ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 614/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 614/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 15 martie 2023
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 28 iunie 2016, sub nr. x/2016, inițial pe rolul secției a I-a civilă și ulterior, ca urmare a declinării competenței, pe rolul secției a II-a civilă, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Pecica, a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.A. solicitând instanței să dispună, în principal:
a) obligarea pârâtei S.C. A. S.A. să devieze conducta de țiței care traversează un număr de 22 de parcele de teren intravilan, destinat construirii de locuințe, aflate în proprietatea reclamantei, în suprafață totală 20.287 m.p., respectiv: suprafața de 798 m.p. înscrisă în C.F. nr. x cu nr. top x; suprafața de 450 m.p. înscrisă în C.F. x cu nr. top x; suprafața de 450 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 1006 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 450 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 450 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 399 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 634 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 600 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 600 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 600 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 600 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 450 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 648 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 883 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 698 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 448 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 497 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 482 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 1117 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 7106 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x; suprafața de 921 m. p., înscrisă în C.F. nr. x, cu nr. top x.
b) obligarea pârâtei S.C. A. S.A. să achite suma de 65.000 Euro reprezentând contravaloarea casei situată în parcela nr. x, înscrisă în C.F. nr. x, deoarece aceasta nu mai poate să fie valorificată de către reclamant.
În subsidiar, a solicitat:
a) obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata unei rente anuale, pe durata existenței conductei, ca urmare grevării suprafețelor arătate supra de dreptul de servitute legală exercitat de S.C. A. S.A.;
b) obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la acordarea unor despăgubiri pentru perioada 31.10.2014. - 31.05.2016 ca urmare a limitării atributelor dreptului de proprietate a celor 22 de parcele de teren intravilan și a scăderii valorii de circulație a terenului pe piața imobiliară din cauza restricțiilor impuse de Ordinul 196/2006 al A.N.R.M. cu privire la construcții;
c) obligarea pârâtei S.C. A. S.A. ca din 3 în 3 ani să adapteze cuantumul despăgubirilor la valoarea de circulație din acel moment a unor terenuri similare și a prevederilor viitoarelor ordine ale A.N.R.M;
d) fixarea de către instanța de judecată a datei scadente la care anual se vor plăti despăgubirile, urmând ca neplata la termenul scadent să atragă plata dobânzii legale aferentă sumei primită ca despăgubire pentru perioada de întârziere;
e) acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate în cauză.
Prin sentința civilă nr. 336 din 18 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2016, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta U.A.T. a Orașului Pecica, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., având ca obiect obligația de a face și pretenții.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Pecica a declarat apel, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, sub același număr unic de dosar x/2016
Prin decizia civilă nr. 761/A din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Pecica, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 336/18.05.2017 pronunțată de Tribunalul Arad. A fost anulată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Împotriva deciziei civile nr. 761/A din 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, pârâta S.C. A. S.A. a declarat recurs.
Prin decizia nr. 1084 din 22 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Timișoara.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la 22 august 2019.
Prin decizia civilă nr. 306/A din 07 iunie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția II civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Pecica împotriva sentinței civile nr. 336 din 18 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Arad.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Pecica.
Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:
Prin memoriul de recurs, recurenta susține că motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, să nu se rezume la o însușire de fapte și argumente, or hotărârea recurată nu răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile acesteia și nu este în concordanță cu probele administrate în cauză.
Totodată, arată că instanța de apel nu a motivat, în fapt și în drept dacă prin edificarea Conductei de transport țiței Turnu - Rampă Pecica este afectat sau nu dreptul de proprietate al acesteia.
Astfel, potrivit recurentei, motivarea instanței de apel ar fi trebuit să se refere la probele administrate în cauză, or din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanța de apel a pronunțat hotărârea fără să motiveze în drept soluția de respingere, astfel hotărârea recurată este nemotivată.
De asemenea, prin memoriul de recurs, recurenta susține că au fost încălcate normele de drept material prevăzute de art. 44 alin. (1), (3) și 5 din Constituția României, cu privire la dreptul de proprietate privată, de art. 136 alin. (2) din Constituția României, Art. 1 din Protocolul nr. 1, Legea petrolului nr. 238/2004, art. 480 alin. (1) C. civ., art. 555 alin. (1) C. civ.
