ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1325/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă, la data de 27 august 2021, sub nr. x/2021, petentul A. în contradictoriu cu intimatul SCPEJ "B.", a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate perimarea executării silite pronunțată în dosarul de executare nr. 244/2015 emis de SPCEJ "B.".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 696-697 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 295 din 25 ianuarie 2022, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul SCPEJ B., în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: organul de executare a fost sesizat cu cererea de executare silită la data de 10 martie 2015 și s-a format dosarul de executare nr. 244/2015 al SCPEJ "B.", din cuprinsul cererii de executare silită și al încheierii din 22 ianuarie 2016, întocmită în dosarul de executare, reiese că unul dintre debitori, numita C., avea domiciliul în orașul Frasin, județul Suceava, în raza jurisdicțională a Judecătoriei Gura Humorului.

Având în vedere că prin prezenta cerere se solicită de către celălalt debitor, A., constatarea perimării executării silite, instanța a constatat că este competentă să judece această cerere instanța de executare, potrivit art. 697 alin. (1) C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Gura Humorului, prin sentința civilă nr. 295 din 19 aprilie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda; a constatat intervenit conflictul negativ de competență; a dispus suspendarea cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență; a suspendat judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la dispozițiile art. 650 și art. 713 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului se afla în Sectorului 3 București, iar existența unui alt debitor în cadrul aceluiași dosar execuțional, care are domiciliul în raza de competență a Judecătoriei Gura Humorului, nu reprezintă un aspect, care să atragă competența acestei instanțe, din moment ce debitorul petent din prezenta cauză a înțeles să învestească instanța de executare de la domiciliul său.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cauzei de față este cererea prin care s-a solicitat să se constate intervenită perimarea executării silite ce formează dosarul de executare nr. 244/2015 al SPCEJ "B.".

Înalta Curte constată că prezentul conflict negativ de competență s-a născut ca urmare a aprecierilor diferite ale celor două instanțe cu privire la noțiunea instanței de executare, prin prisma dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 3 București declinându-și competența pe considerentul că instanța de executare este cea de la domiciliul debitoarei C., în timp ce Judecătoria Gura Humorului a atribuit această calitate primei instanțe, cea de la domiciliul debitorului A..

Potrivit dispozițiilor art. 697 alin. (1) C. proc. civ., "Perimarea se constată de instanța de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părții interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părților."

Relevantă în materie de executare silită este data înregistrării cererii de executare silită de către executorul judecătoresc, legea aplicabilă fiind cea de la data menționată și cea care va guverna executarea silită, inclusiv incidentele procedurale ivite în cursul executării.

Pornind de la aceste dispoziții legale, Înalta Curte reține că la data de 10 martie 2015, creditorii D. și E. s-au adresat cu cerere de executare silită către Biroul Executorului Judecătoresc F., împotriva debitorilor C. și A., în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 98 din 25 ianuarie 2013 a Judecătoriei Gura Humorului, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2310 din 22 octombrie 2013 a Tribunalului Suceava, pronunțate în dosarul nr. x/2009, și prin sentința civilă nr. 450 din 14 aprilie 2014 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea din 18 martie 2016, pronunțată în dosarul de executare nr. 244/2015, executorul judecătoresc F. a încuviințat executarea silită a titlurilor executorilor menționate .

Cu privire la dispozițiile legale privind instanța de executare în vigoare la data formulării cererii de executare către executorul judecătoresc, s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, dată de la care statuarea conținută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanțe, iar tot de la aceeași dată norma legală a art. 650 alin. (1) din C. proc. civ. și-a încetat efectele.

Este de menționat faptul că, prin decizia nr. 348/2014, Curtea Constituțională a arătat la pct. 20:

"(…) în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea. (…)".

Punând de acord norma procedurală cu statuările Curții Constituționale, prin Legea nr. 138/2014, publicată în M. Of. nr. 753 din 16 octombrie 2014, s-a prevăzut la art. 1 pct. 21:

"La art. 650, alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

ART. 650

(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Prevederile art. 24 C. proc. civ. stabilesc că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Cum atât Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 7 iunie 2014, cât și Legea nr. 138/2014, ce a modificat textul declarat neconstituțional au fost publicate în Monitorul Oficial anterior sesizării Judecătoriei Sectorului 3 București cu soluționarea prezentei cereri, producându-și efectele general obligatorii anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 [devenit art. 651 alin. (1), în urma republicării C. proc. civ..], verificarea competenței de judecată făcându-se în raport de cadrul normativ în vigoare la data sesizării sale.

Așadar, în materie de executare silită, instanța de executare este în mod exclusiv instanța de la domiciliul debitorului, de la momentul sesizării executorului judecătoresc, perspectivă ce determină observarea faptului că, la data sesizării organului de executare, respectiv 10 martie 2015, domiciliul debitorului A. (petentul din prezenta cauză) împotriva căruia s-a formulat cererea de executare silită și s-a încuviințat executarea silită, se afla în București, str. x .

Drept urmare, în considerarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 129 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cererii deduse judecății revine Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, sectia civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2022.