ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 808/2023

Ședința publică din data de 4 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6336/6.10.2022, Judecătoria Pitești, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale exclusivă invocate din oficiu și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivarea soluției, prima instanță învestită cu soluționarea litigiului dintre părți a reținut că reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâtul de consumator, reclamanta solicitând pretenții care decurg din Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 01.03.2021 încheiat între părți.

Potrivit art. 121 C. proc. civ. "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile." Conform art. 3 alin. (2) din Noul C. civ. "Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere".

Prima instanță sesizată a mai reținut că legiuitorul nu conferă profesionistului dreptul de alegere a instanței competente teritorial, așa cum o face în cazul consumatorului reclamant, prin art. 113 pct. 8 C. proc. civ.. Raportat la acest text de lege, s-a reținut că pârâtul are domiciliul în comuna Cumpăna, județul Constanța, iar competența prevăzută de art. 121 C. proc. civ. este una absolută, de ordine publică și poate fi invocată din oficiu de către instanța de judecată.

În argumentarea soluției, s-a reținut, în esență, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 121 din C. proc. civ. privind cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator, întrucât pârâtul B. nu are calitatea de consumator, raporturile juridice din cauză desfășurându-se între societatea reclamantă A. S.R.L. și societatea C. S.R.L., conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1.03.2021 al cărui administrator este pârâtul B., calitate în care, de altfel, acesta a și semnat contractul antemenționat, prin care și-a asumat obligația de a răspunde în solidar cu societatea C. S.R.L., în calitate de reprezentant legal al acesteia.

De asemenea, instanța a mai reținut că părțile au reglementat o clauză atributivă de competență în cadrul contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul prezentei cauze, art. 11.2 prevăzând că litigiile decurgând din contract vor fi supuse instanțelor competente de la sediul social al vânzătorului. Așadar, clauza atributivă de competență fiind conformă prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., a fost aleasă drept instanță competentă instanța de la sediul vânzătorului, respectiv Judecătoria Pitești.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Cauza are ca obiect cererea reclamantei A. S.R.L. de obligare a pârâtului B. la plata sumei de 55.465,43 RON în temeiul contractului nr. x/1.03.2021 încheiat între reclamanta și societatea C. S.R.L., pârâtul fiind administratul numitei C. S.R.L. Reclamanta a susținut că prin art. 9.2 din contract pârâtul B., în calitate de reprezentant legal al numitei C. S.R.L., și-a asumat obligația de a răspunde în solidar cu această societate, în caz de neplată a prețului în calitate de fideiusor.

Pârâtul împotriva căruia a fost formulată prezenta cerere de chemare în judecată a acționat din perspectiva calității sale de asociat și administrator al societății C. S.R.L., motiv pentru care nu are calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

Dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Înalta Curte reține că prin art. 11.2 din contract, părțile au reglementat o clauză atributivă de competență, stabilind că litigiile decurgând din contract vor fi supuse instanțelor competente de la sediul social al vânzătorului.

În speță, vânzătorul, reclamanta din prezenta cauză, societatea A. S.R.L. are sediul situat în municipiul Pitești, aflându-se în raza de competență a Judecătoriei Pitești.

În aceste condiții, sesizarea Judecătoriei Pitești a fost făcută în acord cu alegerea de competență a părților, stabilită prin clauza inserată la art. 11.2 din contract, care derogă de la regula de drept comun.

Pe cale de consecință, date fiind dispozițiile art. 126 alin. (1) și cele ale art. 116 C. proc. civ., rezultă că, prin sesizarea Judecătoriei Pitești, reclamanta și-a exercitat dreptul de alegere a instanței competente, în baza art. 11.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1.03.2021 încheiat între părți.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 aprilie 2023.