ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 706/2023

Ședința publică din data de 22 martie 2023

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, la 16 ianuarie 2020, reclamanta A. a solicitat anularea contractului încheiat între lichidatorul B. și pârâta C. S.R.L., privind vânzarea-cumpărarea imobilului situat în str. x, orașul Gura Humorului, județul Suceava, în dauna drepturilor sale și ale creditorilor, cu cheltuieli de judecată.

La 3 februarie 2020, petenta D. Gura Humorului a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea acțiunii.

La 4 septembrie 2020, reclamanta a chemat-o în judecată și pe S.C. E., pentru opozabilitatea hotărârii.

Judecătoria Gura Humorului, prin sentința civilă nr. 569/08.09.2020, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâta S.C. C. S.R.L., cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Secția a II-a civilă a Tribunalului Suceava, prin sentința civilă nr. 501/5.11.2020, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului, a constatat ivit conflictul negativ de competență materială între Tribunalul Suceava și Judecătoria Gura Humorului și a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Suceava în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Conflictul negativ de competență apărut între Tribunalul Suceava și Judecătoria Gura Humorului a fost soluționat de Curtea de Apel Suceava prin sentința civilă nr. 43/04.12.2020, stabilindu-se competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă a Tribunalului Suceava.

În fundamentarea acestei hotărâri s-a reținut, în sinteză, că, în condițiile în care, pretenția dedusă judecății vizează anularea contractului de vânzare-cumpărare a unui bun imobil, competența de soluționare a cauzei se stabilește după valoarea obiectului cererii astfel cum apare în actul juridic contestat, conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, raportat la cuantumul prețului tranzacției în sumă de 229.000 RON, instanța a constatat că este aplicabilă norma de competență prevăzută la art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. ce atrage competența de primă instanță a tribunalului și care reglementează plenitudinea de competență a acestei instanțe în afara cauzelor ce sunt date expres în competența altor instanțe.

Așa fiind, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă la data de 24.02.2021.

Prin sentința nr. 50 din data de 19 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, s-a admis excepția necompetenței funcționale a instanței, invocată de pârâtă și, pe cale de consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, complet C2FF, învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2008

În fundamentarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată constând în anularea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în str. x, oraș Gura Humorului, județul Suceava, în privința competenței funcționale a instanței sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, deoarece vânzătoarea S.C. E. este în procedura falimentului, fiind desemnat lichidator judiciar B.., prin sentința nr. 395/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2008.

Prin încheierea din 24.05.2021, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, în scopul soluționării contestației formulate de către reclamantă, privind anularea sentinței civile nr. 50/19.03.2021, a dispus amânarea judecării cauzei la 28 iunie 2021.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 173 din 12 iulie 2021, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție în interes propriu formulată de către D. Gura Humorului.

Totodată, a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată a altor persoane, în ceea ce privește S.C. E., formulată de către reclamantă.

A fost respinsă excepția lipsei coparticipării procesuale, invocată de către pârâta S.C. C. S.R.L., ca nefondată.

A fost respinsă excepția netimbrării ca nefondată.

Au fost admise excepțiile tardivității și inadmisibilității, raportate la capătul de cerere privind nelegalitatea vânzării la licitație.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, raportat la prețul fictiv al contractului și lipsa calității de reprezentant al S.C. C. S.R.L..

A fost respinsă ca nefondată cererea de constatare nulitate contract pentru încălcarea interdicțiilor de vânzare, formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.R.L. și S.C. E., prin lichidator judiciar B..

A fost obligată reclamanta să-i achite pârâtei S.C. C. S.R.L. suma de 3.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerarea mențiunii făcute de către judecătorul sindic în dispozitivul sentinței civile nr. 173 din 12 iulie 2021 "Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare (...)", la data de 21.07.2021, reclamanta A. a formulat recurs împotriva menționatei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea acțiunii spre rejudecare la instanța legală.

Examinând recursul cu care a fost învestită, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, a hotărât, astfel:

"Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A., cu sediul în mun. Gura Humorului, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 173 din 12 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă (dosar nr. x/2020), intimați fiind pârâtele S.C. C. S.R.L. Tomești - prin adm. F., cu sediul în sat/com. Tomești, jud. Iași, și S.C. E. Vatra Dornei, cu sediul în mun. Vatra Dornei, jud, Suceava, intervenienta în nume propriu D. a G., cu sediul în mun. Gura Humorului, jud. Suceava, și B.. - lichidator judiciar al S.C. E. Vatra Dornei, cu sediul în mun. Iași, jud. Iași, ca inadmisibil.

