ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101/F din data de 14 mai 2021 Curtea de Apel București, secția I Penală, în temeiul art. 322 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (profesia de avocat) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului acelorași drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 322 alin. (1) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (profesia de avocat) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului acelorași drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare, astfel că a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor obligatoriu de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (profesia de avocat) C. pen., pe o durată de 5 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului acelorași drepturi, prevăzute de art. 66,alin. (1) lit. a), b) și g) (profesia de avocat) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și al art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, acțiunile civile formulate de partea civilă Confederația Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România) și de partea civilă B..

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desființarea parțială a contractului de asistență juridică nr. x/5.01.2009, încheiat de inculpată cu partea civilă Confederația Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), doar cu privire la art. 5, privind onorariul de succes, precum și desființarea totală a contactului de asistență juridică nr. x/21.07.2009, încheiat de inculpată cu partea civilă B. .

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat-o pe inculpată la plata de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul interpretului de limbă turcă C. pentru partea civilă B., de la ultimul termen de judecată, din data de 2.04.2021, pentru 6 ore, în regim normal, a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 24.10.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., avocat în Baroul București, pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, inculpata A.:

- a falsificat contractul de asistență juridică nr. x/5. I.2009, după ce a fost semnat de partea civilă Confederația Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), prin completarea, la art. 5, privind "alte clauze", cu mențiunea "Onorariul de succes este în cuantum de 50.000.000 euro. Se achită pe parcursul recuperării patrimoniului", pe care, pe data de 8. VI.2016, l-a folosit, la cererea de executare silită către Biroul Executorilor Judecătorești "D.", din orașul Bolintin-Vale, județul Giurgiu, formându-se dosarul de executare silită nr. x/2016;

- a falsificat contactul de asistență juridică nr. x, prin antedatare 21. VII.2009 și prin scriere olografă a obiectului, onorariului în sumă de 100.000 euro, cu posibilitatea plății în rate până la data de 21. VII.2015, și onorariului de succes în cuantum de 100.000 euro, încheiat cu partea civilă B., pe care, pe data de 8. VI.2016, l-a folosit, la cererea de executare silită către Biroul Executorilor Judecătorești "D.", din orașul Bolintin-Vale, județul Giurgiu, formându-se Dosarul de executare silită nr. x/2016.

Au fost depuse probe, în 9 volume de urmărire penală, menționate în cuprinsul rechizitoriului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25.10.2019 sub nr. x/2019, fiind format dosarul nr. x/2019, în procedura de cameră preliminară.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 15.01.2020 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, secția I-a penală, din dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin încheierea de ședință nr. 339 din Camera de Consiliu din data de 11.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, din dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile invocate de inculpata A. și, în consecință, s-a constatat legalitatea sesizării instanței de judecată, prin Rechizitoriul din data de 24.10.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din dosarul nr. x/2017, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății, iar, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat-o pe inculpată la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea de ședință din data de 27.03.2020, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 43 alin. (2) și art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/16.03.2020 al președintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 212/16.03.2020, a constatat suspendate de drept atât judecata, cât și cursul prescripției răspunderii penale, începând cu data publicării actului normativ.

La termenul de judecată din data de 19.06.2020, și-au precizat cuantumul pretențiilor civile atât partea civilă Confederația Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), la suma de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de executare silită, pierderi în urma blocării conturilor bancare, precum și penalitățile la taxele și impozitele datorate către stat, și suma de 20.000 euro, cu titlu de daune morale, cât și partea civilă B., la suma totală de 40.000 euro, din care suma de 20.000 euro reprezintă onorariul apărătorului său ales din procedura de executare silită declanșată de inculpat, iar suma de 20.000 RON reprezintă prejudiciul material cauzat în urma declanșării procedurii de executare silită, prin care spațiul comercial i-a fost blocat.

De asemenea, instanța de fond a procedat la audierea inculpatei, care a optat pentru procedura comună, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar, precum și a părții civile B., prin intermediul interpretului de limbă turcă, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar .

Inculpata a formulat, fiindu-i încuviințată, readministrarea probei testimoniale de la urmărirea penală, precum și proba testimonială, privind audierea martorului nou pe situația de fapt, numitul E..

Au fost reascultați martorii de la urmărire penală: F., la termenul de judecată din data de 11.11.2020, G., H. și I., cu toții la termenul de judecată din data de 9.10.2020, J., K., ambii la termenul de judecată din data de 6. XI.2020, L., M., la termenul de judecată din data de 27.01.2021, și N., la termenul de judecată din data de 26.02.2021.

La termenul de judecată din data 26.03.2021, a fost audiat martorul E., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar .

Instanța de fond a constatat că martorul de la urmărire penală, O., trecut în rechizitoriu ca martor în acuzare, a declarat cu privire la alte fapte penale, care nu au legătură cu faptele penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, astfel că a apreciat că reaudierea sa este inutilă.

