ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 645/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentului dosar.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1266, art. 1651 și art. 1707 C. civ.

Prin sentința arbitrală nr. 5 din 03.09.2021, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial București de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de arbitrare formulata de către reclamantă, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 17.841,68 RON, reprezentând diferența de garanție nerestituită.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 702.130,44 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate asupra sumei de 830.923,60 RON, partea din garanție ce a fost achitată, precum și a penalităților de întârziere, in cuantum de 0,5% pe zi, calculate asupra sumei de 17.841,68 RON, diferența de garanție nerestituită, pentru perioada cuprinsă între data de 10.06.2020 și data la care va fi achitată suma de 17.841,68 RON.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 21.649,60 RON, cheltuieli arbitrale și suma de 35.162,36 RON, onorariu de avocat.

Totodată, pârâta a solicitat suspendarea executării hotărârii arbitrale atacate până la soluționarea în mod definitiv a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 41 din 3 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, au fost respinse cererea de suspendare a executării sentinței arbitrale ca rămasă fără obiect și excepția inadmisibilității și a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de pârâtă.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 8.000 RON.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susține că în sentința recurată în mod eronat s-a reținut că lipsa semnăturii unuia dintre arbitri, pe exemplarul comunicat pârâtei, nu se încadrează în motivul de anulare prevăzut de art. 608 lit. g) C. proc. civ.. Potrivit recurentei, faptul că exemplarul înaintat instanței de judecată poartă toate semnăturile nu poate înlătura viciul cuprins în exemplarul primit de aceasta.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta apreciază că au fost încălcate prevederile art. 7 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 273/1994 privind alcătuirea comisiei de recepție a lucrării. În acest sens, recurenta susține că aceste dispoziții au caracter imperativ, contrar celor reținute de curtea de apel.

În continuare, recurenta susține că instanța a încălcat și aplicat greșit prevederile art. 1270 C. civ., întrucât clauzele contractuale au putere de lege între părțile contractuale, iar prin acțiunea în anulare formulată s-a solicitat constatarea încălcării clauzelor din contract fără a analiza sau interpreta pe fond cuprinsul acestor clauze.

Prin întâmpinarea înregistrată la 9 ianuarie 2023, intimata Prompt S.A. a invocat excepția nulității recursului în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepția nulității recursului, invocată de intimată, urmând a anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil trebuie precizat, cu referire la limitele controlului de legalitate ce urmează a se exercita în cauză, că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o hotărâre judecătorească prin care a fost soluționată o acțiune în anulare a unei hotărârii arbitrale.

Este de menționat că acțiunea în anulare constituie o cale de control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale, cu două obiective bine determinate, și anume: verificarea conformității hotărârii arbitrale cu convenția arbitrală, precum și respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, astfel cum acestea sunt consacrate de art. 575 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, niciunul dintre motivele prevăzute de art. 608 C. proc. civ. nu privește controlul temeiniciei hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării fondului litigiului arbitral.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și a instanței de apel.

Or, în cea mai mare parte, argumentația adusă de recurentă în susținerea motivelor de nelegalitate, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., se constituie în critici aduse hotărârii arbitrale, fiind reiterate, în esență, susținerile din acțiunea în anulare, cu privire la lipsa semnăturii unuia dintre arbitrii pe sentința arbitrală primită de pârâtă și încălcarea art. 7 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 273/1994 precum și a clauzelor contractuale la recepționarea lucrării.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a reiterat susținerile privind lipsa semnăturii unuia dintre arbitri pe exemplarul sentinței arbitrale comunicat pârâtei, critici care se încadrează în motivul de anulare prevăzut de art. 608 lit. g) C. proc. civ.

Este de menționat că pentru acest motiv de recurs se poate obține casarea sentinței pronunțate de curtea de apel pentru încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Or, recurenta prin aceste critici nu contestă nelegalitatea sentinței atacate ci își exprimă nemulțumirea față de soluția dată de tribunalul arbitral, prin reiterarea criticilor invocate în acțiunea în anulare, care au primit o soluționare din partea instanței și care nu poate forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară a recursului în considerarea principiului unicității căii de atac prevăzut la art. 460 C. proc. civ. și a limitelor stabilite de art. 483 alin. (3) din același cod.

De asemenea, Înalta Curte constată că și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este invocat în mod formal de recurentă.

Prin motivele de casare recurenta reia situația de fapt și argumentele prezentate în acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale privind constituirea comisiei de recepție a lucrării cu încălcarea art. 7 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 273/1994, recepția parțială efectuată în data de 26.05.2015 precum și încălcarea și aplicarea greșită a art. 1270 C. civ. în interpretarea clauzelor contractuale privind recepția lucrării.

Din analiza hotărârii recurate se constată că instanța a reținut faptul că pârâta critică hotărârea arbitrală sub aspecte care vizează fondul pricinii, cu privire la modul de interpretare a probelor, precum și a prevederilor contractuale sau ale Regulamentului de recepție a lucrărilor în construcții și instalații, critici care nu se pot încadra în motivul de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Prin urmare, reiterarea prin recurs a argumentelor și criticilor valorificate la instanța de fond privind interpretarea prevederilor contractuale sau ale Regulamentului de recepție a lucrărilor în construcții și instalații, care au primit o soluționare din partea primei instanțe prin faptul că vizează fondul pricinii și nu pot forma obiect al controlului judiciar prin acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de curtea de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, de strictă interpretare.

În cauză se constată că, în realitate, recurenta își exprimă nemulțumirea față de hotărârea pronunțată de tribunalul arbitral, care nu poate face obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac, întrucât împotriva acesteia nu se poate exercita o noua cerere de anulare a hotărâri arbitrale în considerarea principiului unicității căii de atac prevăzut la art. 460 C. proc. civ.

Totodată, deși recurenta tinde la a releva aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1270 C. civ. și art. art. 7 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 273/1994, se constată că acestea au fost invocate formal, întrucât, în realitate, se urmărește interpretarea clauzelor contractuale și stabilirea situației de fapt pe baza probelor de la dosar, aspecte care vizează netemeinicia, iar nu nelegalitatea unei hotărâri, neputând face obiectul cercetării în calea de atac a recursului, față de dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, întrucât în motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

În consecință, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 41 din 3 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Referitor la cererea intimatei Prompt S.A. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

În cauză se constată că dovezile privind efectuarea cheltuielilor de judecată au fost depuse după închiderea dezbaterilor orale și reținerea cauzei pentru deliberare și pronunțarea hotărârii.

Având în vedere poziția procesuală a recurentei, precum și dispozițiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora după închiderea dezbaterilor părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosar sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă, aplicabile și în recurs potrivit art. 494 din același cod, Înalta Curte nu va avea în vedere înscrisurile depuse de intimată în dovedirea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu a dovedit efectuarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 41 din 3 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata Prompt S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2023.