Obligă recurenta reclamantă să plătească intimatei S.C. C. suma de 1190 RON cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel împotriva sentinței nr. 173 din 12.07.2021 a Tribunalului Suceava în 30 de zile de la comunicarea prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 09 decembrie 2021."

Analizând acest recurs, declarat de către reclamanta A. în considerarea mențiunii inexacte din dispozitivul deciziei recurate cu privire la calea de atac, prin raportare la art. 457 C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a reținut, în esență, că, întrucât obiectul cauzei este reprezentat de o cerere având ca obiect "constatare nulitate act" pe calea dreptului comun și nu în baza legii speciale a insolvenței nr. 85/2006, regimul juridic al căilor de atac este cel prevăzut de art. 466 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care:

"Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel", în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, împotriva sentinței civile nr. 173 din 12 iulie 2021 a Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, în termen legal, a promovat apel reclamanta A., județul Suceava, prin președinte H., solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea în tot a sentinței apelate.

În practicaua deciziei nr. 82 din 7 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, instanța, având în vedere ordinea priorității excepțiile invocate, a respins, printre altele, excepția necompetenței funcționale a completului de judecată, invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. prin întâmpinare, ca nefondată, "având în vedere decizia anterioară pronunțată de completul C1RCOM, fiind vorba despre prezența unui complet specializat în dosarele de insolvență".

Prin decizia nr. 82 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta A., prin președinte H., împotriva sentinței civile nr. 173 din 12 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, intimați fiind pârâtele S.C. E. Vatra Dornei, S.C. C. S.R.L., prin administrator F., lichidatorul judiciar B., pentru pârâta S.C. E. Vatra Dornei, precum și intervenienta în nume propriu D. a G..

A anulat în totalitate sentința atacată, în sensul că a trimis cauza spre rejudecare completului inițial învestit din cadrul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă.

În fundamentarea acestei decizii s-a reținut, în sinteză, că, în ipoteza neinvocării excepției necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe, competența se fixează în mod definitiv în favoarea instanței inițial învestite.

Prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul unui recurs în interesul legii, a stabilit că:

"(...) în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. (...)."

Instanța de apel a considerat că se impune stabilirea semnificației momentului la care face referire legiuitorul în cuprinsul art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest context, instanța de apel a reținut că Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, a fost învestit cu judecarea cauzei ca urmare a soluționării conflictului negativ de competență de către Curtea de Apel Suceava la data de 04 decembrie 2020, iar la termenul din 19 martie 2021, s-a dezînvestit exclusiv în considerarea necompetenței materiale declinând competența completului C2FF din cadrul aceleiași instanțe.

Curtea de Apel Suceava a mai reținut și că termenul din 05 noiembrie 2020, la care Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a constatat că nu este competent material să soluționeze cauza, trebuie considerat primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât instanța avea obligația să-și verifice, la unul și același termen, competența sub toate aspectele, neputând a se accepta stabilirea succesivă a competenței, pe măsură ce instanța procedează la verificări cu acest obiect.

A subliniat Curtea de Apel Suceava faptul că regulatorul de competență prezintă un caracter definitiv, astfel că leagă instanța de măsura pe care acesta a ordonat-o, în sensul că instanța câștigată să soluționeze litigiul nu mai poate fi în măsură să revină asupra competenței ulterior pronunțării regulatorului de competență, respectiv printr-o încheiere ulterioară sau prin hotărârea finală.

În consens, Curtea de Apel Suceava a evidențiat faptul că sintagma "primul termen de judecată" vizează din punct de vedere temporal momentul la care, ulterior procedurii prealabile, este stabilit acest prim termen, pronunțarea unui regulator de competență nefiind de natură să reseteze momentul primului termen de judecată.

În virtutea ordinii juridice, legiuitorul a înțeles să confere putere obligatorie regulatorului de competență întocmai prin atribuirea caracterului definitiv al acestuia.

