ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2023

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 176 din 5 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului s-au hotărât următoarele:

În baza art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 an 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 luni, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând o pedeapsă de 1 an 11 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

S-a constatat că pedeapsa accesorie nu se va executa, având în vedere că executarea pedepsei complementare începe de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an și 11 luni închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să comunice datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. (să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență) Serviciului de Probațiune Suceava.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a stabilit în sarcina inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune Suceava sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 100 de zile, obligație ce va fi executată în cadrul Primăriei orașului Gura Humorului sau în cadrul Primăriei comunei Păltinoasa.

În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen. s-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor să fie asigurată de Serviciul de Probațiune Suceava.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. cu privire la faptul că nerespectarea cu rea-credință a obligațiilor impuse ori a măsurilor de supraveghere stabilite, precum și săvârșirea unei alte infracțiuni, pe parcursul termenului de supraveghere, va atrage revocarea suspendării și executarea pedepsei în întregime.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa stabilită durata reținerii, respectiv perioada 07.12.2020 ora 15

20

- 08.12.2020 ora 15

20

.

În baza art. 274 alin. (1) teza I C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 500 RON.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

b. Prin decizia penală nr. 819 din 25 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 176 din 5 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată, iar în rejudecare:

S-au înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile prin care, în baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 luni, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând o pedeapsă de 1 an și 11 luni închisoare, și s-au contopit pedepsele complementare și accesorii aplicate pe lângă pedepsele principale.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. proc. pen. s-a încetat procesul penal împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., întrucât lipsește autorizarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

S-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza disp. art. 67 alin. (1) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza disp. art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

S-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza disp. art. 67 alin. (1) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza disp. art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 38 alin. (1) în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 4 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute o pedeapsă de 1 an, 3 luni și 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza disp. art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului A., sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, calculat conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatului A. obligația de a frecventa 1 (un) program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei orașului Gura Humorului sau în cadrul Primăriei comunei Păltinoasa, instituție care urmează a fi stabilită de către consilierul de probațiune ca urmare a evaluării efectuate conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă.

Potrivit art. 91 alin. (4) C. pen., inculpatul a fost atenționat asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în regim de detenție în cazul nerespectării, cu rea-credință, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni ori în cazul neexecutării obligațiilor ce îi revin pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus că executarea pedepsei complementare stabilite în sarcina inculpatului va începe la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și că, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie stabilită va deveni executabilă doar în ipoteza revocării suspendării sub supraveghere și executării pedepsei principale a închisorii în regim de detenție.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.

S-a dispus lăsarea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare din apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel, a reținut, sub aspectul împrejurărilor faptice de interes pentru soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, în esență, că, la data de 7 decembrie 2020, în jurul orei 10

40

, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, de culoare gri, cu numărul de înmatriculare x, pe str. x din orașul Gura Humorului, jud. Suceava, din direcția Piața Agroalimentară către localitatea Mănăstirea Humorului, fără a deține permis de conducere, iar după ce a fost oprit de organele de poliție a prezentat acestora pentru control permisul de conducere cu nr. x, categoria "B,M/18.10.2005", eliberat de autoritățile din Bulgaria la data de 17 mai 2017, contrafăcut, listat la o imprimantă laser color.

A mai reținut că, potrivit declarațiilor inculpatului A., acesta l-a ajutat pe autorul infracțiunii de fals să contrafacă permisul de conducere sus-menționat, punându-i la dispoziția o fotografie cu chipul său și datele sale de identitate, faptă care a fost săvârșită pe teritoriul Bulgariei.

În raport cu situația de fapt reținută și notând lipsa vreunor probe care să infirme susținerile inculpatului privitoare la locul săvârșirii infracțiunii de fals sub înscrisuri sub semnătură privată, instanța de apel a constatat că, întrucât aceasta a fost săvârșită pe teritoriul unui stat străin, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (2) și (3) C. pen., care prevăd, pe de o parte, necesitatea verificării incriminării faptei și de legea penală a țării unde a fost săvârșită, iar pe de altă parte, condiția punerii în mișcare a acțiunii penale cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat, în speță, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În contextul acestor considerente, constatând că, prin ordonanța nr. 1516/P/2020 din 8 decembrie 2020 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., uz de fals, prev. de art. 323 C. pen. și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., în cazul celei din urmă însă în lipsa autorizării procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, instanța de apel, constatând incidența cauzei de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal cu privire la această infracțiune.

În acest sens, a notat că autorizarea procurorului general al parchetului curții de apel prevăzută de art. 9 alin. (3) C. proc. pen. nu este un simplu act procedural, ci o adevărată condiție de procedibilitate, în lipsa căreia nu este posibilă punerea în mișcare a acțiunii penale.

