ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 754/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 25 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Fondul de Garantare a Asiguraților a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanței să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 43/2016 al BEJ B. prin restabilirea situației anterioare executării, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 20.722 RON care a fost executată în dosarul de executare, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 9462 din data de 17 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

Pentru a hotărî astfel, a dat eficiență dispozițiilor art. 724 alin. (3) raportat la art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., reținând că întoarcerea executării reprezintă o reluare în sens invers a executării silite, iar în cererea de întoarcere a executării de față calitatea de creditor o are reclamantul Fondul de Garantare a Asiguraților, în timp debitoarea este pârâta A..

Prin urmare, a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul debitoarea din prezenta cerere de întoarcere a executării silite, pârâta A. (comuna Valea Moldovei, Județul Suceava).

2.2. Prin sentința civilă nr. 197 din data de 9 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Gura Humorului a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Astfel, Judecătoria Gura Humorului a avut în vedere dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 185 din același act normativ, reținând că declinarea competenței s-a realizat cu depășirea termenului legal stabilit de art. 131 C. proc. civ.

Ca atare, a apreciat că Judecătoria Sectorului 2 București, întrucât a omis să invoce în termenul legal excepția de necompetență teritorială, rămâne legal învestită cu soluționarea cauzei, fiind decăzută din dreptul de a declina competența de soluționare a pricinii.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Gura Humorului și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict de competență fiind ivit ca urmare a aprecierii celei de a doua judecătorii învestite în sensul că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată din oficiu de către Judecătoria Sectorului 2 București cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul Fondul de Garantare a Asiguraților, în contradictoriu cu pârâta A., a învestit Judecătoria Sectorului 2 București cu o cerere prin care a solicitat să se dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 43/2016 al BEJ B., prin restabilirea situației anterioare executării.

Ca atare, față de obiectul pricinii - întoarcere executare silită - în cauză sunt incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. în conformitate cu care în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 724 C. proc. civ., restabilirea situației anterioare executării se poate dispune, la cererea celui interesat, fie de către instanța care a desființat titlul executoriu sau actele de executare, fie de către instanța care rejudecă fondul, după desființarea hotărârii executate, fie de către instanța de executare, pe cale separată, în cazul în care aceasta nu s-a dispus în condițiile anterioare.

În speță, întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată distincte cu care reclamantul a învestit instanța de judecată, astfel că devin incidente dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. care dispun că dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

Legiuitorul a creat instituția întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziția fostului debitor - devenit creditor în cadrul întoarcerii executării - un mijloc facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației efectuate către creditor (devenit, la rândul său, debitor).

În ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

Totodată, conform art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, constatând că excepția necompetenței teritoriale invocate de către Judecătoria Sectorului 2 București este una de ordine publică, reține că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată cauza, aceasta fiind competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, pricina ar fi de competența unei alte instanțe.

Invocarea excepției de necompetență după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Totodată, potrivit art. 131 C. proc. civ.:

"(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop".

În speță, excepția necompetenței teritoriale a Judecătorie Sectorului 2 București nu a fost invocată de către pârâtă în termenul prevăzut de lege, ci de către instanța de judecată la cel de al treilea termen de judecată (17 noiembrie 2020).

Astfel, la primele două termene de judecată (28 iulie 2020 și 20 octombrie 2020), la care procedura de citare a fost legal îndeplinită (astfel cum rezultă din chiar cuprinsul încheierilor de ședință), Judecătoria Sectorului 2 București a dispus amânarea judecării cauzei pentru a se depune dosarul de executare silită și a prorogat stabilirea discutării competenței de soluționare a cauzei, fără, însă, a proceda în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în sensul de a arăta că pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare și a pune această chestiune în discuția părților.

În plus, la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2020, Judecătoria Sectorului 2 București a pus în discuție excepția netimbrării, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, și s-a pronunțat asupra acesteia.

Prin urmare, procedând în acest fel, nesocotind termenul în care excepția necompetenței teritoriale exclusive putea fi invocată prin raportare la dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și neverificând competența de soluționare a pricinii în condițiile reglementate de art. 131 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 2 București rămâne învestită cu soluționarea cauzei, neavând posibilitatea să invoce excepția după epuizarea momentului până la care legiuitorul a statuat că aceasta poate fi ridicată.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2021.