Totodată, luând în considerare faptul că prin regulatorul de competență pronunțat de către Curtea de Apel Suceava s-a tranșat în mod definitiv competența Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, respectiv a completului inițial învestit cu soluționarea cauzei, instanța a reținut că planează până la evidență caracterul eronat al soluției de declinare a competenței în favoarea altui complet de judecată din cadrul aceleiași instanțe, ulterior momentului stabilit în mod imperativ de lege.

Împotriva deciziei nr. 82 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, recurenții-pârâți S.C. E. prin Lichidator Judiciar B. și S.C. C. S.R.L. prin administrator F. au formulat, fiecare, câte o cerere de recurs.

Recurenta-pârâtă S.C. E. prin Lichidator Judiciar B. a invocat prin cererea de recurs motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de recurs competente.

În argumentarea cererii formulate, recurenta-pârâtă a arătat că, ceea ce nu a avut în vedere instanța de apel, atunci când a pronunțat soluția cuprinsă în decizia nr. 82 din 07.04.2022 în dosarul nr. x/2020, este componența cadrului procesual.

Astfel, la momentul pronunțării regulatorului de competență (04.12.2020), părți în dosarul cauzei erau doar C. S.R.L. și A..

Abia după ce s-a pronunțat regulatorul de competență, asociația reclamantă a modificat cadrul procesual și a introdus în cauză, în calitate de pârât, pe E.. (19.03.2021), deci primul termen de judecată al acțiunii, în configurația nouă și completă, este primul termen la care au fost citate toate părțile (19.03.2021 și nu termenul anterior din 05.11.2020), iar acest termen a survenit după pronunțarea regulatorului de competență (04.12.2020).

Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, regulatorul de competență nu îi este opozabil acesteia, întrucât nu avea calitatea unui simplu intervenient sau al unui terț față de litigiul pendinte, astfel încât să se preia procedura din stadiul în care se afla la momentul intervenirii, ci a devenit parte în dosar cu toate consecințele ce se trag din această calitate, inclusiv posibilitatea de a ridica excepții, precum cea de necompetență (care, conform art. 131 C. proc. civ. se poate invoca "la primul termen la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii").

Recurenta-pârâtă a mai arătat că regulatorul de competență nu a fost încălcat, căci completul specializat C2FF, la care a fost declinată cauza spre soluționare, face parte tot din secția a II-a civilă a Tribunalului Suceava, așa cum a indicat hotărârea pronunțată în conflictul de competență. Regulatorul a precizat doar secția căreia îi aparține competența, permițând instanței de trimitere să aleagă specializarea.

Pe lângă faptul că raționamentul instanței de apel a fost greșit și nu a luat în calcul cadrul procesual, art. 480 alin. (4) C. proc. civ. indică faptul că, doar dacă necompetența a fost invocată în condițiile legii, Curtea ar fi putut anula hotărârea și ar fi putut să o trimită spre rejudecare instanței competente, însă necompetența nu a fost invocată în condițiile legii de către A. "A." Filiala Gura Humorului.

Nici la fond și nici în apel, asociația nu a ridicat excepția de necompetență. Aceasta a procedat doar la atacarea unor hotărâri cu privire la competență prin intermediul unor contestații în anulare, care au fost respinse ca netimbrate sau ca inadmisibile, or acestea nu pot constitui modalități legale de invocare a necompetenței.

Recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. prin administrator F. a invocat prin cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, și 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței competente, adică unui complet specializat în falimente.

Totodată, susținând incidența art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și constatarea inadmisibilității cererii de apel.

Circumscris art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în sinteză, că decizia recurată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe.

Astfel, recurenta-pârâtă a arătat că a invocat excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel Suceava prin întâmpinarea formulată în cadrul apelului, motivat de faptul că aceasta nu era competentă să judece apelul împotriva unei sentințe a judecătorului-sindic conform regulilor de drept civil, așa cum în mod greșit a indicat Curtea în decizia nr. 430/09.12.2021, ci cauza ar fi trebuit declinată spre un complet specializat în procedura falimentului, pentru a se asigura un real control judiciar asupra celor dispuse în primul ciclu procesual.