Partea civilă Confederația Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România) a formulat, fiindu-i încuviințate, probele cu înscrisuri pe situația de fapt și pe latură civilă, depunând la dosar, în fotocopie, extras de Carte funciară pentru informare din data de 23.07.2013 (nr. cerere x), eliberat de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgoviște, cerere de recepție și înscriere din data de 28.11.2014, pe care a formulat-o către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgoviște, răspuns din data de 19.05.2016 al Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița la notificarea pe care a emis-o, extras de Carte funciară pentru informare din data de 17.01.2018 (nr. cerere 3002), eliberat de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgoviște, Hotărârea nr. 1/14.08.2014, emisă de Uniunea Generală a Sindicatelor din România (actuala Confederația Generală a Muncii), cu încheierea de dată certă nr. 26/14.08.2014 a Uniunii Naționale a Notarilor Publici, privind excluderea membrului M., Hotărârea nr. 2/14.08.2014, emisă de Uniunea Generală a Sindicatelor din România (actuala Confederația Generală a Muncii), cu încheierea de dată certă nr. 27/14.08.2014 a Uniunii Naționale a Notarilor Publici, privind excluderea membrului P., Hotărârea nr. 4/14.08.2014, emisă de Uniunea Generală a Sindicatelor din România (actuala Confederația Generală a Muncii), cu încheierea de dată certă nr. 29/14.08.2014 a Uniunii Naționale a Notarilor Publici, privind constituirea Departamentului Patrimoniu .

Partea civilă B. a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri pe latură civilă, depunând la dosar, în fotocopie, contractul de asistență juridică seria x, nr. x, încheiat cu Q., la data de 1.08.2016, încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 22.01.2020 a Judecătoriei Sectorului III, București, din Dosarul nr. x/2019, somație imobiliară din data de 19.02.2020 și încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 19.02.2020, ambele emise de Biroul Executorilor Judecătorești "R.", în Dosarul de executare silită nr. x/2019, extras de Carte funciară pentru informare din data de 21.02.2020 și încheierea nr. x din data de 24.02.20202, din Dosarul nr. x/21.02.2020, ambele emise de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector I, București.

Analizând actele și lucrările dosarelor, instanța de fond a constatat că, pentru fiecare infracțiune concurentă în parte, există probe clare de vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi dovedită de inculpat.

I. În ceea ce privește contractul de asistență juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu partea civilă Confederația Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), a constatat că a fost depus, la fila x, volumul II dosar de urmărire penală, doar în copia care a rămas în carnet și care are ca obiect, activitățile de reprezentare și asistare juridică, de semnare acte juridice și de efectuare a oricăror activități prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu un onorariul fix în sumă de 500 RON, iar, la art. 5, la "alte clauze", se prevede un onorariu de succes în sumă de 50.000.000 euro, care se va plăti pe parcursul recuperării patrimoniului.

Referitor la momentul încheierii acestui contract de asistență juridică, martora G., de profesie avocat, a declarat la urmărire penală pe data de 23.09.2019, că fostul președinte S. al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, actuala Confederație Generală a Muncii, și martorul M. au venit la sediul cabinetului de avocatură, unde au stabilit strategii împreună cu inculpata, că a fost prezent la semnarea contractului de asistență juridică din anul 2009, văzând că au fost completate toate clauzele, inclusiv cu privire la onorariul de succes, stabilit în raport cu inventarul patrimoniului de recuperat, și că defunctul S. a plătit onorariul fix, în sumă de 500 RON, apoi părțile au mai încheiat un contract de asistență juridică, în baza căruia inculpata primea suma de 1.000 RON lunar, în numerar .

În fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 9.10.2020, a precizat că sediul cabinetului său de avocatură se afla în aceeași locație cu sediul cabinetului de avocatură al inculpatei, mai precis într-un apartament compus din două camere, în care, într-o încăpere, erau amplasate trei birouri, două ale acestora și cel de-al treilea pentru ceilalți avocați, iar în cealaltă cameră se afla masa de consiliu, apoi a susținut că defunctul S. a propus onorariul de succes, în sumă de 50.000.000 euro, pentru care i-a prezentat inculpatei o serie de documente privind patrimoniul de recuperat, însemnând un procent de 10% din acesta, și a plătit suma de 500 RON, onorariul fix, pentru că, pe atunci, nu dețineau fonduri, primind exemplarul roz al contractului de asistență juridică, așa cum se proceda la vremea respectivă, adăugând că este posibil să mai fi fost prezent doar martorul I., plătit de inculpată, pe urmă, după plecarea acestora, a văzut contractul de asistență juridică, pe care erau trecute ambele onorarii, și i-a spus inculpatei că le trebuie un seif în care să-l depună și să-l păstreze, și a mai arătat că inculpata a făcut demersuri pentru redobândirea, pe cale nelitigioasă, a imobilelor din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița și din municipiul București, care aducea venituri consistente, dar, cu toate acestea, onorariul de succes nu a fost plătit niciodată, nici măcar în parte .

Cu privire la martorul I., avocat, la care face referire martora G., instanța de fond a constatat că acesta nu a fost audiat la urmărirea penală cu privire la acest contract de asistență juridică, iar, la cercetarea judecătorească, la același termen de judecată, din data de 9.10.2020, acesta a declarat că, deși mergea aproape zilnic la cabinetul de avocatură al inculpatei, care-l plătea pentru substituire, nu a fost de față la încheierea contractului de asistență juridică respectiv, dar cunoștea de la inculpată că urmează să desfășoare o acțiune de recuperare a fostului patrimoniu sindical, presupunând că exista un contract de asistență juridică pentru această activitate, că nu a văzut niciodată la cabinetul de avocatură, contractul de asistență juridică încheiat cu entitatea sindicală, ci, prin anul 2017, i l-a arătat un coleg, pe site-ul unei publicații electronice, moment în care a văzut trecut un onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, fiind surprins .

Prin urmare, instanța de fond a constatat că acest martor a prezentat elemente vagi și indirecte, astfel că a apreciat că această declarație nu prezintă substanță și relevanță probatorie.

