ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 942/2023

HOTĂRÂRE

26.04.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 942/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă la 16.06.2022, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pârâții Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să oblige pârâții Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt și Ministerul Justiției să le achite despăgubiri, reprezentând diferența dintre indemnizația efectiv încasată și cea rezultată prin aplicarea majorărilor la valoarea de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada cuprinsă între data numirii fiecărei reclamante în funcție în cadrul Tribunalului Olt și 08.04.2015, actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1793/12.10.2022, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că acțiunea reclamantelor are natura juridică a unui litigiu de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) coroborate cu prevederile art. 266 din Codul muncii, competentă fiind instanța de la domiciliul reclamantului. Totodată, evocând Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale și dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., luând act că reclamantele și-au desfășurat activitatea în perioada vizată de acțiune la Tribunalul Olt, a reținut că Tribunalul Dâmbovița face parte din circumscripția teritorială a Curții de Apel Ploiești, care nu se află în vecinătatea Curții de Apel Craiova, motiv pentru ca a stabilit competența Tribunalului Vâlcea.

Astfel învestit, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 605/14.03.2023, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmbovița, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prezentul litigiu este asimilat celor de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele de muncă se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Totodată, raportat la calitatea reclamantelor de grefieri la Tribunalul București, în temeiul art. 127 C. proc. civ., acestea aveau obligația de a sesiza unul dintre tribunalele din circumscripția curților de apel învecinate cu cea în raza căreia își desfășoară activitatea, context în care au sesizat Tribunalul Dâmbovița, exercitându-și, astfel, opțiunea; față de această alegere, a apreciat că instanța inițial învestită nu mai putea să-și invoce necompetența din oficiu, astfel cum a procedat Tribunalul Dâmbovița.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele considerente:

Între părți s-a declanșat un litigiu asimilat celor de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii și art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele de muncă se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, acțiunea a fost promovată împreună de reclamante, fiind întrunite condițiile coparticipării procesuale active, reglementată de art. 59 C. proc. civ., astfel că devin incidente dispozițiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii, potrivit cărora "Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți."

Normele legale evocate partajează competența de soluționare a unor asemenea litigii între tribunalele de la domiciliile reclamantelor și cele în circumscripția cărora acestea își au locul de muncă; potrivit datelor de la dosar, competența ar reveni Tribunalului București (în a cărui rază teritorială își are domiciliul A., dar și ca instanță în a cărei rază teritorială se află locul de muncă al reclamantelor) sau Tribunalului Olt (în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamanta B.).

Reclamantele au calitatea de grefieri la Tribunalul București și s-au adresat Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, împrejurare ce impune verificarea incidenței vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere din art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât cauza dedusă judecății este de competența tribunalului la care reclamantele își desfășoară activitatea, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile legale examinate mai sus și notează că, în speță, reclamantele s-au adresat Tribunalului Dâmbovița, instanță de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată cu Curtea de Apel București, în raza căreia își desfășoară activitatea.

Astfel, reclamantele și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., determinând, în mod legal, competența teritorială a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea cererii de chemare în judecată.

În acest condiții, față de considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Dâmbovița.