ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1114/2022

HOTĂRÂRE

11.05.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1114/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 21 octombrie 2021 pe rolul Judecătoriei Strehaia, reclamanta CEZ VÂNZARE S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4945,49 RON reprezentând contravaloare energie electrică, 77,13 RON penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 200 din 15 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Strehaia, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., care prevăd că "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

Instanța a reținut că părțile din prezenta cauză au calitățile de profesionist și consumator, iar pârâta A. S.R.L. are sediul în București, bd. x, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Totodată, instanța a arătat că norma juridică privind competența teritorială în cazul consumatorilor are caracter imperativ și reglementează o competență teritorială absolută, sens în care potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., trebuie invocată de părți ori de către judecător din oficiu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin urmare, constatând că pârâta A. S.R.L. are sediul în municipiul București, instanța a apreciat că Judecătoriei Sectorului 4 București îi revine competența de soluționare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1654, pronunțată la 9 februarie 2022 de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei, iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 1028 C. proc. civ., competența de a soluționa cererea de valoare redusă aparține în primă instanță judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun, astfel încât, competența teritorială a instanței nu este una exclusivă, de ordine publică, ci una relativă, de ordine privată.

Totodată, instanța a arătat că în raport de prevederile art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., reclamanta are alegerea dintre două instanțe deopotrivă competente, respectiv instanța de la sediul debitoarei și instanța de la locul executării obligațiilor, iar reclamanta din prezenta cauză a optat pentru Judecătoria Strehaia, situație în care, această instanță este competentă teritorial să soluționeze cererea de valoare redusă.

De asemenea, instanța a apreciat că dispozițiile art. 121 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță deoarece debitoarea A. S.R.L. nu se circumscrie noțiunii de consumator.

În concluzie, în temeiul art. 132 C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Strehaia competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Strehaia și Judecătoria Sectorului 4 București, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect pretenții, prin cererea de valoare redusă formulată, reclamanta CEZ VÂNZARE S.A. a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 4945,49 RON reprezentând contravaloare energie electrică, 77,13 RON penalități de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

În speță, pârâta nu are calitatea de consumator, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a înțeles să uzeze de procedura specială de soluționare a cererilor de valoare redusă, așa cum rezultă în formularul întocmit pentru cererile de valoare redusă, conform art. 1029 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea în primă instanță este judecătoria, iar competența teritorială se determină potrivit normelor de drept comun.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

În cauză, dat fiind obiectul cauzei dedus judecății, competența teritorială se determină potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care instituie o competență teritorială alternativă, respectiv:

"în afară de instanțele prevăzute de art. 107 - 112, mai sunt competente: instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Se constată astfel că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, acesteia nu-i sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prin Anexa nr. 1 la contractul pentru vânzare-cumpărare de energie electrică numărul x/09.01.2015 semnat între părțile din prezentul litigiu, locul de consum al energiei electrice este comuna Butoiești, sat Buicești nr. 1, județul Mehedinți, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Strehaia.

Pe cale de consecință, date fiind dispozițiile art. 113, alin. (1), pct. 3 C. proc. civ. și cele ale art. 116 din același Cod, rezultă că prin sesizarea Judecătoriei Strehaia, reclamanta și-a exercitat dreptul de alegere a instanței competente în acord cu mențiunile din Anexa nr. 1 din contractul încheiat între părți.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Așadar, potrivit textului legal evocat, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în cauză, excepția de necompetență teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Strehaia, fără a fi invocată de către pârât printr-o eventuală întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Strehaia, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Strehaia, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.