La termenul de judecată din data de 11.09.2020, a fost audiat martora F., sora inculpatei și avocat, care nu fusese audiată în faza de urmărire penală cu privire la contractul de asistență juridică din anul 2009, la încheierea căruia nu a fost prezentă, dar pe care l-a văzut în contractierul cabinetului de avocatură, completat cu ambele onorarii, în momentul în care a vrut să completeze un alt formular, arătând că știa că onorariul de succes constituia procentul de 10% din patrimoniul de recuperat, în valoare totală de 500.000.000 euro, din care sora sa a recuperat, pe cale nelitigioasă, două imobile . Așa fiind, s-a constatat că martora se află în relații de rudenie apropiată cu inculpata, că aceasta prezintă o situație ulterioară momentului încheierii și semnării contractului de asistență juridică cu entitatea sindicală și, în plus, este puțin probabil ca inculpata, sora sa, să nu-i fi adus la cunoștință despre existența unui asemenea înscris, în condițiile în care nu are un caracter obișnuit, banal, cotidian, încât martorul să-l fi descoperit, din întâmplare, în contractierul cabinetului de avocatură.

Prin urmare, la momentul întocmirii contractului de asistență juridică cu entitatea sindicală, a fost prezent doar martora G., avocat și prieten al inculpatei, care funcționa la sediul cabinetului său de avocatură, unde se mai afla sediul cabinetului de avocatură al inculpatei, chiar în aceeași încăpere, care, printre altele a susținut că propunerea privind onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro a venit din partea defunctului S., împrejurare infirmată de proba testimonială administrată, în continuare, la urmărirea penală, în special de declarațiile martorului direct M., singurul care a mai fost prezent la întocmirea înscrisului.

Instanța de fond a reținut mai întâi declarația martorului L. de la urmărirea penală din data de 18.09.2019, prin care a arătat că, în perioada anilor 2012-2015, a fost consilierul președintelui S., ulterior al martorului E., ocupându-se, printre altele, de arhiva părții civile Confederația Generală a Muncii, fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România, înființată în anul 2010, și de activitățile la instanțele de judecată, că are cunoștință despre contractul de asistență juridică din anul 2009, încheiat, doar pentru înființarea entității sindicale, cu inculpata, care a fost membru fondator și care avea acces la toată arhiva, inclusiv la evidențele patrimoniului, deoarece defunctul S., fostul președinte, i-a spus că onorariul a fost în sumă de 500 RON, fiind imposibil să accepte un asemenea onorariu de succes, de 50.000.000 euro, că martorul M., președintele executiv, profitând de starea precară de sănătate a președintelui S., a organizat în luna iulie a anului 2014, un simulacru de congres, la care s-a declarat președinte, spunându-i, prin anul 2017, pe holul Tribunalului București, că deține contractul de asistență juridică în original, la domiciliul său, și că-o va sprijini pe inculpată în acțiunea sa de executare silită, și a mai precizat că partea civilă a mai încheiat cu inculpata un contract de asistență juridică în anul 2014, în baza căruia i-a fost plătit, până în luna februarie a anului 2016, un onorariul lunar în sumă de 1.000 RON, pe care i-l înmâna, personal .

La cercetarea judecătorească, la termenul de judecată din data de 4.12.2020, și-a menținut susținerile de la urmărirea penală, precizând, încă o dată, că președintele S. i-a spus despre contractul de asistență juridică din anul 2009 că a fost încheiat, în mod exclusiv, pentru înființarea entității sindicale și este exclus să fi acceptat un asemenea onorariu de succes, despre care a aflat abia în procedura de executare silită, apoi a mai arătat că martorul M. i-a spus, în anul 2017, pe holul Tribunalului București, că deține originalul contractului de asistență juridică din anul 2009, în care este trecut onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, și a dedus, din toate acestea, că inculpata și martorul M. s-au înțeles să fraudeze patrimoniul sindical .

Mai departe, potrivit procesului-verbal din data de 9.09.2019, întocmit de procuror, în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017, la data respectivă, de 9.09.2019, s-a prezentat martorul M., care a arătat că, după evacuarea sa din sediul din B-dul x, nr. 45, București, toate actele au rămas în imobilul respectiv, fără să ia vreun înscris și să-l depoziteze la domiciliul său . În declarația sa de la urmărire penală, din data de 16.09.2019, martorul M. a arătat că l-a însoțit pe fostul președinte S. la discuțiile purtate cu privire la contractul de asistență juridică din anul 2009, strict pentru înființarea Uniunii Generale a Sindicatelor din România, când i-a înmânat fostului președinte S. suma de 500 RON, pentru a plăti onorariul de avocat, însă contractul de asistență juridică a fost semnat ulterior, intrând în posesia sa după aproximativ trei săptămâni, când a văzut că este trecut onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, și, tot ulterior, a văzut chitanța pentru suma de 500 RON, și a mai precizat că președintele S., în afara înființării entității sindicale, nu a fost de acord cu alte prestații juridice, precum recuperarea patrimoniului sindical, pentru care a fost trecut onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, cu atât mai mult cu cât sindicatul nici nu fusese înființat, pentru a se pune problema patrimoniului, adăugând că, de altfel, inculpata nu a contribuit cu nimic la dobândirea imobilului de pe B-dul x, nr. 45, București și a clădirii Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița .

