ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 655/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 31/1990 și art. 1235-1238 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 318/PI din 08.06.2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă prin întâmpinare și totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant.

Prin decizia civilă nr. 640/A din 26 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins apelul formulat de reclamant.

În motivare, recurentul susține că instanța de apel în mod greșit a respins cererea de încuviințare a probei privind emiterea unei adrese către pârâtă, prin care să i se solicite să depună la dosar toate actele care au la baza Hotărârilor Consiliului Local nr. 64/2014 și nr. 15/2016, întrucât teza probatorie constă în dovedirea cauzei ilicite și fraudei la lege. Recurentul arată că prin contractul de donație nu s-a urmărit intenția de a gratifica, ci alte operațiuni ilicite.

O altă critică a recurentului vizează faptul că instanța de apel în mod greșit a reținut că, deși au fost invocate ca motive de nulitate atât cauza ilicită și frauda la lege, cât și încălcarea principiului specialității capacității de folosință la încheierea contractului de donație, în realitate întreaga argumentație vizează ultimul motiv menționat.

Precizează recurentul că instanța de apel își concentrează întreaga motivare pe nelegalitatea susținerilor privind încălcarea principiului specialității capacității de folosință, fără a mai analiza cazul de nulitate absolută referitor la cauza ilicită și frauda la lege, hotărârea recurată cuprinzând motive străine de natura cauzei și fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1236 alin. (2) și (3) și art. 1237 C. civ., precum și a prevederilor art. 255 și 258 C. proc. civ.

În continuare recurentul arată că nu a susținut de plano că o societate nu poate face acte de donație, ci a menționat că analiza cauzei ilicite a contractului trebuie raportată la obiectul de activitate al societății pentru a se analiza dacă nu se aduce atingere patrimoniului societății de așa natură încât să fie afectată realizarea scopului lucrativ pentru care s-a constituit societatea. Prin urmare, analiza cauzei ilicite și a fraudei la lege se raportează la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 31/1990.

În concluzie, recurentul subliniază că donația este lovită de nulitate absolută pentru cauză ilicită și fraudă la lege, întrucât motivul determinant la încheierea acesteia nu a fost intenția de a gratifica, ci acela de a eluda dispozițiile art. 1 din Legea nr. 31/1990.

Prin întâmpinarea înregistrată la 15 februarie 2022, intimata UAT Comuna Coșteiu prin Primar a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepția nulității recursului, invocată de intimată, urmând a anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și a instanței de apel.

Înalta Curte reține că recursul este întemeiat doar formal pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În cauză, se constată că, în expunerea argumentelor circumscrise motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul deși a invocat motivele străine de natura cauzei nu a învederat care sunt acestea.

Potrivit recurentului, instanța de apel în mod greșit a respins solicitarea acestuia de emitere a unei adrese pârâtei în dovedirea scopului încheierii contractului de donație de a ascunde alte operațiuni ilicite, motivând că nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin cererea de apel nu sunt învederate elementele de fapt pe care se întemeiază cauza ilicită sau frauda la lege, altele decât încălcarea principiului specialității capacității de folosință.

Prin urmare, se reține că nemulțumirea recurentului constă în faptul că hotărârea se întemeiază pe o cercetare judecătorească incompletă, întrucât nu s-a administrat probatoriul propus, esențial pentru reținerea unei situații de fapt corecte și complete.

Este de menționat că aceste critici privind probatoriul administrat în cauză nu se pot constitui în motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, fiind critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

În consecință, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs a fost invocat formal, fără a fi susținut de veritabile critici de nelegalitate.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat formal și pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivele de casare recurenta reia situația de fapt, precum și argumentele prezentate instanțelor de fond, potrivit cărora în speță este incident cazul de nulitate absolută a contractului de donație pentru cauza ilicită și frauda la lege în condițiile în care motivul determinant la încheierea contractului de donație nu a fost intenția de a gratifica, ci eludarea principiului specialității capacității de folosință.

Verificând decizia recurată se constată că instanța de apel a reținut că motivul de nulitate al contractului de donație pentru cauză ilicită și fraudă la lege este invocat tot prin raportare la încălcarea principiului specialității capacității de folosință pretins a fi instituit la art. 1 din Legea nr. 31/1990. În continuare, instanța de apel a reținut că odată cu intrarea în vigoare a noului C. civ., Decretul nr. 31/1954 a fost abrogat, iar prevederile art. 1 din Legea nr. 31/1990 nu instituie în mod expres nicio limitare a capacității de folosință a societăților ce formează obiect de reglementare al acestui act normativ. Prin urmare, de la data intrării în vigoare a noului C. civ., persoanele juridice cu scop patrimonial pot încheia orice acte juridice permise de lege, inclusiv acte cu titlu gratuit.

Așadar, reiterarea prin recurs a argumentelor și criticilor valorificate la instanțele de fond privind eludarea principiului specialității capacității de folosință ca motiv de nulitate absolută a contractului de donație pentru cauză ilicită și fraudă la lege, care au primit o soluționare atât din partea primei instanțe cât și a instanței de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, de strictă interpretare.

Totodată, deși recurenta tinde la a releva aplicarea greșită a dispozițiilor art. 126 alin. (2) și (3) și art. 1237 C. civ., se constată că acestea au fost invocate formal, întrucât în realitate recurenta nu critică raționamentul instanței de apel care a stabilit în mod just că art. 1 din Legea nr. 31/1990 nu instituie în mod expres nicio limitare a capacității de folosință a societăților și că de la data intrării în vigoare a noului C. civ., persoanele juridice cu scop patrimonial pot încheia orice acte juridice permise de lege, inclusiv acte cu titlu gratuit.

În consecință, întrucât din motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

În consecință, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 640/A din 26 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 640/A din 26 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2023.