A mai notat că, deși, într-adevăr, lipsa autorizării procurorului general al Parchetului Curții de Apel Suceava trebuia sesizată în faza camerei preliminare, această neregularitate nu poate fi ignorată sau tolerată de către instanță, singura soluție posibilă în această ipoteză fiind cea a încetării procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) teza a II-a din același act normativ.

****

Împotriva deciziei penale nr. 819 din 25 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea căii de atac, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în argumentarea căruia a susținut, în esență, că, deși, într-adevăr, în cauză lipsește autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava (ca parchet mai întâi sesizat) cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru săvârși­rea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, care, fiind săvârșită pe teritoriul Bulgariei, atrage incidența art. 9 C. pen., soluția instanței de apel de încetare a procesului penal față de inculpat pentru infracțiunea susmenționată, dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., este greșită.

În acest sens, parchetul a arătat că, potrivit art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii camerei prelimi­nare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Ca urmare, judecătorul de cameră preliminară are atributul de a verifica legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală, verificare ce se încheie odată cu încheierea prin care se constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și se dispune începerea judecății.

A mai arătat că procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel face parte integrantă din corpul procurorilor constituiți în parchete și că, potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., organele de urmărire penală sunt formate din procurori, alături de organele de cercetare penală. În consecință, autorizarea prealabilă ce trebuie emisă de către procu­rorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel anterior punerii în mișcare a acțiunii penale, în cauzele în care se aplică dispozițiile privind personalitatea legii pe­nale, constituie, de asemenea, un act ce trebuie efectuat de către organul de urmărire penală, în speță, de către procurorul general.

Or, raportat la această concluzie logică ce se desprinde din dispozițiile procedural penale susmenționate, se constată că verificarea existenței și legalității autorizării prealabile emise de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în temeiul art. 9 C. pen. se înscrie, de asemenea, în obiectul procedurii camerei preliminare, după încheierea acestei etape a procesului penal nemaiputând fi pusă în discuție legalitatea actelor efectuate de organele de urmărire penală, fără a se aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate de judecătorul de cameră preliminară.

Astfel, doctrina a statuat că în etapa camerei preliminare se verifică dacă actele procesuale sau procedurale au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale și dacă au fost parcurse etapele obligatorii ale urmăririi penale prevăzute de C. proc. pen., astfel că punerea în mișcare a acțiunii penale pentru o infracțiune pentru care legea penală română se aplică în temeiul principiului personalității sau realității, fără autori­zarea prealabilă a organului competent, constituie o ipoteză de nelegalitate sancționabi­lă în camera preliminară (Mihail Udroiu - Procedură penală. Partea Specială. Sinteze și grile, Ed. C.H. Beck, ediția 5, p. 205).

Or, în speță, după trimiterea în judecată a inculpatului A. prin rechizitoriul nr. x/2021 din 28 iunie 2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, prin încheierea nr. 257 din 10 august 2021, rămasă definitivă la data de 18 august 2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Gura Humorului a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. Mai mult, prin sentința penală nr. 176 din 5 noiembrie 2021, Judecătoria Gu­ra Humorului a condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea in­fracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

Ca urmare, prin punerea în discuție a lipsei autorizării prealabile a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava direct în calea de atac a apelului, instanța de control judiciar a analizat în calea ordinară de atac aspecte care fac obiectul exclusiv al procedurii de cameră preliminară, în scopul de a verifica dacă au fost par­curse etapele obligatorii în urmărirea penală, aducând astfel atingere autorității de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțată de judecătorul de cameră preliminară.

Relevantă în acest sens este decizia nr. 46/RC din 4 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a stabilit că, în ipoteza în care instanța de apel a dispus încetarea procesului penal, în baza dispozi­țiilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu motivarea că nu există o ordonanță de în­cepere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale pentru variantele normative ale unei infracțiuni reținute prin rechizitoriu în sarcina autorului și nu există o ordonanță de extindere a urmăririi penale pentru fapta reținută prin rechizitoriu în sarcina complicelui, este incident cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. întrucât reluarea, în cursul judecății, a elementelor care fac obiectul pro­cedurii de cameră preliminară, în scopul de a verifica dacă au fost parcurse etapele obligatorii ale urmăririi penale și dacă există concordanță între faptele pentru care s-a dispus efectuarea urmăririi penale, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, eludează dispozițiile art. 342 - art. 347 C. proc. pen. și aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii de­finitive pronunțate de judecătorul de cameră preliminară.