Ulterior audierii, conform procesului-verbal din data de 18.09.2019, întocmit de Brigada Specială de Intervenții a Jandarmeriei "Vlad Țepeș", martorul M. a mai comunicat încă o dată, telefonic, că nu deține nici un exemplar al contractului de asistență juridică respectiv . Prin urmare, martorul M., deși nu este, pe deplin, sincer, alegând calea de mijloc dintre părți, pentru a-și apăra propriile interese, a susținut că înscrisul nu a fost semnat la momentul întocmirii, după cum a declarat martora G., și nu a făcut referire la discuții privind onorariul de succes, care nu se justifica, în condițiile în care entitatea sindicală nici nu fusese înființată, pentru a se pune problema recuperării fostului patrimoniu, la care, ulterior, inculpata nu a avut un merit deosebit, întrucât cele două imobile au fost recuperate pe cale nelitigioasă.

La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 27.01.2021, martorul M. a declarat în mod ușor diferit, dar cu privire la aspecte esențiale, și anume că înscrisul a fost întocmit ulterior, după discuțiile de la cabinetul de avocatură și plata sumei de 500 RON, onorariul fix, fiindu-i înfățișat chiar de către defunctul S., care i-a spus că, oricum, nu au bani să plătească un asemenea onorariu de succes, și că a păstrat, în seiful din biroul său, înscrisul respectiv, până în anul 2013, când i l-a înapoiat președintelui S., la solicitarea acestuia, precizând că acest înscris a constituit un act iresponsabil comis de defunct .

Totodată, s-a avut în vedere Hotărârea nr. 1/31.07.2014, emisă de Comitetul executiv din cadrul Uniunii Generale a Sindicatelor din România, actuala Confederație Generală a Muncii, validată prin Hotărârea nr. 1/14.08.2014 a Consiliului Național al aceleiași entități sindicale, prin care s-a dispus excluderea martorului M., ca membru și, implicit, din organele de conducere ale entității sindicale.

Această atitudine a martorului M., care s-a aflat în conflict și are tot interesul să-l învinovățească pe fostul președinte S., cu atât mai mult cu cât acesta a decedat, este explicată de martorul N., care, la urmărirea penală, pe data de 17.09.2019, a declarat că defunctul S. a dorit înființarea Confederației Generale a Muncii, în calitate de continuator al vechii Confederații Generale a Muncii din România, din anul 1945, iar inculpata și martorul M. au urmărit patrimoniul vechii unități sindicale, așa încât contractul de asistență juridică din anul 2009 constituie o măsluire a inculpatei în înțelegere cu martorul M., cu atât mai mult cu cât, la data încheierii acestuia, imobilul din B-dul x, nr. 45, București nu se afla în proprietatea unității sindicale, că președintele S. nu a știut niciodată despre această clauză privind onorariul de succes și că originalul nu se găsește .

La fond, la termenul de judecată din data de 26.02.2021, a mai arătat că l-a cunoscut pe defunctul S. încă din anul 1965, au fost amici și a afirmat că era o persoană de o integritate morală deosebită, care nu putea să se coboare la nivelul unor asemenea josnicii, cum este contractul de asistență juridică din anul 2009, despre care i-a spus că l-a încheiat, cu un onorariu în sumă de 500 RON, și din care se observă că există o mare diferență între obiect, care constă în înființarea entității sindicale, și clauza privind onorariul de succes, în sumă de 50.000.000 euro, care presupunea trecerea, la obiectul convenției, a recuperării patrimoniului, adăugând că defunctul avea încredere în inculpată și o naivitate juridică, pentru că nu-și putea imagina că un avocat va completa, ulterior, convenția încheiată, iar martorul M. este viclean și umblă cu tot felul de tertipuri, pentru a obține foloase necuvenite, și a profitat de bunul-simț și de buna-credință ale defunctului S. .

Tocmai pentru motivul că, la un moment dat, s-a situat în favoarea și de partea inculpatei martorul M. a împrăștiat informația potrivit căreia se află în posesia contractului de asistență juridică în original, însă, atunci când organele de urmărire penală i l-au solicitat, a negat că-l deține. De altfel, împrejurarea că martorul M. deține exemplarul original al înscrisului pare să fie adevărată, în condițiile în care o asemenea susținere publică nu se mai justifica în anul 2017, pe holul unei instanțe civile, după cum a arătat martorul L., de vreme ce însuși martorul posesor a declarat că i-l restituise defunctului S. încă din anul 2013, după cum a precizat în fața instanței de fond. De altfel, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea față de făptuitorul M., pentru infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., pentru probe insuficiente.

Așadar, instanța de fond a reținut că declarațiile martorilor direcți G. și M. sunt îndoielnice și contradictorii, astfel că nu sunt apte să facă dovada certă că pe contractul de asistență juridică încheiat cu entitatea sindicală a fost trecută, încă de la momentul încheierii și semnării, clauza privind onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 381.925/31.07.2019, întocmit de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Serviciul Criminalistic, s-a stabilit, cu privire la contractului de asistență juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu partea civilă Confederația Generală a Muncii, fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România, că inculpata a executat scrisul de pe exemplarul autocopiativ existent la dosar, iar defunctul S. a executat semnătura, de la rubrica reprezentant .

Cât privește perioada ulterioară momentului încheierii și semnării contractului de asistență juridică nr. x/5.01.2009, intervenit între părți, martora J., la urmărirea penală, pe data de 25.09.2019, a arătat că a fost avocat în perioada anilor 1997-2013, când, după decesul mamei sale, a fost angajat în calitate de consilier pe probleme juridice și legislația muncii al președintelui S., lucrând până la decesul acestuia, și că, într-o discuție, președintele S. i-a spus despre contractul de asistență juridică în care era trecut onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, fiind în perioada în care inculpata obținuse imobilul din municipiul București și erau avansate procedurile pentru obținerea imobilului din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, însă nu a fost plătită decât suma de 500 RON, onorariul fix, și a mai precizat că a văzut acest contract de asistență juridică, de culoare roz, atât în arhiva unității sindicale, cât și, în mână, la martorul M., care l-a luat, la plecarea sa, adăugând faptul că a mai fost încheiat un contract de asistență juridică, în baza căruia inculpatei îi era plătită suma de 1.000 RON lunar .

