ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 584/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 584/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 14 martie 2023
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman, secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal - Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 23 septembrie 2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Teleorman la sistarea reținerii contribuției la asigurările sociale de sănătate în procent de 10% aplicat asupra indemnizației de revoluționar prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, precum și restituirea contribuției la asigurările sociale de sănătate reținută în procent de 5,5% și începând cu 1 ianuarie 2018, în procent de 10%, aplicat asupra indemnizației de revoluționar, sume ce au fost reținute în ultimii 3 ani, anterior introduceri prezentei acțiuni.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155 din Legea 227/2015- noul Codul fiscal.
Prin sentința civilă nr. 244 din 25 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal - Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A..
Prin decizia civilă nr. 4950 din 28 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a constatat perimat apelul formulat de reclamantul A..
La data de 12 octombrie 2022, recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 4950 din 28 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-a susținut că a intervenit o cauză de suspendare a cursului termenului de perimare, respectiv faptul că dată fiind starea de sănătate precară, necesitatea de a fi îngrijit de o alta persoană și de a locui cu persoana care i-a asigurat îngrijirea în afara localității de domiciliu sunt motive temeinic justificate care au împiedicat partea de a stărui în judecată, conform art. 418 alin. (3) C. proc. civ.
Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, constatând că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.
Recursul pendinte are ca obiect decizia civilă nr. 44950 din 28 septembrie 2022, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 244 din 25 martie 2021 a Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".
Luând în considerare faptul că decizia prin care s-a constatat perimarea a fost pronunțată la 28 septembrie 2022, iar cererea de recurs a fost depusă la 12 octombrie 2022, prin e-mail, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila x, se constată că recursul a fost declarat și motivat în afara termenului legal de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că acesta a început să curgă la 28 septembrie 2022 și s-a împlinit la 4 octombrie 2022.
Potrivit art. 12 alin. (1) C. proc. civ. "drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți", iar potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător."
Or, neexercitarea dreptului procesual, respectiv formularea cererii de recurs, în termenul imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate conform tezei finale a acestui alineat.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 185 alin. (1), art. 496 alin. (1) și art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4950 din 28 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4950 din 28 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2023.