ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1390/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Șimleul Silvaniei la 24.10.2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumelor de câte 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor bănești reglementate și conferite de prevederile art. IV al Legii nr. 236/11.12.2019 privind modificarea și completarea art. 15 din O.G. nr. 42/2004, pentru fiecare dintre perioadele 14.12.2019-30.06.2020 și 14.12.2019-30.06.2020, în baza contractului de concesiune nr. x/01.09.1999, și de 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor bănești aferente perioadei 16.12.2019-30.06.2020, în baza acordului-cadru de servicii nr. x/11.05.2017 și a contractului subsecvent de servicii nr. x/11.05.2017, și a dobânzii legale aferente debitului, de la scadență până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 08.07.2021, Judecătoria Șimleul Silvaniei a respins excepția necompetenței sale materiale.

Prin sentința civilă nr. 916/14.09.2021, Judecătoria Șimleul Silvaniei a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor bănești aferentă perioadei 16.12.2019-30.06.2020, în baza contractului de concesiune nr. x/01.09.1999 și de 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor bănești aferentă perioadei 14.12.2019-30.06.2020, în baza acordului-cadru de servicii nr. x/11.05.2017 și a contractului subsecvent de servicii nr. x/11.05.2017 și a dobânzii legale aferente sumelor acordate, de la 24.12.2020 și până la data plății efective; a respins solicitarea reclamantei de acordare a sumei solicitate pentru data de 15.12.2019 și a obligat pârâta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din 08.07.2021 și a sentinței, pârâta a declarat apel, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin sentința civilă nr. 89/08.02.2022, Tribunalul Sălaj, secția Civilă a admis apelul, a anulat hotărârile și a stabilit competența sa materială pentru judecata cauzei în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 647/18.04.2022, Tribunalul Sălaj, secția Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor bănești aferente perioadei 16.12.2019-30.06.2020, în baza contractului de concesiune nr. x/01.09.1999, și de 65.000 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor bănești aferente perioadei 16.12.2019-30.06.2020, în baza acordului-cadru de servicii nr. x/11.05.2017 și a contractului subsecvent de servicii nr. x/11.05.2017, la care se adaugă dobânda legală calculată de la 24.12.2020 și până la data plății efective; a respins în rest acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 550/20.10.2022, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

În motivare, după prezentarea parcursului judiciar, a susținut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. IV și art. V din Legea nr. 236/2019, art. 15 din O.G. nr. 42/2004, art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 2 și art. 5 alin. (1) și art. 8 din Capitolul II din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020.

Sub acest aspect, a reiterat atât criticile vizând dezlegarea dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a sa, arătând că este o autoritate centrală coordonatoare și că raportul contractual al reclamantei a fost stabilit cu D.S.V.S.A. Sălaj, cât și pe cele referitoare la fondul pretențiilor, sens în care a redat pe larg aspecte privitoare la lipsa dovezilor privind efectuarea acțiunilor de către reclamantă pentru care pretinde plata drepturilor bănești.

Totodată, a subliniat că pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 236/2019 nu era suficient ca intimata-reclamantă să fie beneficiara unui contract de concesiune și/sau de prestări servicii încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 227/2019.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 30.01.2023 intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității, lipsei dovezii calității de reprezentant și a nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

La 15.02.2023 recurenta-pârâtă a răspuns la întâmpinare.

În ședința publică de la 25.05.2023, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, care primează față de excepția nulității cererii de recurs, vizând chiar existența căii de atac, excepție asupra căreia, pronunțându-se cu prioritate în conformitate cu dispozițiile art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, obiectul litigiului constă în pretențiile reclamantei, care solicită ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma totală de 130.000 RON, cu titlu de drepturi bănești, la care se adaugă și dobânda legală, în raport cu prevederile Legii nr. 236/2019 privind modificarea și completarea art. 15 din O.G. nr. 42/2004, contractul de concesiune nr. x/01.09.1999, acordul-cadru de servicii nr. x/11.05.2017 și contractul subsecvent de servicii nr. x/11.05.2017, iar litigiul pendinte a început la 24.10.2020.

Izvorul obligației pârâtei de acordare a drepturilor bănești decurge din convențiile arătate mai sus, încheiate în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

Instanța supremă subliniază că litigiul de față se află sub incidența dispozițiilor art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020, în vigoare de la 13.07.2020.

Așadar, având în vedere data declanșării prezentului litigiu, 24.10.2020, calea de atac se va determina, potrivit art. 24 și art. 27 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile noii legi de procedură, Legea nr. 101/2016.

Potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

În conformitate cu dispozițiile art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil și, cum intimata nu a făcut dovada privind efectuarea cheltuielilor de judecată, cererea privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva deciziei civile nr. 550/20.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Respinge cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2023.