ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 520/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 236/25.03.2021, Tribunalul Teleorman – secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Teleorman, având ca obiect obligarea pârâtei să sisteze reținerea contribuției la asigurările sociale de sănătate în procent de 10% aplicat asupra indemnizației de revoluționar și să-i restituie contribuția la asigurările sociale de sănătate reținută în procent de 5,5% și respectiv 10%, începând cu 01.01.2018, aplicat asupra indemnizației de revoluționar, pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs.

Prin încheierea din 17.11.2021, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 46/15.06.2022, Curtea de Apel București – secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimată cererea de recurs.

Împotriva acestei decizii, la 04.07.2022, A. a declarat recurs, iar la 13.08.2022 a depus motivele recursului.

În motivare, autorul căii de atac a arătat că acțiunea a fost respinsă în mod nelegal. În acest sens, a afirmat că indemnizația de revoluționar nu este considerată venit, prin urmare nu poate fi impozitată, iar potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 2-4 din Legea nr. 341/2004, persoanele care fac parte din categoria revoluționarilor nu datorează contribuție la asigurări de sănătate pentru indemnizația primită în temeiul acestei legi. A solicitat admiterea recursului.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția tardivității recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că:

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termenul de recurs în cazul hotărârilor care constată perimarea este de 5 zile de la pronunțare.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

Totodată, potrivit art. 182 alin. (1) și (2) C. proc. civ., termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, cu excepția situației în care este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, când termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile.

Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunțată la 15.06.2022, iar recursul a fost declarat la 04.07.2022, potrivit ștampilei aplicate de către oficiul poștal pe plicul de la fila x, așadar cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege.

Dând eficiență prevederilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., raportat la art. 421 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă după expirarea termenului de 5 zile.

De asemenea, se reține că recurentul nu a solicitat repunerea în termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condițiile art. 186 C. proc. civ.

Așa fiind, recursul a fost declarat după împlinirea termenului, împrejurare care atrage incidența art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea părții din exercitarea dreptului, actul de procedură afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste și previzibile administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 46/15.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2023.