ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4403/2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Zalău la data de 3 12 .2020, reclamanta S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A.N.S.V.S.A. și Direcția Județeană Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sălaj, a solicitat să fie obligată pârâta A.N.S.V.S.A. să avanseze pârâtei D.S.V.S.A. Sălaj suma de 65.000 RON, reprezentând indemnizația cuvenită reclamantei pentru perioada 16 decembrie 2019 - 30 iunie 2020, în executarea contractului de achiziție publică intervenit între reclamantă și pârâta de rândul 2, cu dobândă legală aferentă, calculată începând cu data introducerii prezentei și pentru viitor; să fie obligata pârâta D.S.V.S.A. să efectueze aceasta plată către reclamantă, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

2.1 Prin sentința civilă nr. 265/2021 a Judecătoriei Zalău, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Zalău, invocată prin întâmpinare de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Sălaj, secția Civilă.

În considerente s-a reținut că fiind în discuție executarea unui contract de achiziție publică, sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, nefiind în situația emiterii sau încheierii unui act administrativ, ipoteză reglementată de art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocat de pârâte prin întâmpinare.

2.2. Prin sentința civilă nr. 380 din data de 6.0.52021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 a Tribunalului Sălaj, s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Sălaj invocată prin întâmpinare.

S-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta S.C. A.., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Județeană Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sălaj, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. S-a dispus trimiterea cauzei instanței competente.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că obiectul acțiunii se circumscrie art. 8 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că suma de bani ce se impunea a fi achitată în considerarea calității reclamantei de beneficiară a unui contract servicii, avea însă ca izvor al obligației Legea nr. 236 din 11 decembrie 2019, iar nu un contract de achiziții.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ după rangul autorității centrale.

2.3. Prin sentința civilă nr. 157 din data de 28 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială.

A fost declinată competența materială de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Zalău, secția Civilă.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că pretențiile reclamantei derivă din dispozițiile legale indicate ca fiind fundament al acțiunii și din existența contractelor încheiate cu pârâta Direcția Județeană Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sălaj, respectiv din Legea nr. 236/2019.

Din cuprinsul acțiunii rezultă că aceasta nu face referire la anularea unui act administrativ sau la un refuz de rezolvarea a unei cereri sau la vreo vătămare adusă reclamantei printr-un act administrativ, în sensul pe care Legea contenciosul administrativ îl dă acestor concepte.

Neexistând un act administrativ tipic sau asimilat care să fie atacat nu exista nici litigiu de contencios administrativ.

Litigiul este unul civil, de competența în primă instanță a judecătoriei, având ca obiect, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. l lit. h) și k) C. proc. civ., - obligație de a face,primul petit respectiv pretenții în valoare de 65.000 RON al doilea petit.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Sălaj, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la avansarea către pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sălaj a sumei de 65.000 RON cu dobânda legală aferentă calculată până la data plății, reprezentând indemnizația cuvenită reclamantei, aferent executării contractului de achiziție publică încheiat cu pârâta de rândul 2 pentru perioada 16.12.2019 - 30.06.2020; obligarea pârâtei la plata sumei indicate în beneficiul reclamantei.

Fundamentul juridic al acțiunii este reprezentat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 236/2019, art. III din O.U.G. nr. 117/2020, sumele fiind aferente contractului subsecvent de servicii x/6.01.2020 la acordul cadru nr. x/29.07.2019.

În speță, pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei relevante sunt dispozițiile art. 6 din Anexa nr. 2

1

la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanță, potrivit cărora:

"(1) Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanță primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin bugetul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza decontului și a documentelor justificative.

(2) Decontul prevăzut la alin. (1), însoțit de documentele justificative, se depune până pe data de 5 a lunii în curs pentru luna anterioară, iar decontarea sumei respective se realizează în maximum 20 de zile de la depunerea acestuia.

(3) Decontul prevăzut la alin. (1) se depune împreună cu următoarele documente justificative, după caz: (...).

(5) Decontul prevăzut la alin. (1) și documentele justificative aferente este/sunt verificat/e și vizat/e de către medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor oficiale, care stabilește, după caz, penalitățile aplicabile conform prevederilor art. 8, înainte de depunerea oficială la registratura concedentului.

(6) Decontul justificativ și documentele aferente activităților prevăzute la alin. (5) sunt verificate, în maximum 5 zile de la depunere, de către Serviciul/Biroul control oficial - sănătate și bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și aprobat de directorul executiv în vederea realizării plății."

Așadar, verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, precum și plata acesteia sunt de competența direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ANSVSA.

În cauza de față, verificarea și soluționarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atributul pârâtei DSVSA Sălaj, iar împrejurarea că, alături de aceasta, a fost chemată în judecată și autoritatea centrală coordonatoare, în calitate de ordonator principal de credite, nu are relevanță sub aspectul competenței.

Curtea de apel a apreciat corect că nu ne aflăm în ipoteza unui litigiu privind achizițiile publice în raport de dispozițiile legale care instituie o subvenție în favoarea reclamantei, existența unui contract de achiziție publică (de concesiune) reprezentând doar o premisă a acordării acesteia. Astfel, din expunerea de motive a Legii nr. 236/2019, rezultă că suma de bani reprezintă o compensare a cheltuielilor suportate de medicii veterinari cu activități impuse de ANSVSA și DSVSA (ex. transportul probelor, consilierea crescătorilor de animale etc.), care nu sunt însă remunerate.

Reține, Înalta Curte că ne aflăm într-un raport de drept administrativ, privind un drept izvorât din lege, în care una dintre părți este o autoritate publică locală, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilând actelor administrative și refuzul nejustificat al autorității, neavând relevanță, sub aspectul competenței funcționale, împrejurarea că reclamanta nu face vreo referire la anularea vreunui act administrativ sau la refuzul autorității de rezolvare a unei cereri, astfel cum a apreciat curtea de apel.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., cu majoritate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Județeană Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în favoarea Tribunalului Sălaj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

Cu opinia separată a doamnei judecător B. în sensul că:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj - Secția Civilă.

GGC - MM