ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 880/2023

HOTĂRÂRE

06.04.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 880/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății. Cadrul procesual.

Prin contestația înaintată la data de 11.11.2021 și înregistrată la Tribunalul Specializat Mureș la data de 25.01.2022, ca urmare a dispoziției de strămutare dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 2768/15.12.2021, în dosarul nr. x/2021, creditoarea A.: s-a îndreptat împotriva creanței înscrise în tabelul suplimentar de creanțe nr. 935/01.03.2019 depus in 04.03.2019 în favoarea debitoarei Cez Vânzare S.A. în cuantum de 651.601,83 RON; a solicitat obligarea creditoarei Cez Vânzare S.A. la plata sumei de 2.250.000 RON, încasată nejustificat (plata nedatorată) de la debitoare, reprezentând plată în avans pentru energia electrică ce urma să fie consumată (diferență tarif energie electrică); a invocat nulitatea numirii în calitate de membru al comitetului creditorilor a Cez Vânzare S.A., arătând că este debitor și nu creditor; în subsidiar, a solicitat recuperarea, de îndată, a prejudiciului în cuantum de 2.901.601,83 RON de la lichidatorul judiciar B.. pentru pagubele generate de acțiunile și inacțiunile prezentate mai sus, în baza art. 22 alin. (4) lit. q), alin. (5) din Legea nr. 85/2006 - art. 22 alin. (4) Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinarea depusă la data de 03.12.2021, Cez Vânzare S.A. a solicitat respingerea contestației, atât pe cale de excepție - invocând excepția tardivității acesteia în baza art. 73 alin. (2) Legea nr. 85/2006, cât și pe fond - precizând că declarația sa de creanță nu a fost tardivă întrucât au fost majorate termenele și că a facturat doar serviciile prestate.

Prin întâmpinarea depusă la data de 05.12.2021, creditoarea C. S.A. a solicitat la rândul său respingerea contestației, atât pe cale de excepție - invocând excepția tardivității acesteia în baza art. 73 alin. (2) Legea nr. 85/2006, cât și pe fond - arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006. Totodată, a susținut că cererea îndreptată împotriva Cez Vânzare S.A. este inadmisibilă într-o contestație împotriva tabelului de creanță și este prescrisă având în vedere că plata care se susține că a fost realizată în avans este din 28.12.2015.

Aceleași argumente au fost prezentate și de lichidatorul judiciar D. în întâmpinarea depusă la data de 05.12.2021, acesta invocând excepția tardivității contestației, caracterul nefondat și faptul că cererea îndreptată împotriva Cez Vânzare S.A. pe această cale este inadmisibilă.

Prin încheierea din 19 mai 2022 a fost dispusă disjungerea petitelor constând în cererea în pretenții îndreptată împotriva creditoarei CEZ Vânzare S.A.; a cererii de constatare a nulității numirii în calitate de membru al comitetului creditorilor a societății CEZ Vânzare S.A. și a cererii pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 2.901.601,83 RON de la lichidatorul judiciar B. pentru pagubele cauzate de acțiunile/inacțiunile cuprinse în cerere, pentru fiecare dintre acestea fiind formate dosare asociate.

Prin urmare, s-a reținut că prezenta cauză are ca obiect doar cererea în pretenții îndreptată împotriva creditoarei CEZ Vânzare S.A.

La același termen a fost invocată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Mureș pentru soluționarea acestei cereri.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1) Prin sentința nr. 267 din 7 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Specializat Mureș- Falimente a admis excepția necompetenței sale materiale și a declarat că nu este competent să judece cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Cez Vânzare S.A, având ca obiect pretenții; a declinat competența de soluționare a acestei cereri, în favoarea instanței competente - Tribunalul Olt, și a dispus trimiterea dosarului către instanța competentă- Tribunalul Olt.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că prin încheierea din 19.03.2012, a fost dispusă deschiderea procedurii generale insolvenței la cererea debitoarei E. S.R.L., iar prin sentința nr. 115/23.02.2018 a fost declanșată procedura falimentului, astfel că, în prezent, debitoarea se află în procedură de faliment.

În această procedură, creditoarea A., în cadrul unei acțiuni ce cuprinde mai multe capete de cerere cu finalități diferite, a solicitat obligarea creditoarei Cez Vânzare S.A. la plata sumei de 2.250.000 RON, încasată nejustificat (plata nedatorată), de la debitoarea E. S.R.L., reprezentând plată în avans pentru energia electrică ce urma să fie consumată (diferență tarif energie electrică).

