ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 636/2023

Ședința publică din data de 15 martie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 mai 2018 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României - Tribunalul arbitral, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. - societate în insolvență, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 258.562,18 RON (compusă din 208.517,89 RON + TVA de 24% valabilă în perioada executării lucrărilor) reprezentând contravaloare lucrări executate conform contractului de execuție nr. x/07.04.2015 și cheltuieli de arbitraj.

Prin Sentința arbitrală nr. 67/18 noiembrie 2020, Tribunalul arbitral a admis excepția de necompetență a Tribunalului arbitral cu privire la soluționarea acțiunii și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, având în vedere că, în speță, convenția arbitrală este inoperantă, deoarece înscrisul care constată existența ei, intitulat contractul de execuție lucrări nr. x/07.04.2015, nu există din punct de vedere juridic, câtă vreme nu a fost semnat de pârâta B. S.R.L. prin reprezentantul său legal sau convențional.

Prin încheierea din data de 22.04.2021, Tribunalul Dâmbovița a constatat că nu există conflict de competență între această instanță și Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Prin încheierea din data de 24 iunie 2021, instanța de fond, în temeiul art. 258 din C. proc. civ., a dispus respingerea probelor solicitate de reclamantă prin acțiune, cu excepția probei cu înscrisuri, întrucât acestea nu sunt utile soluționării cauzei.

Prin sentința nr. 704 din data de 08.07.2021, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. - societate în insolvență, prin administrator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L, ca nefondată.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel A. S.R.L. - societate în insolvență, prin administrator judiciar C..

Prin decizia civilă nr. 389 din 18.11.2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de A. S.R.L. - societate în insolvență, prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu B. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. S.R.L. - societate în insolvență, prin administrator judiciar C..

Motivele de recurs sunt în esență următoarele:

Recurenta-reclamantă invocă încălcarea dispozițiilor legale privind formele de exprimare a consimțământului, respectiv dispozițiile art. 1240 C. civ.

Totodată, recurenta expune situația de fapt și critică hotărârea pronunțată în apel din perspectiva respingerii mijloacelor de probă solicitate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2023 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte reține că susținerile recurentei referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispozițiile art. 1240 C. civ. referitoare la formele de exprimare a consimțământului vizează aspecte de netemeinicie, recurenta urmărind o nouă evaluare a situației de fapt în raport de probele administrate în cauză, ceea ce excedează motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Expunerea situației de fapt de către recurentă și criticile acesteia din perspectiva aprecierii mijloacelor de probă aduc în discuție aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. - SOCIETATE ÎN INSOLVENȚĂ, PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. împotriva deciziei civile nr. 389 din 18 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. - SOCIETATE ÎN INSOLVENȚĂ, PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. împotriva deciziei civile nr. 389 din 18 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2023.