Astfel, în opinia recurentei, instanța de apel a aplicat în mod greșit prevederile legale care instituie garantarea dreptului de proprietate privată.
Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.
Prin încheierea din 18 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fost fixat termen de judecată la 15 martie 2023 cu citarea părților.
Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că obligația de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esențiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, corelativ cu obligația instanței ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.
Obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, în acord cu dispozițiile art. 425 C. proc. civ., presupune o analiză critică atât asupra probelor administrate, cât și asupra argumentelor și apărărilor părților care, având un caracter esențial, pot determina ori, cel puțin, influența soluția adoptată. Lipsa unei astfel de analize poate constitui o nemotivare a hotărârii, deoarece ea semnifică lipsa unei analize complete a cauzei ori o analiză insuficientă care este de natură să afecteze necesitatea asigurării unei proceduri echitabile și să răspundă imperativului aflării adevărului în cauză.
Este de subliniat că motivarea hotărârii este o componentă a principiului dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în același timp, o garanție procesuală care permite exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești, fiind de natură să înlăture orice arbitrariu și să convingă părțile în litigiu de temeinicia și legalitatea unei hotărâri.
Prin urmare, nemotivarea, în oricare din ipotezele menționate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
Aceste dispoziții legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiției, cât și pentru a da posibilitatea instanțelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv și eficient al modului de desfășurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare.
Înalta Curte reține întemeiate criticile prin care recurenta-reclamantă afirmă că din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanța de apel a pronunțat hotărârea doar cu reținerea concluziilor din rapoartele de expertiză efectuate și fără să motiveze în drept soluția de respingere a apelului, astfel hotărârea recurată fiind nemotivată.
În acest context, prin decizia recurată, instanța de apel, coroborând concluziile celor trei rapoarte de expertiză cu înscrisurile de la dosarul cauzei, a reținut că recurenta-reclamantă este cea care se află în culpă pentru prejudiciul care i s-a creat prin edificarea unui ansamblu rezidențial ridicat pe terenul aflat în proprietatea sa, culpa acesteia constând în faptul că a cunoscut sau trebuia să cunoască împrejurarea că pe acest teren era edificată o conductă subterană de transport țiței.
Se observă că instanța de apel nu a procedat, în mod efectiv, la analiza susținerilor părților și a înscrisurilor depuse de părți. Instanța de prim control judiciar a respins apelul, reținând doar concluziile rapoartelor de expertiză, deși se impunea completarea considerentelor cu propriile argumente care să reflecte mecanismul logico-juridic prin care s-a format convingerea judecătorului astfel încât să determine soluția din dispozitiv.
În atare situație, cercetarea apărărilor părților și a cauzei a fost formală, fiind rezumată la concluziile rapoartelor de expertiză, însă a lipsit un examen efectiv al aspectelor deduse judecății de părți în apel.
De aceea, este corectă afirmația recurentei-reclamante că decizia atacată nu răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile acesteia și nu este în concordanță cu probele administrate în cauză, din considerente lipsind examinarea susținerilor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Față de lipsa indicării unor motive în hotărârea recurată care să fie în concordanță cu argumentele părților, probele administrate și dispozițiile legale incidente, instanța de recurs nu poate exercita controlul de legalitate asupra acesteia, astfel că se impune casarea hotărârii și în temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Pecica împotriva deciziei civile nr. 306/A din 7 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția II civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
Față de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă nu va mai analiza criticile exprimate prin cererea de recurs subsumate pct. 8 al art. 488 alin. (1) din același cod.
În rejudecare, instanța de apel, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și în limitele efectului devolutiv al apelului, va analiza temeiurile legale invocate raportat la apărările recurentei și va pronunța o hotărâre prin care va răspunde acestor apărări într-o formă clară și precisă. Totodată, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă U.A.T. ORAȘUL PECICA împotriva deciziei civile nr. 306/A din 7 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția II civilă.
Casează decizia recurată și trimite cauză spre o nouă judecată aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2023.