ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 967/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la data 14 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantele A., B., C., D. și E., au chemat în judecată Tribunalul Gorj, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la eliberarea adeverinței tip, în vederea recalculării și actualizării pensiei de serviciu, începând cu data de 01.01.2018, până la zi și în viitor, potrivit sentinței civile nr. 129/1.02.2020 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2933 din 21.10.2020 a Curții de Apel Pitești, raportat la dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea 303/2004 și înaintarea acesteia către Casa Județeană de Pensii Gorj.

Având în vedere că pe rolul Tribunalului Vâlcea se află dosarele nr. x/2021(ce privește pe E.), nr. y/2021 (ce privește pe C.), nr. 2385/90/2021 (ce privește pe A.), nr. x/2021 (ce privește pe B.), în care prin cererea precizatoare au formulat un capăt de cerere identic celui precizat în cauza de față au solicitat să se aprecieze asupra oportunității suspendării acestei cauze până la soluționarea dosarelor menționate.

Prin încheierea nr. 17/17.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Vâlcea a dispus reunirea cauzei nr. z/2021 la cauza nr. w/2021, iar prin încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2021 s-a dispus reunirea cauzei nr. x/2021 la cauza nr. w/2021.

La data de 04.11.2021, în dosarul nr. x/2021, intimata Casa Județeană de Pensii Gorj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Vâlcea, în baza prevederilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, competența revenind Tribunalului Gorj ("Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.").

Prin sentința civilă nr. 1647/2022 din 20.09.2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocate de intimata-pârâtă și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 269 din Legea nr. 53/2003, privind Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.

Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți".

Potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Instanța a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. își găsesc aplicarea numai atunci când cererea care urmează să fie formulată de un judecător sau împotriva unui judecător ar fi, potrivit legii, de competența instanței unde acesta își desfășoară activitatea.

Prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că enumerarea categoriilor de persoane în considerarea calității cărora a fost edictată norma este de strictă interpretare și aplicare, astfel încât aceasta nu se aplică altor categorii de personal din cadrul instanței precum agenți procedurali, aprozi sau conducători auto.

Față de cele arătate și dispozițiile legale invocate, în prezentul demers judiciar, s-a reținut competența Tribunalului Gorj, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că la data sesizării instanței, reclamantele A., B., C., D. și E., erau eliberate din funcția de judecător, urmare a pensionării acestora.

De aceea, față de cele reținute și dispozițiile legale invocate, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de Casa Județeană de Pensii Gorj și, în consecință a declinat competența soluționării cererii de chemare în judecată la Tribunalul Gorj.

Prin sentința nr. 55/2023 din 19.01.2023, Tribunalului Gorj, secția Conflicte Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea competența de soluționare a cauzei. Totodată, a constatat ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Gorj, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:

S-a arătat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. își găsesc aplicarea atât atunci când cererea de chemare în judecată este formulată de un judecător sau împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze litigiu ori la o instanță inferioară acesteia cât și atunci când cererea de chemare în judecată este formulată de instanța de judecată sau împotriva instanței de judecată competentă să soluționeze litigiul ori când parte (reclamant sau pârât) este o instanță inferioară acesteia.

În speță, s-a reținut că are calitatea de pârât Tribunalul Gorj, astfel că în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată putea fi introdusă, la alegerea reclamanților, fie la această instanță, fie la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii, fiind vorba de o competență teritorială alternativă.

Reclamanții din prezenta cauză au ales să sesizeze Tribunalul Vâlcea, instanță aflată în raza Curții de Apel Pitești ce se învecinează cu Curtea de Apel Craiova în a cărei circumscripție se află Tribunalul Gorj.

În cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului conform art. 116 C. proc. civ. potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

După ce a făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei deoarece instanța pe care a sesizat-o este competentă să soluționeze pricina, iar pârâtul nu ar putea să ceară declinarea competenței și nici instanța nu ar putea să o dispună din oficiu, astfel că Tribunalul Vâlcea, instanță competentă să soluționeze cauza conform art. 127 C. proc. civ., în mod eronat a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj.

Față de dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că, prin încheierea de ședință din 23 noiembrie 2021, dată ce a constituit primul termen la care părțile au fost legal citate conform dispozițiilor legale anterior enunțate, Tribunalul Vâlcea, a omis să-și verifice propria competență și a amânat cauza, procedând la comunicarea precizării la acțiune către pârâtul Tribunalul Gorj.

La termenul acordat (22 februarie 2022), instanța a procedat la reunirea cauzei nr. z/2021 la cauza nr. w/2021 și a comunicat cererea de renunțare cu privire la petitele revendicate ulterior formulării acțiunii către Tribunalul Gorj cu mențiunea de a-și preciza poziția procesuală față de actele de dispoziție invocate în cauză.

La termenul de judecată din 3 mai 2021 cauza a fost amânată pe lipsă de procedură iar la termenul acordat (13 septembrie 2021), instanța a amânat pronunțarea pentru data de 20 septembrie 2021, când a admis excepția de necompetență teritoaială a Tribunalului Vâlcea și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Prin urmare, s-a reținut că la această dată tribunalul nu mai putea proceda la declinarea de competență, întrucât momentul procesual la care aspectul procedural al competenței putea fi pus în discuție fusese depășit, câtă vreme la primul termen cu părțile legal citate, respectiv 23 noiembrie 2021, instanța nu a verificat propria competență așa cum prevăd dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. deoarece într-o interpretare per a contrario a textului legal anterior menționat, în cazul în care instanța nu și-a îndeplinit obligația de verificare a propriei competențe, aceasta rămâne câștigată cauzei, nemaiputând fi dezbătută ulterior, în afara momentului procesual stabilit de lege.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, constată și reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Gorj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte subliniază că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cauza de față are ca obiect obligarea pârâtului Tribunalului Gorj, în calitate de fost angajator, la eliberarea unei adeverințe-tip pentru revizuirea pensiei de serviciu a reclamantelor, ce au deținut funcția de judecători.

Prin urmare, reclamantele, judecători pensionari la data introducerii acțiunii, au învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Gorj.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, iar potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Prin urmare, Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevăd o competentă teritorială alternativă de soluționare a litigiilor de muncă, în funcție de domiciliul/reședința/sediul/locul de muncă al reclamantului.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (2)

ind. 1 C. proc. civ.:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar conform alin. (3) al aceluiași articol:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul (...) grefierilor".

Având în vedere că reclamantele nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Însă, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Gorj), este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2)

ind. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantele pot sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Reclamantele și-au manifestat opțiunea în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în sensul învestirii Tribunalul Vâlcea cu soluționarea litigiului, determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, se reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține, în mod exclusiv, părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce partea reclamantă și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Vâlcea, instanță din raza unei curți de apel învecinate (Curții de Apel Pitești), rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu sau la cerere, acest drept de opțiune.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2023.