ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 98/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin încheierea din 25.10.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins cererile de suspendare a judecării cauzei și de amânare a judecății cauzei formulate de către S.C. A. S.A., precum și excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și inadmisibilității capătului 2 de cerere; a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale pasive a S.C. A. S.A. și a lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la capătul 2 al cererii; a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei; a respins cererea de depunere a fișei furnizor, solicitată de S.C. A. S.A. și cererea de probatoriu privind efectuarea unei expertize contabile și interogatoriul reclamantei; a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și a luat act de recursul declarat în cauză de către S.C. A. S.A. și a înaintat dosarul completului imediat următor, în vederea soluționării cererii de recuzare formulată de către aceeași pârâtă.

Împotriva acestei încheieri, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, S.C. A. S.A. a declarat recurs principal, iar S.C. B. ȘI C. S.A., prin administrator judiciar D.. a declarat recurs incident.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2019.

La 16.07.2020 S.C. A. S.A. a depus la dosar o cerere de recuzare a tuturor membrilor completului de judecată 9R, întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din 20.10.2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins cererea de recuzare.

Prin decizia nr. 578/30.07.2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat recursul principal și a anulat ca tardiv recursul incident.

Împotriva încheierii din 20.10.2020, recurenta S.C. A. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și reținerea cauzei spre rejudecare.

În motivare, a arătat că, deși s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, în mod greșit, s-a respins solicitarea autoarei căii de atac de suspendare și cea de amânare a judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către instanța de contencios constituțional, având în vedere că excepția fusese invocată cu scopul de a împiedica pronunțarea unei hotărâri întemeiate pe o prevedere legală neconstiuțională.

Potrivit recurentei, refuzul curții de apel de a dispune măsura supendării sau amânarea cauzei dovedește, în realitate, lipsa de imparțialitate a judecătorilor învestiți să soluționeze cauzele în care aceasta a avut calitatea de parte.

A mai relevat că lipsa de imparțialitate a membrilor completului C9R derivă din modul de gestionare a cauzei, iar considerentele din cuprinsul încheierii atacate fac dovada excludirii din analiză a argumentelor invocate de recurentă în susținerea cererii de recuzare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport; doar intimata S.C. E. S.R.L., prin administrator judiciar Consorțiul format din F. și G.. și-a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 19.05.2021, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a admis în principiu recursul și a acordat termen în ședință publică, în vederea soluționării acestuia pe fond.

La termenul din 22.09.2021, constatând lipsa părților de la judecata cauzei, precum și faptul că nu a fost solicitată soluționarea pricinii și în lipsa lor, Înalta Curte, în temeiul 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului.

La termenul din 26.02.2022, aceeași instanță a anulat ca netimbrată cererea recurentei de repunere pe rol a cauzei.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține cu prioritate următoarele:

Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 22.09.2021, când judecata recursului a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la această dată părțile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

Așa fiind, împrejurarea că în cauză s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la 10.12.2021, care a fost anulată ca insuficient timbrată, menținându-se dispoziția de suspendare a judecății, nu este de natură să întrerupă termenul de perimare, potrivit art. 417 C. proc. civ., având în vedere că prin anulare, aceasta a fost lipsită de efecte juridice, sancțiunea intervenind ca o consecință a nerespectării obligației achitării taxei judiciare de timbru datorată, conform art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013.

În aceste condiții, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, termenul de perimare împlinindu-se la data de 22.03.2022, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. (fostă A.) împotriva încheierii din 20.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2023.