ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 847/2023

HOTĂRÂRE

05.04.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 847/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Vaslui, secția I civilă la 24 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat recalcularea indemnizațiilor de încadrare și a sporurilor aferente în funcție de salarizarea stabilită pentru procurorii din cadrul secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (S.I.I.J.), începând din luna octombrie 2018 până la încetarea stării de discriminare sau a unei intervenții lesislative, aceasta incluzând și drepturile salariate specifice personalului delegat sau detașat, și repararea prejudiciului astfel creat reprezentat de diferența salariată rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu luna octombrie 2018 și în continuare, pe viitor, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare.

În drept au fost invocate, între altele, dispozițiile Legii nr. 293/2015, Legii nr. 71/2015, art. 253 alin. (1)-(2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 Codul muncii, art. 208, art. 210, art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2517, art. 2526, art. 1535 și art. 6 alin. (4) C. civ. și prevederile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului.

La termenul de la 26 mai 2022, Tribunalul Vaslui a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale raportat la prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 774 din 23 iunie 2022, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

În esență, Tribunalul Vaslui a reținut că reclamanții A., B. și C. au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, iar D. și E., procurori pensionați din cadrul aceluiași parchet, în cursul anilor 2021, respectiv 2020. A mai constatat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad nu are personalitate juridică, aceasta revenind, conform art. 89 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, pârât în cauză. Instanța a reținut și că litigiul dedus judecății vizează diferențe salariale pretinse pe temeiul discriminării, fiind un conflict de muncă în accepțiunea art. 266 Codul muncii, iar competența de soluționare revine, de principiu, tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul reclamanților, și anume Tribunalului Vaslui, pe lângă care funcționează pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, ordonator de credite pentru parchetul de nivel inferior, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad. Văzând și prevederile art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Vaslui a apreciat că este competent să soluționeze cauza Tribunalul Bacău.

La termenul de la 10 februarie 2023, Tribunalul Bacău, secția I civilă a pus în discuție competența instanței, iar prin sentința civilă nr. 171 din 27 febuarie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, a constatat ivit conflict negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul Bacău, secția I civilă a reținut că prevederile art. 127 C. proc. civ. au caracter special față de dispozițiile de drept comun al muncii cuprinse în art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011. A mai reținut că nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. deoarece reclamanții, având calitatea de procurori sau foști procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Vaslui (competent teritorial, potrivit dreptului comun al muncii) sau la o instanță inferioară acestuia, astfel că instanța competentă este, conform legislației muncii, Tribunalul Vaslui.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Vaslui, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Tribunalul Vaslui, secția I civilă și Tribunal Bacău, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai mulți reclamanți care dețin sau au deținut funcția de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, prin care aceștia au solicitat acordarea unor drepturi salariale.

Conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Pentru a stabili instanța competentă din punct de vedere teritorial, va fi avută în vedere calitatea părților din dosar, precum și faptul că aceștia au sau au avut locul de muncă în circumscripția teritorială a Tribunalului Vaslui.

Astfel cum a statuat instanța supremă prin Decizia nr. 7/2016 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, "condiția-premisă de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță."

Întrucât reclamanții își desfășoară sau și-au desfășurat activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, instanță inferioară Tribunalului Vaslui, competent să soluționeze cauza în primă instanță, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.