ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4810/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.10.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor-ANSVSA, obligarea acesteia la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1474/05.03.2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând că în cauză este atacat un act emis de o autoritate publică centrală și sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința nr. 80/05.05.2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 132 C. proc. civ., rap. la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis excepția de necompetență materială invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 6 din Anexa nr. 21 la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanță, incidente în cauză, verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea 263/2019, precum și plata acesteia sunt de competența direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ANSVSA.

În cauza de față, verificarea și soluționarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atributul pârâtei DSVSA Vâlcea, iar împrejurarea că, alături de aceasta, a fost chemată în judecată și autoritatea centrală coordonatoare nu are relevanță sub aspectul competenței, actul administrativ emis în soluționarea cererii emanând de la instituția publică subordonată.

2.3. Prin sentința nr. 977/2021 din 03 iunie 2021, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea în soluționarea cauzei, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

La pronunțarea acestei hotărâri, Tribunalul Vâlcea a reținut că, întrucât acțiunea reclamantului din cauza de față se întemeiază pe un pretins refuz nejustificat ce emană de la pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară Și Pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA exprimat prin Adresa cu nr. x din data de 04.08.2020, fiind vorba de un litigiu ce are ca obiect un act administrativ asimilat emis de o autoritate publică de nivel central, conform art. 96 pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ revine, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, competentă și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la natura litigiului dedus judecății.

Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei ANSVSA la plata sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, petit ce are ca temei juridic refuzul apreciat de reclamant ca nejustificat de a da curs cererii sale de plată, astfel încât, în cauză, sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1), raportat la art. 2 alin. (1), lit. i) din Legea nr. 554/2004, sens în care competența de soluționare a prezentului litigiu aparține instanței de contencios administrativ.

Așadar, fundamentul juridic al acțiunii este reprezentat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 236/2019, art. III din O.U.G. nr. 117/2020.

În speță, pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei relevante sunt dispozițiile art. 6 din Anexa nr. 2

1

la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanță, potrivit cărora:

"(1) Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanță primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin bugetul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza decontului și a documentelor justificative.

(2) Decontul prevăzut la alin. (1), însoțit de documentele justificative, se depune până pe data de 5 a lunii în curs pentru luna anterioară, iar decontarea sumei respective se realizează în maximum 20 de zile de la depunerea acestuia.

(3) Decontul prevăzut la alin. (1) se depune împreună cu următoarele documente justificative, după caz: (...).

(5) Decontul prevăzut la alin. (1) și documentele justificative aferente este/sunt verificat/e și vizat/e de către medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor oficiale, care stabilește, după caz, penalitățile aplicabile conform prevederilor art. 8, înainte de depunerea oficială la registratura concedentului.

(6) Decontul justificativ și documentele aferente activităților prevăzute la alin. (5) sunt verificate, în maximum 5 zile de la depunere, de către Serviciul/Biroul control oficial - sănătate și bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și aprobat de directorul executiv în vederea realizării plății."

Din analiza textelor legale menționate, rezultă că direcțiile județene sunt cele care achită suma prevăzută la art. 6 din Anexa 2

1

la O.G. nr. 42/2004 și care gestionează, realizează și controlează activitățile sanitar-veterinare pe teritoriul județului.

Bugetul direcțiilor județene (ordonatori terțiari de credite) este aprobat de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ordonator principal de credite) în urma cererilor și propunerilor acestora.

În acest context, cererea de obligarea a pârâtei ANSVSA la alocarea sumelor necesare, reprezintă un petit accesoriu celui principal, ce vizează refuzul nejustificat concretizat în Răspunsul emis de DSVSA Vâlcea, de a-și îndeplini o obligație prevăzută de legiuitor la art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, respectiv de a plăti suma de 10.000 lunar, pentru fiecare contract încheiat, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății.

Așadar, verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea 263/2019, precum și plata acesteia sunt de competența direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ANSVSA.

În cauza de față, verificarea și soluționarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atributul pârâtei DSVSA Vâlcea, iar împrejurarea că, alături de aceasta, a fost chemată în judecată și autoritatea centrală coordonatoare, în calitate de ordonator principal de credite, nu are relevanță sub aspectul competenței.

Prin urmare, natura litigiului fiind de contencios administrativ, competența materială de soluționare a cauzei se determină în raport de norma cu caracter general în materia contenciosului administrativ înscrisă în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal raportat la două criterii: rangul organul emitent al actului și cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, însă, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată nu vizează taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, în determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză incident este criteriul rangului autorității emitente.

Având în vedere și dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim…", Înalta Curte, reținând că ne aflăm într-un raport de drept administrativ privind un drept izvorât dintr-o lege (art. IV din Legea nr. 236/2019), în care cererea principală vizează o autoritate publică locală, va stabili competența de soluționare în primă instanță a litigiului în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile alin. (3) al articolului 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la sediul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. pentru CSVA Pietrarii și pe pârâtele Agenția Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Județeană Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2021.