În mod greșit, instanța de apel a procedat, prin decizia recurată, la respingerea excepției de necompetență funcțională, întrucât instanța de apel nu era competentă să judece o cale de atac îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate de judecătorul sindic sub imperiul Legii nr. 85/2006 și al C. proc. civ. din 1865, acte normative potrivit cărora hotărârile judecătorului-sindic se atacă numai cu recurs, iar competența de soluționare a recursului revine completului care a soluționat recursurile anterioare declarate în cauză.

După prezentarea succintă a parcursului procesual al cauzei și invocarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, cu precădere art. 6, art. 8 și art. 11 alin. (2), recurenta-pârâtă a solicitat să se constate că prezentul litigiu se subscrie regulilor procedurii insolvenței, astfel încât completul C4A COM de la Curtea de Apel Suceava ar fi trebuit să decline competența către un complet specializat pe litigii de faliment din cadrul aceleiași instanțe care să soluționeze recursul - calea de atac prevăzută de legea aplicabilă în speță.

În speță, invocându-se prevederile art. 8 alin. (2) și (5) din Legea nr. 85/2006, recurenta-pârâtă a susținut că s-ar fi impus ca judecata căii de atac să aibă loc la completul specializat din cadrul curții de apel care a mai efectuat controlul judiciar în dosarul nr. x/2008, respectiv completul C1 RCOM, însă, în cauză, în mod nelegal, pricina a fost soluționată de completul C4A COM.

Subsumat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și redând dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în sinteză, că instanța de apel nu a efectuat o analiză veritabilă a argumentelor invocate de pârâtă și, implict, nu a motivat decizia, ci a făcut o simplă mențiune despre o altă hotărâre, a unui alt complet. Just ar fi fost să procedeze la cercetarea efectivă a propriei competențe, conform art. 131 C. proc. civ. și să procedeze la declinarea competenței către același complet C1 RCOM, dând astfel posibilitatea ca problema să fie tranșată în cadrul conflictului de competență.

În continuare, recurenta-pârâtă a menționat neatacarea expresă a încheierii din 24.05.2021 pronunțată de completul C2FF al Tribunalului Suceava, în dosarul nr. x/2020, hotărâre care a intrat astfel în puterea lucrului judecat și care statuează contrariul celor dispuse prin decizia recurată - împrejurare ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, după redarea dispozițiilor art. 480 alin. (4) C. proc. civ., recurenta-pârâtă, a susținut, în sinteză, că necompetența judecătorului-sindic nu a fost invocată de reclamantă în condițiile legii, nici în primul ciclu procesual (aceasta fiind invocată doar pe calea contestațiilor în anulare, care au fost respinse ca netimbrate sau inadmisibile), nici în apel (întrucât nu a fost atacată expres încheierea din 24.05.2021).

S-a mai susținut că, în raport cu art. 132 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea prin care instanța se declară necompetentă se impune a fi atacată separat. Or, prin calea de atac promovată, apelanta nu a atacat în mod expres încheierea din 24.05.2021 a Tribunalului Suceava, astfel că instanța de control judiciar nu ar fi fost îndrituită să analizeze chestiunea necompetenței, întrucât nu a fost învestită în acest sens, ci ar fi trebuit să constate inadmisibilitatea criticilor care privesc respectiva necompetență.

Trecând peste aceste neregularități (deși au fost semnalate în termen de către pârâtă), instanța de control judiciar a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii din 24.05.2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, motiv pentru care, față de dispozițiile art. 497, teza finală C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat ca cererea de apel să fie respinsă ca inadmisibilă.

Subsumat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în sinteză, că prin schimbarea în tot a încheierii din 24.05.2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, deși aceasta nu a făcut obiectul apelului, instanța de control judiciar a depășit limitele învestirii, respectiv a ignorat limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, încălcând astfel o regulă de procedură a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în sinteză, respingerea recursurilor.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta S.C. C. S.R.L. prin administrator F. și de pârâta S.C. E. prin Lichidator Judiciar B., reținând următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul pârâtei S.C. C. S.R.L. prin administrator F., Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 și 7 C. proc. civ.

Criticile recurentei-pârâte, circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., prin care s-a susținut, în sinteză, că decizia recurată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, nu sunt fondate.

Situația evocată de recurentă în cererea de recurs este una care reclamă o necompetența materială procesuală a completului specializat care a pronunțat hotărârea recurată, excepție de ordine publică, reglementată de art. 130 C. proc. civ.