La fond, la termenul de judecată din data de 6.11.2020, în mod lipsit de credibilitate, a declarat că președintele S. și martorul M. erau bucuroși că obținuseră, ca onorariul de succes, suma de doar 50.000.000 euro, pentru că se gândiseră să ofere mai mult, și că a văzut exemplarul roz al contractului de asistență juridică din anul 2009, pe care, prin anul 2015, martorul M. i l-a trimis, prin e-mail, președintelui T. al Confederației Naționale Sindicale "Cartel Alfa", iar, când, întâmplător, prin anul 2015 sau 2016, a trecut pe strada unde-și avea sediul confederația sindicală, i-a făcut o vizită președintelui T., care i-a arătat contractul de asistență juridică din anul 2009 și a râs .

Așadar, Curtea de Apel București a arătat că nu poate avea în vedere declarațiile mincinoase, chiar spectaculoase, ale unui asemenea martor, care, la un moment dat, într-un moment dificil prin care trecea, a beneficiat de ajutorul dat de fostul președinte S., ceea ce nu înseamnă că avea obligația de a falsifica realitatea, din recunoștință pentru memoria defunctului, ci doar de a spune adevărul, așa cum rezultă din celelalte probe.

Martorul E. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 20.09.2017, că nu este sigur asupra autenticității semnăturii președintelui S. și a stampilei depuse pe contractul de asistență juridică din anul 2009, însă are convingerea, cunoscându-l bine pe defunct, că nu ar fi fost niciodată de acord cu o asemenea sumă, de 50.000.000 euro, și se mai poate observa că această clauză privind onorariul de succes, legată de obținerea patrimoniului, se află în neconcordanță cu obiectul contractului de asistență juridică, care se referă, strict, la reprezentare și asistare juridică, la semnarea de acte juridice și la efectuarea oricăror activități prevăzute de Legea nr. 51/1995, iar, în plus, nu sunt menționate reprezentantul entității sindicale și nici înregistrarea acestui înscris în carnetul avocatului, potrivit clauzei nr. 6, astfel că inculpata, falsificând înscrisul, nu a urmărit decât executarea patrimoniului părții civile .

La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 26.03.2021, a declarat că l-a cunoscut pe defunctul S. prin anul 2010 sau 2011, cu privire la care a afirmat că era onest, ținea la averea sindicatului și nu ar fi semnat niciodată un asemenea contract de asistență juridică, despre care defunctul nu i-a vorbit niciodată și de care a aflat abia când a început procedura de executare silită, în anul 2016, l-a căutat în arhiva entității sindicale și nu l-a găsit, stabilind, în prezența unui avocat, o întâlnire cu martorul M., care susținuse că deține originalul, dar care le-a spus că nu-l găsește, astfel că a realizat înțelegerea inculpatei cu martorul M. .

Analizând conținutul contractului de asistență juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu partea civilă Confederația Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), Curtea a constatat că există o diferență între obiectul contractului, de la clauza 1, constând în activitățile de reprezentare și asistare juridică, de semnare acte juridice și de efectuare a oricăror activități prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, și clauza 5, privind onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, "…care se va plăti pe parcursul recuperării patrimoniului", care presupunea menționarea la clauza 1 a convenției a activității de redobândire a patrimoniului, care, fiind specifică, nu poate fi inclusă în mențiunea generică privind alte activități prevăzute de Legea nr. 51/1995. De asemenea a constatat că raportul convențional stabilit prin acest contract de asistență juridică, intervenit între inculpată și partea civilă Confederația Generală a Muncii, fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România, s-a referit, în mod strict, la înființarea entității sindicale, obligație pe care inculpata și-a îndeplinit-o, după cum atestă sentința civilă nr. 1.381/23.11.2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, din Dosarul nr. x/2009, astfel cum a fost modificată și a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 474/12.04.2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, din Dosarul nr. x/2009, prin care s-a dispus acordarea personalității juridice Uniunii Generale a Sindicatelor din România, organizație de tip confederativ . A mai constatat că inculpata a eliberat chitanța nr. x/5.01.2009, pentru suma de 500 RON, cu titlu de onorariul de avocat, depusă în fotocopie, care a fost trecută în Registrul-jurnal de încasări și plăți, în fotocopie, fiind plătită în numerar .

A mai fost depus, de data aceasta în original, contractul de asistență juridică seria x, nr. x/12.08.2014, încheiat de inculpată cu partea civilă Confederația Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), pentru reprezentare juridică, semnare acte juridice și efectuarea oricăror activități prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru onorariul lunar în sumă de 1.000 RON lunar, cu privire la care nu există situația de clandestinitate, cum este cazul contractului de asistență juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu aceeași parte civilă.

Astfel fiind, instanța de fond a apreciat că din toate aceste probe rezultă în mod neechivoc că inculpata a completat contractul de asistență juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu partea civilă, prin adăugarea mențiunii onorariului de succes, în sumă de 50.000.000 euro, ulterior semnării de către părțile convenției și l-a depus, în vederea executării silite după o perioadă de aproximativ 3 luni și o săptămână de la decesul reprezentantului legal al părții semnatare.

