ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 921/2023

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. x/2017/a6, creditoarea Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița a formulat contestație împotriva măsurilor administratorului judiciar al A. S.R.L. - în insolvență, cuprinse în notificarea nr. x/25.03.2019 înregistrată la A.J.F.P. Ialomița sub nr. x/26.03.2019.

Prin sentința civilă nr. 61 l/F din 19 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Ialomița, secția Civilă a respins contestația formulată de D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Ialomița împotriva măsurii administratorului judiciar al A. S.R.L. în insolvență, prin lichidator judiciar B., dispusă prin notificarea nr. x/25.03.2019.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației împotriva măsurii administratorului judiciar.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019, instanța de apel i-a pus în vedere apelantei să întreprindă demersuri pentru a traduce citația și cererea de apel, a Ie transmite intimatelor-creditoare cu sediul în Belize și a depune dovada comunicării.

Prin încheierea din 2 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reținând că apelanta-contestatoare nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite de instanță în sarcina sa.

Ulterior, la 4 ianuarie 2021, apelanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

La termenul de judecată din 20 mai 2021, Curtea a constatat că nu mai subzistă motivul suspendării, întrucât intimatele C. și D. au indicat un sediu procesual ales în România, astfel că a dispus repunerea pe rol a cauzei. Totodată, a constatat apelul în stare de judecată și l-a reținut spre soluționare.

Prin decizia civilă nr. 903 din 20 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-contestatoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței civile nr. 611/19.04.2019 pronunțate de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-debitoare A. S.R.L. prin administrator judiciar B., intimații-creditori E. S.A., Administrația Fondului pentru Mediu, D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Ialomița, C. și D..

A schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis în parte contestația împotriva măsurii dispuse de lichidatorul judiciar (fostul administrator judiciar) prin notificarea nr. x/25.03.2019 și a constatat că debitoarea datorează creditoarei D.G.R.F.P. Ploiești în reprezentarea A.J.F.P. Ialomița și suma de 10.000 RON reprezentând creanță curentă născută între data deschiderii procedurii insolvenței și data intrării în faliment.

La data de 02 decembrie 2020, contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ialomița a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii instanței de apel și continuarea judecății apelului, constatând îndeplinite obligațiile stabilite în sarcina D.G.R.F.P. Ploiești-A.J.F.P. Ialomița.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, prevederile Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, și ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială ("notificarea sau comunicarea actelor") și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 februarie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Față de raportul comunicat, niciuna din părți nu a depus un punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 29 martie 2023, în cauză, s-a fixat termen pentru examinare admisibilitate recurs în completul de filtru la data de 25 aprilie 2023, fără citarea părților.

Examinând excepția lipsei de interes invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 2 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reținând că apelanta-contestatoare nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite de instanță în sarcina sa, în sensul că nu a întreprins demersuri pentru a traduce citația și cererea de apel, a le transmite intimatelor cu sediul în Belize și a depune dovada comunicării.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția actualității interesului, ca o componentă a acestei condiții de fond a acțiunii, trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la oricare dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Astfel, potrivit art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Prin urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

În speță, se constată că, ulterior promovării cererii de recurs, cauza a fost repusă pe rol și, totodată, soluționată prin decizia civilă nr. 903 din 20 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Având în vedere că interesul recurentei nu mai este actual în soluționarea căii de atac, din moment ce scopul urmărit a fost atins prin repunerea cauzei pe rol și soluționarea dosarului suspendat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ialomița împotriva încheierii din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ialomița împotriva încheierii din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2023.