Se observă că, legat de acest motiv de recurs, recurenta-pârâtă aduce în dezbatere, în realitate, nemulțumiri privind hotărârea din apel prin raportare la considerentele deciziei nr. 430 din 9 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 173 din 12.07.2021 a Tribunalului Suceava.

Analizând acest recurs, declarat de către reclamanta A. în considerarea mențiunii inexacte din dispozitivul deciziei recurate cu privire la calea de atac, prin raportare la art. 457 C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a reținut, în esență, că, întrucât obiectul cauzei este reprezentat de o cerere având ca obiect "constatare nulitate act" promovate pe calea dreptului comun și nu în baza Legii speciale a insolvenței nr. 85/2006, regimul juridic al căilor de atac este cel prevăzut de art. 466 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care:

"Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel", în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, împotriva sentinței civile nr. 173 din 12 iulie 2021 a Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, a promovat apel reclamanta A. și, în acest context procesual, recurenta-pârâtă a înțeles să invoce excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, susținând că este necesară soluționarea cauzei de către un complet specializat în litigiii de insolvență.

Or, așa cum se poate observa, hotărârea prin care s-a stabilit de o instanță de recurs că obiectul cauzei este reprezentat de o cerere privind "constatare nulitate act" promovată pe calea dreptului comun și nu în baza Legii speciale a insolvenței nr. 85/2006, este una definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că aceste statuări ale Curții de Apel Suceava, ca instanță de recurs, nu mai pot fi atacate, având autoritate de lucru judecat.

Este de amintit că, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei.

Prin urmare, susținerile recurentei-pârâte, în sensul că instanța de apel nu era competentă să judece apelul împotriva unei sentințe a judecătorului-sindic conform regulilor de drept civil, așa cum în mod greșit a indicat Curtea în decizia nr. 430/09.12.2021, ci cauza ar fi trebuit declinată spre un complet specializat în procedura falimentului, nu sunt fondate.

Nici susținerile recurentei-pârâte în sensul că instanța de apel nu era competentă să judece o cale de atac îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate de judecătorul sindic sub imperiul Legii nr. 85/2006 și al C. proc. civ. din 1865, acte normative potrivit cărora hotărârile judecătorului-sindic se atacă numai cu recurs, iar competența de soluționare a recursului revine completului care a soluționat recursurile anterioare declarate în cauză, nu sunt fondate, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, deja, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că obiectul cauzei este reprezentat de o cerere privitoare la "constatare nulitate act" promovată pe calea dreptului comun și nu în baza Legii speciale a insolvenței nr. 85/2006, regimul juridic al căilor de atac fiind cel prevăzut de art. 466 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a susținut că s-ar fi impus ca judecata căii de atac să aibă loc la completul specializat din cadrul curții de apel care a mai efectuat controlul judiciar în dosarul nr. x/2008, respectiv completul C1 R COM, însă, în cauză, în mod nelegal, pricina a fost soluționată de completul C4 A COM.

Or, se observă că, potrivit actelor dosarului, C1 R COM, este completul care a pronunțat decizia nr. 430/09.12.2021 și care a stabilit cu autoritate de lucru judecat obiectul cauzei.

Așa fiind, solicitarea recurentei-pârâte de a se constata că prezentul litigiu se subscrie regulilor procedurii insolvenței, astfel încât completul C4 A COM de la Curtea de Apel Suceava ar fi trebuit să decline competența către un complet specializat pe litigii de faliment din cadrul aceleiași instanțe care să soluționeze recursul (calea de atac prevăzută de legea aplicabilă cauzei), nu poate fi susținută cu temei, în condițiile în care chiar o instanță de recurs, respectiv completul C1 R COM, a stabilit că este vorba despre un litigiu de drept comun.

În considerarea celor ce preced, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu este fondat.

Subsumat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în sinteză, că instanța de apel nu a efectuat o analiză veritabilă a argumentelor invocate de aceasta și, implicit, nu a motivat decizia, ci a făcut o simplă mențiune despre o altă hotărâre, a unui alt complet. Just ar fi fost să procedeze la cercetarea efectivă a propriei competențe, conform art. 131 C. proc. civ. și să procedeze la declinarea competenței către același complet C1 R COM, dând astfel posibilitatea ca problema să fie tranșată în cadrul conflictului de competență.