II. Referitor la contactul de asistență juridică nr. x/21.07.2009, încheiat cu partea civilă B., instanța de fond a constatat că a fost depus, la fila x din volumul II, dosar de urmărire penală, doar în copia care rămâne în carnet și că are, ca obiect, reprezentare și asistare juridică, redactarea de acte juridice și efectuarea oricăror activități prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu un onorariul fix în sumă de 100.000 euro, care se plătește în rate, "…după puterile clientului", integral până la data de 21.07.2015, iar, la art. 5, la "alte clauze", se prevede un onorariul de succes în sumă de 100.000 euro, "…scadent la data pronunțării instanței de apel în Dosarul civil nr. x/2006".

Partea civilă B. a declarat, la urmărirea penală, pe data de 17.11.2016, că martora G., de profesie avocat, este soția prietenului său, că s-au înțeles asupra procentului de 10% din suma pe care ar fi primit-o pentru spațiul comercial respectiv și că a semnat în alb contractul de asistență juridică, martora spunându-i că vor completa suma ulterior, însă nu ar fi fost de acord, în nici un caz, cu suma de 100.000 euro, precizând că nu a primit un exemplar, așa cum s-a întâmplat în cazul primului contract de asistență juridică, nr. x/3.07.2008 . La fond, la termenul de judecată din data de 19.06.2020, a arătat că nu a semnat niciodată vreun contract de asistență juridică cu inculpata, ci doar cu martora G., în care avea deplină încredere, pentru că-i era prieten, astfel că a semnat în alb contactul de asistență juridică nr. x/21.07.2009, lăsându-l pe biroul acestuia, și a mai adăugat că i-a plătit martorului diferite sume de bani, cu titlu de onorariu, fără să primească chitanță, considerând că martora G., și nu inculpata, este vinovat .

Atitudinea sa sinceră a fost confirmată prin raportul de constatare criminalistică nr. 389.943/11.02.2019, întocmit de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Serviciul Criminalistic - Laboratorul de Psihologie Criminalistică, prin care s-a constatat că partea civilă nu prezintă un comportament simulat .

Au mai fost depuse, de data aceasta în original, contractul de asistență juridică nr. x/3.07.2008, încheiat cu partea civilă B., pentru reprezentare juridică, semnare acte juridice, efectuarea oricărei activități prevăzute de Legea nr. 51/1995, cu un onorariul fix în sumă de 4.000 euro, care se va plăti în rate, și onorariul de succes în cuantum de 4.000 euro, care se va plăti la finalul litigiului civil, precum și fotocopiile chitanțelor nr. x/12.07.2009, pentru suma de 1.700 RON, nr. x/30.07.2009, pentru suma de 1.500 RON și nr. x/23.07.2010, pentru suma de 3.000 RON, emise de Cabinet de avocat G., cu titlul generic de consultanță juridică, pe care le nu le poate avea în vedere ca fiind dovezi ale plăților executate în baza contractului de asistență juridică nr. x/21.07.2009, încheiat cu partea civilă, cu atât mai mult cu cât prima chitanță liberatorie a fost emisă anterior acestuia, pe data de 12.07.2009.

Martora G. a declarat la urmărirea penală pe data de 27.01.2017, că atât contractul de asistență juridică nr. x/3.07.2008, cât și contactul de asistență juridică nr. x/21.07.2009, ambele încheiate cu partea civilă B., au fost completate și semnate în prezența sa, a inculpatei și a martorilor F. și I., cu toții avocați, iar partea civilă a fost de acord cu onorariile fix și de succes, însemnând un procent de 10% din valoarea de 3.000.000 euro solicitată de partea civilă pentru spațiul comercial în litigiu, care a fost evaluat, prin rapoartele de expertiză efectuate la fond, la suma de 200.000-300.000 euro, și a mai arătat că a încercat, prin martora H., verișoara sa, avocat stagiar și împuternicit al Cabinetului de Avocatură "U." al pârâtului, să încheie o tranzacție, pentru suma de 1.000.000 euro, pe care partea civilă, în calitate de reclamant în dosarul civil, nu a acceptat-o .

Tot la urmărirea penală, pe data de 23.09.2019, a declarat că, deși partea civilă era prietenă cu soțul său, cetățean turc, contractele de asistență juridică au fost semnate cu inculpata, pentru că, după decesul mamei sale, anterior anului 2007, nu a mai putut să lucreze, că înscrisul a fost completat, cu toate mențiunile, și a fost semnat în prezența sa, la cabinetul de avocatură, precizând că partea civilă a propus un procent de 20% din valoarea imobilului, apoi, pe durata desfășurării procesului civil la fond, partea civilă a devenit insistentă, până când a dat-o afară, astfel că nu au mai reprezentat-o în apel .

La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 9.10.2020, a arătat că ambele contracte de asistență juridică, din anul 2008 și din anul 2009, au fost încheiate cu inculpata, pentru a evita presiunile pe care partea civilă le putea exercita asupra sa și asupra soțului său, și, de asemenea, i-a acordat inculpatei posibilitatea de a primi onorariul de succes pentru acțiunea în revendicare, care avea șanse de câștig, că, în prezența sa, a inculpatei și a părții civile, martora F. a completat formularul contractului de asistență juridică, menționând ambele onorarii, cu precizarea că partea civilă, care-și evaluase imobilul la valoarea cuprinsă între 1.000.000 euro și 5.000.000 euro, a oferit mai mult, chiar jumătate din valoarea imobilului revendicat, apoi partea civilă a semnat, înmânându-i-se exemplarul roz, pe urmă, după primul sau al doilea termen de judecată în apel, relația contractuală a luat sfârșit, fără să fi reziliat contractul de asistență juridică, întrucât și-a pierdut cumpătul .