Procedând la fel, în speță, instanța de apel a pus în discuție și a evaluat aspecte ce se circumscriu etapei procesuale a camerei preliminare, vizând lipsa autorizării prealabile a procurorului general, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiuni săvârșite în străinătate de un cetățean român și a dispus soluția de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu încălca­rea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate de judecătorul de ca­meră preliminară.

Pentru argumentele prezentate, procurorul a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei pena­le atacate cu privire la soluția de încetare a procesul penal împo­triva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 320 alin. (1) C. pen. și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 25 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, 10 ianuarie 2023, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. proc. pen., respectiv lipsa autorizării prealabile a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava (ca parchet mai întâi sesizat) cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatulul A. pentru infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, care, fiind săvârșită pe teritoriul Bulgariei, atrăgea incidența art. 9 C. pen.

În esență, prin motivele de recurs în casație, parchetul a susținut că, deși, într-adevăr, în cauză lipsește autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care era necesară raportat la faptul că infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 320 alin. (1) C. pen. a fost comisă în Bulgaria, soluția instanței de apel de încetare a procesului penal este nelegală, întrucât punerea în mișcare a acțiunii penale pentru o infracțiune pentru care legea penală română se aplică în temeiul principiului personalității sau realității, fără autori­zarea prealabilă a organului competent, constituie o ipoteză de nelegalitate sancționabi­lă exclusiv în procedura de cameră preliminară, care nu mai poate fi repusă în discuție ulterior acestei faze procesuale, fără a se aduce în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate de judecătorul de cameră preliminară.

Oral, la termenul de dezbateri din 10 ianuarie 2023, reprezentantul Ministerului Public a invocat, suplimentar argumentelor detaliate în scris, neincidența în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (3) din C. pen. și, ca atare, a cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., ca urmare a faptului că, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și cum rezultă din probatoriul administrat, infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale a fost comisă pe teritoriul României.

Aceste completări susținute oral de reprezentantul Ministerului Public nu pot fi, însă, avute în vedere de către instanța de recurs în casație întrucât, fiind făcute cu încălcarea termenului prevăzut de lege pentru formularea și motivarea căii de atac, nu au făcut obiectul evaluării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, care a fost tranșată prin încheierea din 25 octombrie 2022, în limitele menționate în cuprinsul respectivei hotărâri.

În acest sens, Înalta Curte reține că, din interpretarea dispozițiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc că motivarea căii de atac trebuie să se facă în chiar cuprinsul cererii de declarare a recursului, rezultă că motivarea, precizarea sau modificarea cererii de recurs în casație se poate realiza numai în interiorul termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen. în care poate fi exercitată calea de atac, termenul de motivare a căii de atac suprapunându-se peste termenul de exercitare a recursului în casație atât în privința duratei, cât și a momentului de la care începe să curgă.

Ca urmare, motivele de recurs în casație formulate după expirarea termenului de exercitare a căii extraordinare de atac nu pot fi avute în vedere de către instanța de control judiciar, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., exercitarea unui drept procesual cu nerespectarea termenului instituit de lege atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Aceasta înseamnă că exercitarea dreptului la recurs în casație - în forma și în condițiile expres prevăzute de lege, inclusiv în privința motivării cererii de recurs - trebuie să intervină în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen., admiterea ipotezei contrare echivalând cu recunoașterea de efecte juridice unei cereri de recurs în casație care eludează exigențele art. 437 C. proc. pen.

Pe de altă parte, Înalta Curte notează că aceste susțineri suplimentare se grefează pe pretinsa reținere eronată, de către instanța de apel, a situației de fapt, Ministerul Public aducând în discuție necesitatea reanalizării elementelor factuale vizând locul săvârșii infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și a reevaluării materialului probator sub acest aspect, chestiune care nu poate fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată.

Practic, instanța de casație este îndrituită a statua numai asupra aspectelor de legalitate a hotărârii definitive, în strictă concordanță cu împrejurările factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanța de apel, fără a putea reevalua ea însăși, în calea extraordinară de atac, temeinicia concluziilor definitive formulate cu privire la configurația faptică a acuzațiilor.

Aceasta înseamnă că, în speță, Înalta Curte trebuie să se raporteze la statuările definitive ale instanței de apel referitoare la locul săvârșirii infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale pe teritoriul Bulgariei, situație constatată pe baza unor elemente factuale care nu mai pot cenzurate în recurs în casație.

