ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1251/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A., pentru B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 10.000 RON, fără TVA, aferentă lunii august 2020, corespunzătoare dreptului de creanță dobândit în baza decontului justificativ, a facturii și a contractelor atașate, conform O.U.G. nr. 117/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor și pentru abrogarea art. IV alin. (2) și art. V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative. În drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 236/2019 și ale O.U.G. nr. 117/2020.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 4622 din data de 8 iulie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că raportul de drept administrativ dedus judecății vizează exercitarea unei competențe de către o autoritate publică centrală, respectiv Autoritatea Naționala Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. A arătat că, potrivit art. 10 alin. (3) și (4) din Legea 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Având în vedere că reclamantul are sediul în județul Vâlcea, instanța a conchis că acesta este situat în circumscripția Curții de Apel Pitești, astfel că a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești. 2.2. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 168/F - CONT din 23 septembrie 2021 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că subiectele raportului juridic dedus judecății sunt reclamantul - persoană de drept privat și autoritățile publice pârâte - Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, litigiul fiind născut în strânsă legătură cu contractele de servicii sanitar veterinare încheiate între reclamant, în calitate de prestator și pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, în calitate de achizitor, contractele fiind încheiate, așa cum se arată în preambulul acestora, în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice și al H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acesteia Legi. A arătat că, în cazul contractelor administrative, așa cum sunt și cele de care se prevalează reclamantul, competența materială de soluționare a litigiilor în legătură cu astfel de contracte este partajată între instanța de contencios administrativ și instanța civilă de drept comun, în funcție de obiectul concret al litigiului. A citat dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, iar litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun. În cauză, a constatat că dreptul pretins de reclamant are ca fundament însăși legea, iar nu contractul, reclamantul neindicând nicio clauză contractuală ca temei al pretenției afirmate. A reținut că litigiul este unul legat de încheierea unor contracte administrative și, în raport cu obiectul său, competența materială de soluționare a litigiului aparține instanței de contencios administrativ. Raportat la domiciliul reclamantului, care este situat în județul Vâlcea, în aplicarea art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, a concluzionat că litigiul este în competența teritorială a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. 2.

Învestit prin declinare, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 1582/2021 din 16 noiembrie 2021 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești. Instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată, plata sumei de 10.000 RON lunar, ca de altfel a contravalorii oricăror alte prestații îndeplinite de concesionar în derularea contractului de concesiune (sau de prestator în derularea contractului de servicii), ține de executarea contractului de concesiune sau de servicii, reprezentând prestația corelativă la care este ținut concedentul/achizitorul. A arătat că, potrivit art. 8 alin. (2) ultima frază din Legea nr. 554/2004, "Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun", iar față de valoarea obiectului cererii și locul situării sediului reclamantului si a prestării activităților, competența aparține Judecătoriei Bălcești, în favoarea căreia a declinat competența. 2.

Învestită prin declinare, Judecătoria Bălcești, prin sentința civilă nr. 80 din 2 martie 2022, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, sesizând Curtea de Apel Pitești cu conflictul negativ ivit. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a apreciat că pretenția reclamantului se fundamentează pe art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative și nu derivă din executarea contractului administrativ de prestări servicii. 2.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 15/F- C. civ. din 11 aprilie 2022, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție cu conflictul negativ ivit. A apreciat că, în raport de art. 135 alin (1) C. proc. civ., instanța comună tuturor instanțelor de judecată, care și-au declinat succesiv competența este Înalta Curte de Casație și Justiție și, sub aspectul competenței materiale, având în vedere că ultima instanță sesizată a fost Judecătoria Bălcești, complet civil, a declinat competența secției I civilă a Înaltei Curții de Casație și Justiție. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență Astfel învestită, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., există conflict de competență "când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece același proces" și, (alin. (2) "când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente." Pentru a se reține existența conflictului negativ de competență, este necesar, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ca două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze, considerând că nu sunt competente, iar dezînvestirea să fie reciprocă. Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ. În speță, ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. a fost îndeplinită la momentul declinării cauzei de către Judecătoria Bălcești în favoarea Tribunalului Vâlcea, de la care pricina fusese anterior declinată judecătoriei. Astfel, succesiv, pricina a fost declinată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal (prima instanță învestită) în favoarea Curții de Apel Pitești, aceasta declinând la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; această din urmă instanță a declinat în favoarea Judecătoriei Bălcești, iar Judecătoria Bălcești a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, sesizând Curtea de Apel Pitești cu conflictul negativ ivit. Prin urmare, astfel cum a constatat Judecătoria Bălcești, declinările reciproce au privit Tribunalul Vâlcea și Judecătoria, nu și instanțele anterior sesizate, iar Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu a fost învestită prin declinare cu soluționarea cauzei, ci cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe din circumscripția sa. Or, potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, care în cauză este Curtea de Apel Pitești. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va declina soluționarea conflictului de competență în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă.