ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 651/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 651/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 16 martie 2023
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2020 pe rolul Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Teleorman la sistarea reținerii contribuției la asigurările sociale de sănătate în procent de 10 % aplicat asupra indemnizației de revoluționar prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, precum și restituirea contribuției la asigurările sociale de sănătate reținută în procent de 5,5 % și începând cu 01.01.2018 în procent de 10%.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea 341/2004, art. 154 alin. (1) lit. d) și art. 155 din Legea 227/2015.
Prin sentința civilă nr. 230 din 25.03.2021, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a declarat recurs, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, sub același număr.
Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2021 instanța a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa părților legal citate sau a unei solicitări scrise de judecare a cauzei în lipsă.
Prin rezoluția din data de 30 mai 2022, curtea de apel a stabilit termen la data de 20 iunie 2022, în vederea discutării perimării cauzei, cauza fiind apoi amânată la data de 17 octombrie 2022 față de lipsa de procedură cu recurentul.
Prin decizia nr. 73 din 17 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a constatat perimat recursul declarat de reclamant.
Împotriva acestei decizii reclamantul A. a formulat recurs, prin care a invocat motive personale care l-au pus în imposibilitatea de a urmări desfășurarea dosarului.
Cauza a fost înregistrată la 12 decembrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub același număr, iar prin rezoluția din 15 februarie 2023 s-a fixat termen la 16 martie 2023.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu, și a reținut următoarele:
În cauză, se reține că prin decizia recurată s-a constatat perimat recursul formulat de reclamantul A..
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei" iar conform art. 421 alin. (2) teza I din același cod "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește" iar, potrivit art. 182 alin. (1) din același cod, termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.
Verificând termenul de recurs cu respectarea acestor dispoziții imperative, Înalta Curte constată că, în cauză, termenul de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat de la data pronunțării hotărârii atacate (17 octombrie 2022), s-a împlinit la 24 octombrie 2022, ora 24:00 potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.
Așadar, recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată la 17 octombrie 2022, iar cererea de recurs a fost depusă la 29 noiembrie 2022, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător."
Ca atare, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispozițiile legale incidente, astfel încât va admite excepția tardivității declarării căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, și va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 73 din 17 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 73 din 17 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2023.