Analiza conținutului mijloacelor de probă pe baza cărora instanța de apel a stabilit această stare de fapt, a fiabilității lor ori a eventualelor contradicții dintre ceea ce rezultă din probe, pe de o parte, și concluziile instanței, pe de altă parte, este proprie unei evaluări de fapt a cauzei, care nu poate fi valorificată prin prisma niciunuia dintre cazurile de recurs în casație limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul acestor considerente de principiu, procedând la evaluarea exclusivă a motivelor scrise de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat.

În acest sens, notează, prioritar, că susținerile parchetului nu se grefează pe o eventuală inexistență a impedimentului la punerea în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., valorificat în apel, ci pe imposibilitatea constatării acestuia direct în calea de atac. Parchetul a considerat că punerea în mișcare a acțiunii penale pentru o infracțiune pentru care legea penală română se aplică în temeiul principiului personalității sau realității, fără autori­zarea prealabilă a organului competent, constituie o ipoteză de nelegalitate sancționabi­lă exclusiv în procedura de cameră preliminară, care nu mai poate fi repusă în discuție ulterior acestei faze procesuale, fără a se aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate de judecătorul de cameră preliminară.

Înalta Curte constată că autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat prev. de art. 9 alin. (3) C. proc. pen. reprezintă o condiție de procedibilitate necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, în cazul infracțiunilor pentru care legea penală română se aplică în temeiul principiului personalității, condiție a cărei neîndeplinire poate pune în discuție nulitatea actului procesual prev. de art. 309 C. proc. pen. și, pe cale de consecință, a actelor de urmărire penală subsecvente în raport strict cu acuzația menționată.

Or, deși, în principiu, evaluarea chestiunilor de legalitate a actelor de urmărire penală intră în competența jurisdicțională expresă a judecătorului de cameră preliminară, instanței de judecată (fie în fond, fie în apel) nu-i este interzis să cenzureze acele vicii de legalitate care nu doar că afectează actele procesuale, ci constituie, concomitent, și impedimente la exercitarea acțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art. 16 C. proc. pen.. Această ultimă categorie de împrejurări poate conduce la concluzia lipsei de temei sau de obiect a acțiunii penale, chestiuni circumscrise, așadar, însuși modului de rezolvare a fondului cauzei și nicidecum doar aspectelor de legalitate cenzurabile în camera preliminară, conform art. 342 C. proc. pen.

În limitele configurate, o astfel de evaluare a impedimentelor la exercitarea acțiunii penale nu echivalează cu o eventuală recenzurare de către instanța de apel a aspectelor tranșate în mod efectiv în camera preliminară.

A admite ipoteza contrară ar echivala, implicit, cu a admite posibilitatea lăsării neaplicate a unor dispoziții imperative referitoare la soluțiile aplicabile în diferite ipoteze reglementate de legea procesual penală. Aceasta în condițiile în care dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. e) Cod procedură permit în mod expres cenzurarea unor astfel de încălcări în faza de judecată, prin dispunerea unei soluții de încetare a procesului penal, în condițiile art. 396 alin. (6) C. proc. pen., printre altele, pentru lipsa autorizării prealabile a procurorului general în cazul infracțiunilor guvernate de principiul teritorialității sau realității.

În contextul acestor considerente, Înalta Curte notează că, în speță, constatând, în calea ordinară de atac a apelului, că punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru infracțiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., s-a făcut în lipsa autorizării prealabile a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, deși aceasta era obligatorie, potrivit art. 9 alin. (3) C. pen., în condițiile în care fapta a fost săvârșită pe teritoriul Bulgariei, instanța de apel a reținut în mod corect incidența impedimentului la punerea în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., dispunând încetarea procesului penală față de inculpat cu privire la această infracțiune.

Tranșarea acestei chestiuni direct în apel nu aduce în discuție autoritatea de lucru judecat a încheierii pronunțate în procedura de cameră preliminară, întrucât, așa cum rezultă din încheierea nr. 257 din 10.08.2021, pronunțată de Judecătoriei Gura Humorului în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă la data de 18.08.2021, judecătorul învestit în această fază procesuală inițială nu a evaluat și cenzurat problema lipsei autorizării procurorului general prevăzută de art. 9 alin. (3) C. pen.

Deopotrivă, în pofida celor invocate de Ministerul Public, o astfel de abordare nu se află în contradicție nici cu rezolvarea regăsită în decizia nr. 46/RC din 4 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată ca jurisprudență relevantă, întrucât aspectele tranșate prin această ultimă hotărâre sunt sensibil diferite de cele asupra cărora s-a pronunțat instanța de apel prin decizia recurată în speță.

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de unitatea de parchet sus-menționată împotriva deciziei penale nr. 819 din data de 25 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 819 din data de 25 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.