ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 68/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la 30.06.2021, sub numărul de dosar x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună întoarcerea executării silite demarate în cadrul dosarului de executare nr. 3415/2015 al C., în sensul restituirii sumei de 116.412,06 RON, poprită în baza adresei emisă la data de 14.07.2020.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată. Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a numitului D., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 116.412,06 RON

2.1. Prin sentința civilă nr. 9882 din 06.10.2021, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Galați a reținut, în esență, că urmare a desființării titlului executoriu în baza căruia s-a demarat executarea silită ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. x/2015, s-a formulat prezenta cerere având ca obiect întoarcere executare.

Raportând dispozițiile art. 622 alin. (2) și (2) C. proc. civ. la dispozițiile art. 723 - 724 din același cod, se constată că debitoarea care și-a executat voluntar obligația beneficiază de același mijloc procesual, precum debitoarea care a fost supus executării silite în situația în care debitul devine creanță, iar raportul juridic obligațional se inversează ca urmare a desființării titlului executoriu sau a actelor de executare.

Prin urmare, rezultă că în cererea de întoarcere a executării silite de față, reclamanta A. S.R.L. are calitatea de creditoare, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul debitoarea din cererea de întoarcere a executării.

Cum sediul debitoarei este în București, Bulevardul x, E., a fost admisă excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Galați și a declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 6 București a pronunțat sentința civilă nr. 9289 din 23.11.2021, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, subsecvent anulării titlurilor executorii ce au stat la baza începerii executării silite în dosarul de executare nr. 3415/2015, pornit la cererea creditoarei B. S.A. împotriva debitoarei A. S.R.L., cea din urmă poate solicita întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare. În această ipoteză, însă, nu se schimbă calitățile părților, ci doar ulterior, după obținerea unui titlu executoriu de către societatea debitoare împotriva creditoarei, prin care aceasta să fie obligată la restituirea sumelor reținute în temeiul titlurilor anulate, și demararea de către fosta debitoare a unei executări silite distincte, în cadrul unui alt dosar execuțional, în care creditoare urmează a fi fosta debitoare și viceversa.

Așadar, în cadrul aceluiași dosar execuțional, părțile își păstrează calitățile dobândite la momentul inițierii executării, iar instanța de executare competentă să judece cererea de întoarcere a executării silite va fi tot instanța de executare inițială, față de principiul unicității ca guvernează această materie.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Față de obiectul cererii de chemare în judecată - întoarcere executare silită - în cauză sunt incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.

În cauză, ambele instanțe aflate în conflict au reținut aplicabilitatea prevederilor art. 724 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă au dat o interpretare diferită noțiunii de instanță de executare - prin raportare la calitatea de debitor în procedura de întoarcere a executării silite, respectiv prin raportare la calitatea de debitor în cadrul executării silite.

Se reține că întoarcerea executării silite este un incident procedural în cadrul executării silite, iar instanța de executare este cea care soluționează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeași cerere prin care s-a solicitat desființarea executării silite.

Astfel, prin art. 651 alin. (3) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit în sarcina instanței de executare competența soluționării cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Or, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., întoarcerea executării silite este un incident în cadrul executării silite, creat în scopul de a pune la dispoziția fostului debitor - devenit creditor în cadrul întoarcerii executării - un mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației efectuate către creditor (devenit, la rândul său, debitor).

Prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 indice 2 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 (echivalentul art. 724 alin. (3) din noul C. proc. civ.), s-a statuat în sensul că judecătoria, ca instanță de executare, este instanța competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite.

Prin această decizie s-a reținut că, "întrucât competența de încuviințare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca instanță de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competența de soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în virtutea aceluiași principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obține decât prin ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei executări - înțeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obține doar prin ordinul aceleiași instanțe, fiind singura care cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului de executare silită."

Prin urmare, întoarcerea executării silite reprezintă o modalitate de realizare a unor drepturi patrimoniale ce derivă din desființarea titlului executoriu.

Coroborând dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 651 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea privind întoarcerea executării silite este instanța de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului care solicită întoarcerea executării.

Astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, la data sesizării executorului judecătoresc de către creditoarea S.C. B. S.A., debitoarea A. S.R.L. avea sediul în municipiul Galați, str. x, jud. Galați, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Galați.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2022.