Curtea a observat că nu martorul, ci doar inculpata putea constata rezilierea, iar această afirmație susține, cumva, convingerea părții civile că martora G. poartă vina pentru relația contractuală, așa cum a direcționat-o, introducându-l pe inculpat. A mai constatat caracterul contradictoriu al propriilor declarații.

Martora F., sora inculpatei, a declarat, la urmărirea penală, pe data de 31.05.2017, că, anterior contractului de asistență juridică încheiat cu partea civilă B., martora G., colega sa avocat, a încercat o tranzacție cu pârâtul S.C. "V." S.R.L., prin Cabinetul de Avocatură "U.", care a propus suma de 1.000.000 euro, însă partea civilă nu a vrut să discute fără suma de 3.000.000 euro, context în care, la cabinetul de avocatură al acestora, s-a prezentat martora H., verișoara martorei G., care lucra, ca avocat stagiar, la Cabinetul de Avocatură "U.", pe urmă, după ce s-a discutat și partea civilă B. a fost de acord cu onorariul în sumă de 100.000 euro, a scris, personal, contractul de asistență juridică, semnat de partea civilă .

La cercetarea judecătorească a fondului, la termenul de judecată din data de 11.09.2020, a declarat în mod diferit, și anume că partea civilă a venit la cabinetul de avocatură, unde se mai aflau, cu certitudine, inculpata, sora sa, și martora G., a completat formularul contractului de asistență juridică, în care a trecut ambele onorarii, așa cum se discutase anterior, semnat de partea civilă, căreia i-a fost înmânat exemplarul roz, precizând că, deși la momentul respectiv partea civilă avea probleme financiare, le-a spus că, după ce va recupera spațiul comercial, va deschide o galerie cu obiecte de artă, din care se câștigă bine, și a mai arătat că, după ce au fost înlocuiți, nu au reziliat contractul de asistență juridică, prin întocmirea unui proces-verbal, cum se procedează, precizând că, în situația rezilierii, contractul de asistență juridică nu mai poate constitui titlu executoriu .

Instanța de fond a constatat lipsa de sinceritate a martorilor G. și F., fiind dovedită prin declarația de la urmărire penală, din data de 13.04.2017, a martorei H., care a arătat că, în calitate de avocat stagiar la Cabinetul de Avocatură "U.", nu a primit nici o împuternicire pentru realizarea unei tranzacții cu partea civilă B., reclamant în dosarul civil, ci doar a discutat în mod neoficial cu martora G., verișoara sa .

La fond, la termenul de judecată din data de 9.10.2020, fără nici o explicație, a prezentat o altă situație de fapt, potrivit căreia, în anul 2009 sau 2010, a lucrat, ca avocat stagiar, pentru o perioadă de două luni, la Cabinetul de Avocatură "U.", fiind delegat doar să efectueze fotocopii din dosarul civil, privind acțiunea în revendicare, aflat la Judecătoria Sectorului I, București, moment în care a văzut depusă la dosar delegația martorei G., verișoara sa, aspect pe care i l-a adus la cunoștință avocatului W., care i-a spus că există posibilitatea unor discuții, apoi a intermediat o întâlnire cu inculpata și cu martora G., auzind, într-o zi, că martora și inculpata sunt anunțați de secretară către avocatul W., însă nu i-a văzut, pentru că, tocmai, părăsea, cu bagajele, cabinetul de avocatură .

Cu privire la această declarație, Curtea a arătat că nu o poate avea în vedere, întrucât contrazice declarația de la urmărire penală, situată, în timp, mai aproape de fapta penală, și pentru că martora nu a oferit nici un motiv plauzibil pentru modificarea susținerilor sale, cu atât mai mult cu cât exercită profesia de avocat.

De asemenea, a apreciat că declarația martorei F., rudă apropiată inculpatei, este părtinitoare. Aceasta a susținut că a completat personal contractul de asistență juridică încheiat cu partea civilă B., acest lucru fiind contrazis de raportul de expertiză criminalistică nr. 381.925/31.07.2019, întocmit de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Serviciul Criminalistic, prin care s-a stabilit, printre altele, că inculpata a executat scrisul de pe exemplarul autocopiativ al contractului de asistență juridică nr. x/21.07.2009, încheiat cu partea civilă B. .

Martorul I., avocat, a declarat, la urmărirea penală, pe data de 31.05.2017, că nu a fost prezent la întocmirea și semnarea contractului de asistență juridică cu partea civilă B. și că a auzit când inculpata și martora G. o sfătuiau pe partea civilă să accepte suma de 1.000.000 euro pentru spațiul în litigiu, propusă de pârâtul S.C. "V." S.R.L., pe urmă colegele sale i-au spus că partea civilă nu le-a plătit nici o sumă de bani cu titlu de onorariu .

S-a constatat că, la judecarea fondului acțiunii în revendicare, în dosarul nr. x/2006 al Judecătoriei Sectorului I, București, a fost întocmit raportul de expertiză tehnică de către expertul tehnic judiciar X., prin care s-a stabilit că imobilul situat pe B-dul x, nr. 1-3, magazinul 4, Sectorul I, București, în suprafață de 12 m.p., are valoarea de 854.548 RON . În apel, au fost întocmite mai multe lucrări științifice privind evaluarea imobilului, iar, prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de experții tehnici judiciari Y., Z. și AA., s-a stabilit că valoarea de circulație a imobilului este de 129.216 euro, însemnând suma de 574.481 RON, la data de 5.11.2015, când a fost întocmită lucrarea științifică . Prin urmare, s-a cunoscut, încă de la fond, valoarea reală a spațiului comercial, în suprafață de doar 12 m.p.

