de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen. este prima instanță de judecată), fie instanței în a cărei circumscripție se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menționeze că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultă că hotărârea pronunțată asupra contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentințe date în primă instanță și este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziții dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casație.

Raportând aceste texte legale la contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că, în fața Curții de Apel Craiova, contestatorul A. a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. susținând că există o nelămurire cu privire la decizia penală nr. 1281/2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția Penală, în sensul că s-a reținut greșit că fapta a fost comisă în timpul liberării condiționate, decizie ce este definitivă de la data pronunțării acesteia, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 551 pct. 4 din C. proc. pen.. Ca atare, și hotărârea pronunțată, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen., de instanța de apel asupra contestației la executare formulată de contestator este definitivă, neputând fi atacată în temeiul dispozițiilor procedurale invocate de acesta.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Or, potrivit art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., pot fi atacate cu contestație numai hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pedepsei, ipoteză care nu se regăsește în cauză.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că a fost promovată o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (pronunțată într-o contestația la executare ce a vizat o altă hotărâre definitivă), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în contestație la executare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României. În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1559 din 09 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1559 din 09 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2023.