ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 654/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (6) lit. c), art. 8 alin. (2) teza finală, art. 10 alin. (3), art. 11 alin. (1) lit. c), art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 53 și urm. din Legea nr. 101/2016 și art. 16 lit. b) din O.G. nr. 80/2013.

Prin sentința civilă nr. 1045 din 04.07.2022, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin întâmpinare.

Totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 470/2022 din 26 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamantă și a fost schimbată, în parte, sentința atacată în sensul că a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor bănești reglementate de prevederile art. IV din Legea nr. 236/2019 pentru perioada 16.12.2019-30.06.2020 cu dobânda legală de la data 01.02.2022 până la plata efectivă.

A fost menținută în rest sentința apelată.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.564 RON, cheltuieli de judecată la fond și de 2.212,60 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Recurenta susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 21 și 22 din Legea nr. 500/2002 și art. 1-4 din O.G. nr. 22/2002 atunci când a reținut calitatea procesuală pasivă a Autorității Naționale Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

A mai arătat recurenta că nu este suficient ca reclamanta să fie beneficiara unor contracte încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 pentru a beneficia de suma de 10.000 RON pe lună, ci acest drept este circumscris îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 2 și art. 5 alin. (1) - art. 8 din capitolul II din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020.

Prin întâmpinarea formulată la 18 ianuarie 2023, intimata A. S.R.L a invocat excepțiile inadmisibilității, lipsei dovezii calității de reprezentant și a nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare, înregistrat la 13 februarie 2023, recurenta a solicitat respingerea excepțiilor invocate și înlăturarea apărărilor formulate de intimată.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., stabilind ordinea de prioritate a excepțiilor de procedură, a luat în examinare excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite în temeiul art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, modificat prin art. IV din Legea nr. 236/2019, aferente contractului de concesiune nr. x din 01.09.1999, modificat prin actele adiționale nr. x/26.08.2014, nr. y/24.08.2020 și nr. 2/28.08.2020.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pretențiile reclamantei decurg din executarea unor contracte de concesiune încheiate în conformitate cu prevederile O.G. nr. 42/2004, modificată prin Legea nr. 236/2019, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluționare a acestor litigii.

Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 13 mai 2022, potrivit art. 27 C. proc. civ. în cauză este incidentă Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 101/2016 "prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor" și "prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul" iar conform art. 55 alin. (3

1

) din același act normativ "hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează și contractele de concesiune, pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

În cauză, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii recurate conține mențiunea greșită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acțiunea reclamantei a fost introdusă la data de 14 iulie 2020, dată la care dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispozițiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulată de reclamantă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor prin art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unor contracte de concesiune, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva deciziei civile nr. 470/2022 din 26 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Referitor la cererea intimatei A. S.R.L .privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziție legală, aplicabilă și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimatul nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatului privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva deciziei civile nr. 470/2022 din 26 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2023.