ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4349/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L. prin administrator special, B. și administrator judiciar, C.. a solicitat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ialomița și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea efectelor Deciziei de impunere x/09.02.2018 bazate pe RIF x/09.02.2015 întocmit de AJFP Ialomița si Deciziei de soluționare 52/28.08.2019 emise de ANAF DGAMC, până la momentul soluționării pe fond a dosarului administrativ-fiscal.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 336 pronunțată la 2 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a efectelor Deciziei de impunere x/09.02.2018 bazate pe RIF x/09.02.2015 întocmit de A.J.F.P. Ialomița și a Deciziei de soluționare nr. 52/28.08.2019 emise de A.N.A.F.-D.G.A.M.C., formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ialomița și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 18536,38 RON, consemnată cu recipisa de consemnare nr. x la D..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 336 pronunțată la 2 iunie 2020 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. prin administrator special B. și administrator judiciar C., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost motivată. Ca o chestiune prealabilă, menționează că au calculat termenul de recurs de la data de 26 februarie 2021, data la care i s-a comunicat pe mail, de către grefa Curții de Apel motivarea sentinței, neavând relevanță faptul că s-a încercat comunicarea sentintei nr. 336/02.06.2020 la fostul sediu al societății de avocatură întrucât a fost restituită la dosar. În conformitate cu dispozitiile art. 153 și următoarele C. proc. civ., comunicarea se consideră realizată atunci când este înmânată, sub semnătură de primire, persoanei destinată să primească corespondența. Pe de altă parte, nu s-a realizat procedura prev. de art. 163 alin. (3) (nefind vorba despre un refuz sau alta situație acoperită de acest text de lege), respectiv nu a fost lăsată în cutia postala sau pe ușa imobilului o instiintare cu privire la ridicarea actelor, ci plicul s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat" . Menționează că de la data de 01.01.2021 sediul E. a fost mutat la adresa "B-dul x, nr. 125, F., notificata Oficiului postal, cărui i s-a solicitat comunicarea corespondentei la noul sediu. Au purtat o corespondență cu grefa Curții de Apel și, ulterior primirii mesajului din partea acesteia, au descărcat (la data de 02.03.2021) hotârârea pronunțată. În al doilea subsidiar a solicitat repunerea în termenul de recurs, conform celor expuse anterior, potrivit art. 186 C. proc. civ., motivele fiind unele justificate - respectiv faptul că nu a putut cunoaște existența motivării hotărârii. Cererea de repunere este formulată în termenul de exercitare al căii de atac și este raportată la data la care a aflat de existența motivării, conform e-mailului grefei. De asemenea, își întemeiază această solicitare pe dispozițiile referitoare la dreptul de apărare. Considera că această cerere are caracter subsidiar întrucât în opinia sa are prioritate inexistenta unei comunicări valabile a hotărârii. În susținerea căii de atac susține că sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv consideră că instanța a aplicat greșit disp. art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, în cauza fiind îndeplinite conditiile necesare pentru a se dispune suspendarea.

Apărări formulate în cauză Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița a depus întâmpinare prin care solicită în principal anularea recursului pentru nemotivare, respingerea căii de atac ca tardiv formulate, respingerea cererii de repunere în termen și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 mai 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul declarat raportat la actele de la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele următoare: Conform dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept și poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. În aceste condiții, sentința nr. 336 din 2 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat. Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentința recurată a fost comunicată pârâtei la data de 11 ianuarie 2021, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 4 martie 2021 (data poștei - plic dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Art. 172 C. proc. civ. prevede că: "Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare." Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen." În ceea ce privește cererea de repunere în termen formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute motive temeinic justificate conform art. 186 alin. (1) din C. proc. civ. pentru admiterea acesteia, printre cele invocate de parte fiind: faptul că, de la data de 01.01.2021 sediul E. a fost mutat în "București, B-dul x, nr. 125, F., adresă notificata Oficiului poștal, căruia i s-a solicitat comunicarea corespondentei la noul sediu, astfel că nu au avut cunoștință de motivarea sentinței din motive independente de voința părții; comunicarea s-a restituit cu mențiunea destinatar mutat; au purtat o corespondență cu grefa Curții de Apel și, ulterior primirii mesajului din partea acesteia, au descărcat (la data de 02.03.2021) hotărârea pronunțată. Față de aceste susțineri Înalta Curte verificând dosarul de fond constată că la data de 11 ianuarie 2021 s-a încercat comunicarea sentinței la adresa indicată în dosar. Ulterior, la data de 04 februarie 2021 reclamanta prin avocat G. a formulat și primit aprobare pentru cererea de acces la dosarul electronic. Prin aceeași cerere a comunicat instanței că începând cu data de 01.01.2021 au schimbat sediul societății de avocatură și a solicitat comunicarea actelor de procedură și la adresa de mail (conform art. 154 alin. (6) C. proc. civ.). Ulterior, la data de 16 februarie 2021 reclamanta prin avocat H. a formulat cerere de urgentare a redactării motivării. Potrivit celor expuse anterior rezultă că dosarul a fost motivat la data de 7 ianuarie 2021, anterior primei cereri din 4 februarie 2021 formulată de E., prin care se solicita acces la dosarul electronic, aspect menționat de către instanța de fond la data de 17 februarie 2021 când a comunicat că hotărârea a fost motivată și comunicată încă din data de 11 ianuarie 2021. Sunt lipsite de relevanță susținerile recurentei conform cărora ar fi comunicat oficiului poștal schimbarea sediului în raport cu prevederile art. 172 C. proc. civ. mai sus citate. În acest context, din actele depuse la dosar, în cauză nu rezultă existența vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen. Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea de repunere în termen și recursul formulat de A. S.R.L. prin administrator special B. și administrator judiciar C. împotriva sentinței nr. 336 din 2 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.