ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 816/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 iunie 2022 sub nr. x/2022, revizuenta A. S.A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1602 din 23 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, solicitând, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire și schimbarea deciziei atacate, cu consecința rejudecării recursului în privința motivelor care nu au fost analizate.

Prin decizia nr. 1602 din 23 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 850/2019 din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

În esență, revizuenta critică decizia atacată și susține incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509, alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Astfel, revizuenta susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de nelegalitate întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la încălcarea dispozițiilor legale de drept substanțial, respectiv prevederile Legii nr. 15/1991 și ale H.G. nr. 834/1991, cu privire la încălcarea regimului juridic al dreptului de administrare directă. Revizuenta arată că aceste dispoziții legale se referă tocmai la existența dreptului de administrare directă în patrimoniul fostei unități socialiste și acesta a fost unul dintre motivele de recurs invocate prin cererea de recurs și nu un motiv de recurs nou invocat doar cu prilejul concluziilor orale, cum în mod eronat a reținut instanța de recurs. Totodată, potrivit revizuentei, reținerea instanței de recurs că aceasta a invocat pentru prima oară la termenul de judecată din 9 iunie 2021, cu ocazia dezbaterilor în cadrul recursului, că decizia nr. 470/1079 ar institui un drept de administrare directă, privit ca un substitut al dreptului de proprietate, respectiv un drept real corespunzător în vechea reglementare socialistă, este rezultatul unei confuzii care a dus la lăsarea nesoluționat a acestui motiv de recurs.

Sub un alt aspect, revizuenta arată că o altă critică subsumată pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. neanalizată de instanța de recurs a fost că în mod greșit și fără nicio susținere legală, instanța de apel transformă un drept de folosință asupra terenului pe care a fost autorizat magazinul B. în incinta halei A., într-un drept de administrare asupra terenului. În continuare, revizuenta expune argumente cu privire la dreptul de folosință asupra terenului în litigiu și prezintă argumentele instanței de recurs reținute sub acest aspect, concluzionând că, pe de o parte, instanța de recurs nu a analizat acest motiv de recurs, pe de altă parte, s-a dat mai mult decât s-a cerut deoarece a transformat un drept de folosință într-un drept de administrare care nu i-a fost acordat niciodată intimatei B. S.A. de către Consiliul Județean Dolj.

De asemenea, revizuenta susține că instanța de recurs nu a verificat aplicarea greșită a dispozițiilor legale de către instanța de apel la compararea temeinică și completă a titlurilor ce provin de la autori diferiți.

Mai susține revizuenta că instanța de recurs nu a analizat nici critica invocată tot în cadrul acestui motiv de casare, în sensul că au fost încălcate dispozițiile H.G. nr. 834/1991, având în vedere că Schița topografică depusă de intimata pârâtă la Oficiul de Cadastru nu există în original. Sub acest aspect, revizuenta expune în ample considerente susțineri cu privire la această chestiune litigioasă și arată că instanțele judecătorești au reținut în mod eronat că Oficiul de Cadastru deține întreaga documentație în original.

Totodată, revizuenta susține că nici motivul întemeiat pe dispozițiile art. 488, alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu a fost deloc analizat de instanța de recurs. În acest sens, revizuenta susține că instanța de recurs nu a analizat soluția dată cu privire la excepția de nelegalitate a certificatului de atestare emis în favoarea B. și nu a motivat nici critica privind încălcarea repartizării aleatorie.

Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Intimatul Ministerul Agriculturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de revizuire, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prealabil, instanța supremă va respinge excepția de netimbrare invocată de către intimatul Ministerul Agriculturii, întrucât potrivit dovezii aflate la dosar, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON a fost achitată de către revizuentă.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Motivul de revizuire invocat prin cererea de față, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reprezintă o aplicare a principiului disponibilității, reglementat art. 9 alin. (2) C. proc. civ., precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății, conform art. 22 alin. (6) din același cod.

Analizând hotărârea a cărei revizuire se solicita, Înalta Curte reține că instanța de recurs s-a pronunțat întocmai pe ceea ce s-a solicitat, iar motivarea deciziei susține soluția din dispozitiv.

Instanța supremă, verificând considerentele deciziei atacate, reține că instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivului de nelegalitate întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu privire la încălcarea dispozițiilor legale de drept substanțial, respectiv prevederile Legii nr. 15/1991 și ale H.G. nr. 834/1991, precum și cele privind dreptul de folosință asupra terenului în litigiu.

Astfel, se constată că în considerentele deciziei atacate se regăsește la paginile 20-22 motivarea instanței de recurs prin care a argumentat că susținerile subsumate motivului de casare reglementat de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. sub aceste aspecte sunt nefondate, iar în ceea ce privește critica prin care se susține că decizia nr. 470/1979 ar constitui un drept de administrare directă, instanța de recurs a argumentat de ce nu a fost analizată, fiind invocată omisso medio.

Contrar susținerilor revizuentei, Înalta Curte constată că instanța de recurs s-a pronunțat inclusiv asupra criticilor privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale cu privire la compararea titlurilor de proprietate, precum și în ceea ce privește critica privind încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, referitor la lipsa originalului Schiței topografice depuse de intimata pârâtă la Oficiul de Cadastru.

În acest sens, la filele x instanța de recurs a arătat că aceste critici privesc temeinicia acțiunii, iar instanța de recurs nu poate proceda la o reapreciere a criteriilor de preferabilitate privind titlurile de proprietate exhibate de părți, precum și o reevaluare a materialului probator în ceea ce privește înscrisurile depuse la Oficiul de Cadastru.

De asemenea, instanța supremă constată că și susținerile, potrivit cărora revizuenta arată că motivul întemeiat pe dispozițiile art. 488, alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu a fost deloc analizat de instanța de recurs, sunt neîntemeiate.

Astfel cum se observă din hotărârea atacată, la filele x, instanța de recurs a răspuns criticilor privind nemotivarea deciziei instanței de apel sub toate aspectele, respectiv a analizat atât soluția dată cu privire la excepția de nelegalitate a certificatului de atestare emis în favoarea intimatei B. S.A., cât și critica privind încălcarea repartizării aleatorie a cauzei completului de judecată a apelului în componența prevăzută de lege.

Așadar, Înalta Curte reține că prin criticile formulate, respectiv că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., revizuenta își exprimă nemulțumirea față de soluția dată de instanța de recurs, ceea ce nu poate face însă obiect de analiză în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii, prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța supremă constată că revizuenta, prin argumentele invocate în susținerea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmărește o rejudecare a fondului, în vederea obținerii unei soluții favorabile, aspect care excedează acestei căi extraordinare de atac.

În aceste condiții, dacă instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire ar examina motivele acesteia din perspectiva celor solicitate de către revizuentă, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, revizuirea neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire formulată de A. S.A. împotriva deciziei nr. 1602 din 23 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 1602 din 23 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2023.