ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.11.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5541/2021

HOTĂRÂRE
11.11.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5541/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A., pentru B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și, după modificarea cererii, în contradictoriu și cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, a solicitat obligarea acestora la achitarea sumei de 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16 decembrie 2019 - până la data de 24 iulie 2020, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Prin sentința civilă nr. 303 din 21 ianuarie 2021, Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal, față de dispozițiile art. 10 alin. (3) teza întâi și alin. (4) din Legea nr. 554/2004, avându-se în vedere și aspectul că sediul reclamantului este în județul Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal la data de 26 februarie 2021, sub același număr de dosar.

2.1. Prin sentința civilă nr. 777/29.04.2021, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A., pentru B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Vâlcea a reținut, în esență, că întrucât ceea ce se contestă, în mod explicit, de către reclamant, este refuzul pretins nejustificat al pârâtei ANSVSA (autoritate publică centrală), de a soluționa în mod favorabil cererea reclamantului, competența de soluționare a cauzei se determină, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de rangul central al autorității publice pârâte, emitente a refuzului contestat în speță (materializat prin adresa de răspuns nr. x/04.08.2020).

2.2. Prin sentința civilă nr. 154/F-CONT din 09 septembrie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a constatat ivit conflictul negativ de competență, suspendând din oficiu judecata cauzei și înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Pitești a reținut, în esență, că în cauză interesează criteriul privind rangul autorității publice chemate în judecată și că, în raport de obiectul acțiunii deduse judecății, verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, precum și plata acesteia, constituie prerogative ale direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.

În cauza de față, aceste prerogative aparținând pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (3) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența pentru soluționarea litigiului revine Tribunalului Vâlcea.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Din perspectiva cadrului procesual, se constată că, prin cererea dedusă judecății, reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A., pentru B., a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 10.000 de RON lunar, începând cu data de 16 decembrie 2019 (data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019) și până la data de 24 iulie 2020 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020).

Înalta Curte, prin raportare la aspectele învederate în motivarea cererii de chemare în judecată, reține că prin petitul privind obligarea ANSVSA la plata sumei de 10.000 RON lunar, reclamantul tinde, în realitate, la obligarea unei astfel de autorități la alocarea fondurilor necesare efectuării, de către DSVSA a plății sumelor prevăzute de art. IV din Legea nr. 236/2019.

Conform art. 6 din Anexa 2

1

la O.G. nr. 42/2004:

"Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanță primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin bugetul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza decontului și a documentelor justificative."

Autoritatea sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană este definită la Anexa 1 la aceeași ordonanță ca fiind un serviciu public sanitar-veterinar descentralizat, subordonat tehnic și administrativ autorității centrale, sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, având autoritatea și responsabilitatea aplicării strategiilor guvernamentale în domeniul sanitar-veterinar pe teritoriul județului respectiv, a gestionării, realizării și controlului activităților sanitar-veterinare publice la acest nivel, precum și alte competențe delegate de autoritatea centrală sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor.

Din analiza textelor legale menționate, rezultă că direcțiile județene sunt cele care achită suma prevăzută la art. 6 din Anexa 2

1

la O.G. nr. 42/2004 și care gestionează, realizează și controlează activitățile sanitar-veterinare pe teritoriul județului.

Bugetul direcțiilor județene (ordonatori terțiari de credite) este aprobat de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ordonator principal de credite) în urma cererilor și propunerilor acestora.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal raportat la două criterii: rangul organul emitent al actului și cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, însă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ce nu vizează taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, în determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză incident este criteriul rangului autorității emitente.

În raport de toate aceste aspecte, întrucât, în concret, petitul principal al cererii de chemare în judecată este reprezentat de cererea de obligare a DSVSA Vâlcea la plata sumei de 10.000 RON lunar, în virtutea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este tribunalul, instanță pe care de altfel a înțeles și reclamantul să o sesizeze potrivit criteriului rangului autorității emitente a actului administrativ asimilat.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere raza teritorială a tribunalului unde se află sediul reclamantului, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Vâlcea.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A. pentru B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2021.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-02-22
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 357/2022
Ședința publică din data de 22 februarie 2022 I. Circumstanțele cauzei: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
ÎCCJ 2021-10-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4809/2021
Ședința publică din data de 19 octombrie 2021 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a
ÎCCJ 2022-10-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4761/2022
Ședința publică din data de 19 octombrie 2022 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sec
ÎCCJ 2022-03-29
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 658/2022
Ședința publică din data de 29 martie 2022 I. Circumstanțele cauzei: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fi
ÎCCJ 2021-10-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4810/2021
Ședința publică din data de 19 octombrie 2021 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a
Sursă