Curtea a constatat că, din acest material probator, rezultă, fără dubiu, că partea civilă B. a semnat, în alb, contractul de asistență juridică nr. x/21.07.2009, în fața martorului G., iar inculpata l-a completat, la un moment dat, după bunul său plac.

Referitor la executarea silită a celor două contracte de asistență juridică, Curtea a constatat că, pe data de 8.06.2018, inculpata a depus la Biroul Executorilor Judecătorești "D.", din orașul Bolintin-Vale, județul Giurgiu, cererile de executare silită împotriva debitorului Confederația Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), parte civilă în cauză, formându-se Dosarul de executare silită nr. x/2016, depusă în original, și împotriva debitorului B., parte civilă în cauză, formându-se Dosarul de executare silită nr. x/2016, depusă în fotocopie .

Având în vedere procesul-verbal din data de 30.08.2019, întocmit de secția 2 Poliție, prin s-a consemnat că defunctul S., care a semnat contractul de asistență juridică nr. x/5.01.2009, încheiat cu partea civilă Confederația Generală a Muncii (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România), a decedat la data de 25.02.2016, Curtea a constatat că punerea în executare a contractelor de asistență juridică a avut loc după aproximativ 3 luni și o săptămână de la data decesului reprezentantului semnatar al creditorului entitate sindicală.

Un alt element important în dovedirea intenției de a executa silit două titluri executorii pe care le falsificase constă în introducerea cererilor de executare silită nu în municipiul București, unde-și avea domiciliul și unde-și practica profesia, ca avocat în Baroul București, ci în municipiul Giurgiu, în orașul Bolintin-Vale.

Martorul K., la urmărirea penală, după ce, pe data de 22.06.2018, a prezentat, în mod tehnic, procedura de executare silită pe care a desfășurat-o, precizând că, la vremea respectivă, era folosit, ca titlu executoriu, exemplarul al doilea al contractului de asistență juridică, care rămânea în contractierul cabinetului de avocatură, prin declarația din data de 20.09.2019 a arătat că, în perioada anilor 2012-2016, a fost executor judecătoresc în orașul Bolintin-Vale, județul Giurgiu, perioadă în care a fost sesizată de către inculpată cu executarea silită a două contracte de asistență juridică, precizând că, la momentul respectiv, trebuia depus exemplarul II, și a constatat că, în mod surprinzător, instanța de judecată a încuviințat executarea silită a contractului de asistență juridică în care era trecut onorariul de succes în sumă de 50.000.000 euro, deoarece nu erau atașate acte doveditoare privind succesul, pe parcurs fiind depuse dovezi de intrare în patrimoniul debitorului a unei clădiri situată în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, iar inculpata i-a spus, în discuțiile purtate, că a muncit foarte mult, timp de 7-10 ani, pentru înființarea unității sindicale și recuperarea patrimoniului, observând că imobilele din patrimoniu aveau o valoare sub cuantumul creanței urmărite, și, în ceea ce privește contractul de asistență juridică încheiat cu partea civilă B., inculpata a solicitat executarea onorariul fix, fără să se obțină recuperarea vreunei sume de bani din patrimoniul vreunuia dintre debitori .

În ceea ce privește prescripția generală a răspunderii penale, Curtea a constatat că termenul de 5 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care curge de la data de 8.06.2016, când ambele infracțiuni s-au consumat, și nu epuizat, după cum a susținut procurorul, prin folosirea înscrisurilor falsificate, la executorul judecătoresc, a fost întrerupt la data de 21.03.2018, prin emiterea de către procuror a ordonanței de schimbare a încadrării juridice, în Dosarul de urmărire penală nr. 135/P/2017, care constituie ultimul act procedural anterior Deciziei nr. 297/26.04.2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 518/25.04.2018, prin care a fost declarată neconstituțională sintagma "oricărui act de procedură în cauză", de la art. 155 alin. (1) C. pen.

Astfel, deși nu i-a fost comunicat inculpatei, actul procedural penal emis de procuror își păstrează valabilitatea și produce efecte din punctul de vedere al prescripției răspunderii penale, întrucât, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituția României, deciziile de neconstituționalitate produc efecte doar pentru viitor, ceea ce, cu alte cuvinte, înseamnă că nu retroactivează. A arătat că efectul doar pentru viitor al deciziilor de neconstituționalitate constituie o garanție pentru asigurarea și păstrarea stabilității raporturilor juridice, iar, în acest caz, s-ar putea invoca împrejurarea că raporturile juridice nu au fost tranșate în mod definitiv, atâta timp cât procesul penal se află în curs de desfășurare. Însă, legiuitorul a înțeles să reglementeze la art. 4 din C. pen., cu titlu de excepție de la neretroactivitate, doar instituția dezincriminării, care își produce efectele inclusiv în faza de executare, când raporturile juridice au fost deja stabilite cu autoritate de lucru judecat.

În plus, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. nu sunt de natură pur materială, de sine-stătătoare, ci fac trimitere și se completează cu normele procedural penale în vigoare la data emiterii actului procedural, care nu pot retroactiva.

Instanța de fond a mai arătat că, inculpata nu poate susține că nu cunoștea despre desfășurarea unei proceduri penale, în urma confirmării soluției de redeschidere a urmăririi penale, dispusă prin Ordonanța din data de 3.07.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, așa cum s-a dispus prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 10.07.2017 a Judecătorului de Cameră preliminară de la