Judecătorul sindic a dispus disjungerea acestui petit și constituirea unui dosar separat, prin încheierea din 19 mai 2022.

S-a constatat că efectele încheierii nr. 2768/15.12.2021, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea dosarului de insolvență și a dosarelor asociate în condițiile în care legiuitorul a stabilit competența exclusivă a tribunalului în circumscripția căruia își are sediul debitoarei, conform art. 16 din vechiul C. proc. civ., se răsfrâng doar asupra "procedurilor prevăzute de prezenta lege" - art. 6 Legea nr. 85/2006. Or, o acțiune în pretenții îndreptată împotriva unei alte societăți, care nu este în procedură de insolvență, nu intră nici în sfera proceselor și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței, astfel cum statuează art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

2.2). La data de 28 decembrie 2022, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 19/2023 din 18 ianuarie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CEZ Vânzare S.A., în favoarea Tribunalul Specializat Mureș; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că obiectul prezentei cauze este stabilit de reclamantă ca fiind contestația împotriva tabelului suplimentar de creanțe și a raportului de activitate prin care s-a luat măsura admiterii creanței și anularea măsurii, precum și obligarea creditoarei CEZ Vânzare S.A. la plata sumei de 2.250.000 RON, încasată nejustificat (plata nedatorată) de la debitoare, respectiv reîntregirea patrimoniului debitoarei, reprezentând plată în avans pentru energia electrică ce urma să fie consumată (diferență tarif energie electrică), iar în subsidiar fiind motivat în fapt și în drept prin raportare la procedura insolvenței debitoarei S.C. E. S.R.L. - dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.

S-a reținut că prin art. 142 alin. (2) din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375/2015 privind regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești s-a stabilit expres că dosarul de insolvență este constituit din dosarul de bază și dosarele asociate, constituind astfel un tot unitar. De altfel, Tribunalul Olt, prin încheierea din data de 10.01.2022 a dispus înaintarea întregului dosar de insolventă, inclusiv dosarele asociate la Tribunalul Specializat Mureș, ca urmare a strămutării cauzei prin încheierea nr. 2768, pronunțată la data de 15.12.2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosar nr. x/2021.

În consecință, întrucât a operat o prorogare judecătorească de competență cu privire la întregul dosar de insolvență, care, așa cum s-a arătat, operează și în privința dosarelor asociate dosarului principal de insolvență, inclusiv, în ceea ce privește capetele accesorii ale contestației la tabelul suplimentar și la raportul de activitate, Tribunal Olt a reținut că, după strămutarea cauzei, Tribunalul Specializat Mureș devine instanță competentă să soluționeze contestația formulată în cadrul dosarului de insolvență, în raport de dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 40 C. proc. civ., operând o prorogare judecătorească a competenței ca urmare a strămutării dosarului de insolvență.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 22 din același Cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Specializat Mureș, pentru următoarele considerente:

Cele două instanțe care au generat conflictul negativ de competență au apreciat diferit asupra corelației dintre efectele hotărârii de strămutare a cauzei, dispusă în condițiile prevăzute de art. 37 alin. (2) C. proc. civ., de la 1865, și competența specială, determinată potrivit art. 16 din C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 6 din Legea nr. 85/2006 și art. 11 alin. (2) din aceeași lege.

Or, cererea ce formează obiectul cauzei de față, a fost formulată de către reclamantă în cadrul dosarului nr. x/2012, al Tribunalului Olt, a cărui strămutare s-a dispus de Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și a dosarelor asociate, inclusiv cele aflate în căile de atac (astfel cum rezultă din încheierea nr. 2768 de la 15.12.2021 a I.C.C.J., secția a II-a civilă).

Or, prin soluționarea cererii de strămutare, printr-o hotărâre fără cale de atac, și trimiterea dosarului la Tribunalul Specializat Mureș, în condițiile art. 40 alin. (3) C. proc. civ.., de la 1865, Înalta Curte constată că rațiunile normei de necompetență a acestui Tribunal, intrinseci prevederilor art. 16 din vechiul C. proc. civ., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 85/2006 și art. 11 alin. (2) din aceeași lege, nu-și mai găseau incidență, câtă vreme Tribunalul Specializat Mureș a fost desemnat ca instanță competentă, prin prorogare judecătorească.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte reține că Tribunalului Specializat Mureș îi revine competența pentru soluționarea cauzei, dată fiind prioritatea soluției pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea nr. 2768 din Camera de Consiliu de la 15.12.2021, în dosarul nr. x/2021.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.