Potrivit acestui motiv de nelegalitate, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Observând conținutul deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanța de apel a răspuns argumentelor formulate de pârâtă în susținerea "excepției necompetenței funcționale" invocate de aceasta.

În speță, nu poate fi primită afirmația recurentei vizând lipsa unei analize veritabile a argumentelor invocate de aceasta sau lipsa unei motivări, câtă vreme, astfel cum reiese din conținutul hotărârii atacate, instanța a răspuns concludent susținerilor care au fost formulate de apelantă, reținând că "respinge excepția necompetenței funcționale a completului de judecată, ca nefondată, având în vedere decizia anterioară pronunțată de completul C1 R COM, fiind vorba despre prezența unui complet specializat în dosarele de insolvență".

Înalta Curte constată că decizia anterioară, pronunțată de completul C1 R COM, la care face referire instanța de apel, este tocmai decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 173 din 12.07.2021 a Tribunalului Suceava.

Prin urmare, nu se poate reține că instanța ar fi omis să se pronunțe asupra vreunui aspect din cele care i-au fost supuse spre analiză, în condițiile în care instanța de apel a examinat problema "excepției necompetenței funcționale" supuse judecății, analizând în mod efectiv argumentele formulate în cauză.

De altfel, încă de la început, instanța de apel, procedând la verificarea competenței, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina, în temeiul art. 96 pct. 2 și art. 466 din C. proc. civ.

Este de reținut că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, neînsușirea de către instanță a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat, instanța nefiind ținută să răspundă fiecărui argument în parte, fiind suficientă o analiză logico-juridică de sinteză care să reflecte răspunsul la toate criticile invocate.

În cauză, instanța de apel a respectat aceste exigențe, în motivarea respingerii "excepției necompetenței funcționale a completului de judecată" regăsindu-se argumentele care au condus la soluția pronunțată și care au legătură directă cu aceasta, astfel că nu se poate susține cu temei că este vorba de o nemotivare.

Așa fiind, din perspectiva criticilor invocate de recurentă, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.

Criticile circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., prin care recurenta-pârâtă susține că nu a fost atacată expres încheierea din 24.05.2021, pronunțată de completul C2 FF al Tribunalului Suceava, în dosarul nr. x/2020, hotărâre care a intrat astfel în puterea lucrului judecat, nu sunt fondate și urmează a fi respinse.

În acest sens, este de amintit că, anterior încheierii din 24.05.2021, la care face referire recurenta, prin sentința nr. 50 din data de 19 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, s-a admis excepția necompetenței funcționale invocată de pârâtă și, pe cale de consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei de la completul inițial investit cu soluționarea cauzei prin regulatorul de competență din data de 04 decembrie 2020, la completul de judecată C2FF din cadrul aceleiași instanțe, complet care a pronunțat sentința nr. 173 din 12.07.2021.

De asemenea, trebuie menționat că, ulterior, prin decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 173 din 12.07.2021 a Tribunalului Suceava și a stabilit cu autoritate de lucru judecat că obiectul cauzei este reprezentat de o cerere privitoare la "constatare nulitate act" promovată pe calea dreptului comun și nu în baza Legii speciale a insolvenței nr. 85/2006, iar regimul juridic al căilor de atac este cel prevăzut de art. 466 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care:

"Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel", în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, în acest context procesual, criticile care susțin neatacarea expresă a încheierii din 24.05.2021, pronunțată de completul C2 FF al Tribunalului Suceava, în dosarul nr. x/2020, nu au nicio relevanță.

Excepția necompetenței funcționale invocată de pârâtă, în fața completul inițial investit cu soluționarea cauzei prin regulatorul de competență din data de 04 decembrie 2020, nu are nicio legătură cu situația din calea extraordinară de atac pendinte, în condițiile în care printr-o hotărâre ulterioară, pronunțată în recurs, și, deci, definitivă, respectiv decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, litigiul a fost calificat de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă ca fiind de natură civilă, regimul juridic al căilor de atac fiind cel prevăzut de art. 466 alin. (1) din C. proc. civ.

În continuare, Înalta Curte observă că, prin motivele de apel, la punctul 2 al cererii, apelanta-reclamantă a arătat următoarele: sentința nr. 173/12 iulie 2021 a Tribunalului Suceava a fost pronunțată de o instanță care nu a fost legal constituită, întrucât, în mod greșit, cererea sa privind anularea unui act cu caracter profund civil "a fost extrasă din calea dreptului civil și dirijată să ajungă la o instanță specializată în insolvență".

