ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4890/2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 28.10.2020, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. - pentru CSVA Bălcești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, obligarea pârâtei la achitarea sumei de 70.000 RON (10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, adică din data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, pentru Circumscripția Sanitară Veterinară de Asistență Bălcești (CSVA Bălcești).

La data de 21.01.2021, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, și a Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea.

Prin Sentința civilă nr. 478 din 28 ianuarie 2021, instanța a respins excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta ANSVSA.

A admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de aceeași pârâtă.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, și faptul că reclamantul are sediul în județul Vâlcea.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 26.02.2021.

Prin Sentința civilă nr. 778 din 29 aprilie 2021, instanța a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

A apreciat instanța că acțiunea privește un pretins refuz nejustificat ce emană de la pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, fiind vorba despre un litigiu ce are ca obiect un act administrativ asimilat emis de o autoritate publică centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 14.07.2021.

Prin Sentința civilă nr. 160 din 10 septembrie 2021, Curtea a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, complet specializat în contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și faptul că verificarea și soluționarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atribuțiile pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, iar împrejurarea că alături de aceasta a fost chemată în judecată și autoritatea centrală coordonatoare nu are relevanță sub aspectul competenței, actul administrativ emis în soluționarea cererii emanând de la instituția publică județeană subordonată.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., Curtea a suspendat judecarea cauzei și a sesizat Înalta Curte cu soluționarea conflictului.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii, reținând faptul că nu este vorba despre un conflict negativ de competență tipic, ci de ipoteza prevăzută în teza a II-a a art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., respectiv cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

3.1. Verificând actele dosarului, se constată că obiectul demersului judiciar inițiat de reclamant îl constituie obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să avanseze pârâtei Direcția Județeană Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Sălaj suma de 70.000 RON reprezentând indemnizația care i se cuvine pentru perioada 16.12.2019 - 24.07.2020, în executarea contractului de achiziție publică intervenit între reclamant și pârâta Direcția Județeană Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea.

Contractul de achiziție publică menționat, numit Acord-cadrul de servicii nr. x/03.05.2016, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006, O.U.G. nr. 30/2006 și O.G. nr. 42/2004, are ca obiect achiziția de servicii de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor și caprinelor de la CSVA Bălcești.

Ulterior acestui Acord-cadru, părțile au încheiat, în temeiul Legii nr. 98/2016, H.G. nr. 395/2016, O.G. nr. 42/2004, Contractul subsecvent de servicii nr. x/03.05.2019 și Contractul de servicii nr. x/25.05.2020, prin care au fost stabilite, în concret, obligațiile părților și durata contractului.

Reclamantul, prin acțiunea introductivă, a solicitat suma de bani în baza Legii nr. 236/2019 și O.U.G. nr. 117/2020 pentru beneficiarii de contracte de concesiune, contracte subsecvente de prestări servicii, acorduri-cadru, sumă prevăzută la art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, potrivit căruia, "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora".

3.2. Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Din examinarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor doveditoare, astfel cum s-a reținut și prin considerentele expuse supra, se constată că pretențiile reclamantului sunt generate de Acordul-cadru de servicii pentru Circumscripția Sanitară Veterinară de Asistență Bălcești, încheiat de către Direcția Județeană Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, în calitate de autoritate contractantă, și reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. B., în calitate de beneficiar, precum și de contractele de servicii încheiate între aceleași părți.

Contractele menționate anterior, a căror natură administrativă nu este contestată în cauză, au fost încheiate în temeiul Legii nr. 98/2016, act normativ ce nu reglementează competența instanțelor judecătorești de soluționare a litigiilor având ca obiect executarea contractelor de achiziție publică, contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, această competență fiind consacrată legislativ prin Legea nr. 101/2016 din 19 mai 2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, forma în vigoare în perioada de referință, "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Așadar, norma legală enunțată supra instituie o competență materială și teritorială alternativă în favoarea instanței de la sediul autorității contractante sau de la sediul/domiciliul reclamantului, iar calificarea dată de reclamant acțiunii formulate, potrivit căreia pretențiile sale se fundamentează pe existența unui contract de achiziții publice și derivă din derularea/executarea acestui contract, litigiul fiind de competența instanței civile de drept comun, nu înlătură aplicarea normelor de competență anterior evocate.

În acest sens este de observat faptul că prezentul litigiu a fost generat de executarea contractului, iar împrejurarea că partea a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume de bani în temeiul acestuia nu determină schimbarea naturii sale juridice de contract administrativ. În plus, se pune în discuție data de la care este îndreptățit reclamantul să primească sumele de bani solicitate, sume care în prezent sunt primite în temeiul modificărilor legislative intervenite.

Prin urmare, obiectul acțiunii nu este circumscris dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 și a aplicării normelor de competență statuate prin art. 10 alin. (1) și alin. (3) din același act normativ, deoarece acestea reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, în speță dreptul special fiind reprezentat de prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în cauză, acestea din urmă au întâietate.

În contextul normativ incident situației de fapt reținute, având în vedere că autoritatea contractantă Direcția Județeană Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, ordonator secundar de credite în raport cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și parte în raportul juridic administrativ de față, are sediul în municipiul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, sediul reclamantului fiind tot în județul Vâlcea, rezultă că soluționarea cauzei este de competența în primă instanță a Tribunalului Vâlcea, secția civilă.

3.3. Temeiul legal al regulatorului de competență

Față de toate considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.-pentru CSVA Bălcești în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Complet specializat în cauze civile.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

GGC - NN