ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 970/2023

HOTĂRÂRE

26.04.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 970/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 25.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., întoarcerea executării efectuate în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 183/MAS din 01.04.2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 12.180 RON.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 723 alin. (1) și art. 724 alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 13353 din 30.09.2021, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov.

În motivarea soluției s-a reținut de către Judecătoria Sectorului 4 București că prin sentința civilă nr. 183/MAS din 01.04.2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a admis acțiunea formulată de pârâtul din prezenta cauză, A., în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, fiind obligată instituția reclamantă la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază pârâtul, prin echivalarea salariului de funcție cu salariul minim brut pe țară garantat în plată, în valoare de 1.450 RON, precum și la plata diferențelor de pensie rezultate din actualizare.

Prin decizia civilă nr. 1276/Ap din 16.12.2020, emisă de Curtea de Apel Brașov, a fost admis apelul formulat de reclamantă și a fost schimbată în totalitate sentința mai sus menționată în sensul respingerii acțiunii.

A avut în vedere că reclamanta nu a invocat existența unei executări silite îndreptate împotriva sa, ci a susținut plata voluntară a drepturilor acordate în primă instanță pârâtului și a constatat că plata către pârât a dobândit caracter nedatorat, deși reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a sesizat Judecătoria Sectorului 4 București cu cerere de chemarea în judecată, pe care a intitulat-o cerere de întoarcere a executării silite.

În atare situație, neexistând o executare silită inițiată de pârât, a apreciat Judecătoria Sectorului 4 București că nu sunt aplicabile dispozițiile Capitolului VIII "Întoarcerea executării" din Titlul I "Dispoziții generale" a Cărții a V-a "Despre executarea silită" a C. proc. civ., având în vedere în acest sens, că, prin decizia privind recursul în interesul legii nr. 15/20.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1021/03.11.2020, s-a stabilit că acțiunea promovată de angajator în contradictoriu cu salariatul pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, înainte de începerea executării silite, în baza unei hotărâri judecătorești executorii de primă instanță, care ulterior este desființată în calea de atac, îmbracă natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluționare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, atrăgând competența materială de soluționare în primă instanță în favoarea tribunalului, secția specializată în litigii de muncă și asigurări sociale, conform art. 208 și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, a concluzionat judecătoria că prezentul litigiu are natura unui litigiu de asigurări sociale, având ca temei juridic Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, obiectul său constituindu-l restituirea plății devenite nedatorate ca urmare a desființării în calea de atac a hotărârii judecătorești de primă instanță prin care dreptul de creanță al pârâtului fusese stabilit.

Prin sentința civilă nr. 562/MAS din 18 mai 2022, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov, invocată de către instanța de judecată, din oficiu și, în consecință a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministrului Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea stabilirii instanței competente.

S-a reținut că reclamantul a înțeles să sesizeze Judecătoria sectorului 4 București cu o cerere de întoarcere a executării silite încadrată juridic prin indicarea dispozițiilor art. 723 din C. proc. civ.

Aceasta este și cererea cu care este sesizat Tribunalul Brașov, ca urmare a declinării competenței. Faptul că prin sentința pronunțată Judecătoria sectorului 4 București a înteles, contra voinței părții, să schimbe cauză juridică a cererii nu afectează regulile de competență care guvernează prezentul litigiu.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora."

Or, instanța judecătorească competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite este instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului (art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.), iar sediul debitorului din prezenta cauză este în sectorul 4 al municipiului București.

În consecință, făcând în speță aplicarea regulilor de drept anterior redate, rezultă că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, tribunalul a apreciat că, competența materială de soluționare a întregii cauze, revine Judecătoriei Sectorului 4 București, în temeiul regulii instituite de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Sectorului 4 București și Tribunalul Brașov - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne îl constituie întoarcerea executării silite efectuate în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 183/MAS din 01.04.2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, prin obligarea pârâtului A. la restituirea sumei de 12.180 RON, care a fost executată.

Temeiul juridic invocat de reclamantă în cererea introductivă este reprezentat de dispozițiile art. 723 alin. (1) și art. 724 alin. (3) C. proc. civ., în cuprinsul cererii reclamantul invocând faptul că dorește să se judece potrivit procedurii de întoarcere a executării.

În speță nu este incidentă Decizia nr. 15/20.07.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, deoarece aceasta vizează ipoteza în care acțiunea este promovată de angajator în contradictoriu cu salariatul pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, în baza unei hotărâri judecătorești executorii, de primă instanță, care ulterior este desființată în calea de atac, având natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluționare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Codul muncii.

În respectarea principiului disponibilității, instanța competentă se determină în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum reclamanta înțelege să o susțină, sens în care, în speță, cadrul procesual stabilit de reclamantă circumstanțiază situația specifică unei veritabile cereri de întoarcere a executării.

În atare condiții, întrucât reclamanta a învestit instanța cu o cerere de întoarcere a executării, competența teritorială de ordine publică în prezenta cauză este aceea a instanței de executare.

Astfel, Înalta Curte, constată că prin sentința civilă nr. 183/MAS din 01.04.2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a admis acțiunea formulată de pârâtul A., în contradictoriu cu reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, fiind obligată instituția reclamantă la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază pârâtul, prin echivalarea salariului de funcție cu salariul minim brut pe țară garantat în plată, în valoare de 1.450 RON, precum și la plata diferențelor de pensie rezultate din actualizare.

Analizând cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de către reclamantă, se observă că se circumscrie cererilor privind executarea silită, în cauză fiind incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

Instanța de executare este stabilită de dispozițiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin urmare, instanța de executare este cea care soluționează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeași cerere prin care s-a solicitat desființarea executării silite.

Or, potrivit art. 651 din C. proc. civ., "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, cererea de întoarcere a executării, care are ca obiect restituirea unei sume de bani, achitată în plus de Casa de Pensii Sectorială a Ministrului Afacerilor Interne în baza unei sentințe, modificate ulterior de instanța de apel, este de competența judecătoriei în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul din cererea de întoarcere a executării.

Cum sediul debitorului este în sectorul 4 al municipiului București, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.