În egală măsură, prin motivele de apel, reclamanta a arătat, în esență, că: dispoziția instanței de declinare a competenței sale a fost considerată de apelanta-reclamantă a fi restrictivă și, de asemenea, a determinat ca acțiunea să ajungă la instanța care nu a fost desemnată, în mod aleatoriu, încălcându-se în felul acesta procedurile judiciare.

Totodată, apelanta-reclamantă "a considerat că i-au fost încălcate drepturile de a beneficia de un proces echitabil raportat la exigentele art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale." .

Așa fiind, se observă că, prin motivele de apel, au fost aduse critici concrete privind necompetența judecătorului-sindic care a pronunțat sentința apelată, iar instanța de control judiciar a examinat aceste susțineri.

Subsecvent, în contextul celor expuse mai sus, nici critica recurentei, subsumată art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se susține că, prin schimbarea în tot a încheierii din 24.05.2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, deși aceasta nu a făcut obiectul apelului, instanța de control judiciar a depășit limitele învestirii, nu este fondată, urmând a fi respinsă.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta S.C. E. prin Lichidator Judiciar B., Înalta Curte reține următoarele:

Criticile recurentei-pârâte prin care se susține că: regulatorul de competență nu îi este opozabil, întrucât a devenit parte în dosar cu toate consecințele ce se trag din această calitate, inclusiv posibilitatea de a ridica excepții, precum cea de necompetență; pe lângă faptul că raționamentul instanței de apel a fost greșit și nu a luat în calcul cadrul procesual, art. 480 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, doar dacă necompetența a fost invocată în condițiile legii, curtea ar fi putut anula hotărârea și ar fi putut să o trimită spre rejudecare instanței competente, însă necompetența nu a fost invocată în condițiile legii de către reclamantă, astfel, nici la fond și nici în apel, asociația reclamantă nu a ridicat excepția de necompetență, nu sunt fondate și urmează a fi respinse, în considerarea celor ce succed.

Așa cum s-a arătat și în răspunsul oferit criticilor formulate de cealaltă recurentă-pârâtă, prin decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, pronunțată în recurs de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă (urmare exercitării unei căi extraordinare de atac în considerarea mențiunii greșite cuprinse în sentința dată de judecătorul-sindic în primă instanță), litigiul a fost calificat ca fiind de natură civilă, reținându-se, totodată, că regimul juridic al căilor de atac este cel prevăzut de art. 466 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;", ceea ce înseamnă că aceste statuări ale Curții de Apel Suceava, ca instanță de recurs, nu mai pot fi atacate, având autoritate de lucru judecat.

Totodată, se observă că, prin motivele de apel, apelanta-reclamantă a adus critici concrete privind necompetența judecătorului-sindic care a pronunțat sentința apelată.

Privitor la aceste afirmații ale recurentei-pârâte, se reține că importanță în cauză are recalificarea căii extraordinare de atac exercitate de reclamantă din recurs în apel și faptul că aceasta a expus prin motivele de apel critici legate de necompetența judecătorului-sindic.

Or, în condițiile în care, în recurs, litigiul a fost calificat ca fiind de natură civilă, a fost stabilită și competența instanței îndrituită să soluționeze cauza, afirmațiile recurentei sunt nefondate.

Și dacă nu ar fi fost așa, trebuie arătat că regulatorul de competență prezintă un caracter definitiv, astfel că leagă instanța de soluția dispusă, iar, ulterior pronunțării regulatorului de competență, aceasta nu mai poate fi în măsură să revină asupra competenței.

În limita criticilor formulate prin cererile de recurs, soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă prin decizia recurată, în sensul admiterii apelului reclamantei și anulării în totalitate a sentinței atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare completului inițial învestit din cadrul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, este corectă și se impune a fi păstrată, însă, pentru considerentele expuse în prezenta decizie.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele-pârâte S.C. C. S.R.L. prin Administrator F. și S.C. E. prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei nr. 82 din 7 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele-pârâte S.C. C. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR F. și S.C. E. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. împotriva deciziei nr. 82 din 7 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2023.