ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 578/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 23 octombrie 2013, sub nr. x/2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat obligarea acesteia la plata daunelor stabilite în cadrul dosarelor de daună nr. x/2012, nr. x/2012 și nr. x, ca urmare a furturilor comise asupra bunurilor din depozitul acestuia la data de 5 octombrie 2012 și la data de 15 septembrie 2012.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1791/2021 din 25 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiate excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 798/2022 din data de 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1791/2021 din 25 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A..

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 al (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinței, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul susține că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, interpretând greșit clauzele contractuale din contractul de asigurare, probele administrate în cauză și termenul de efracție.

În ceea ce privește interpretarea termenului de efracție recurentul arată că a avut loc intrarea prin efracție în depozit atâta timp cât cheile au stat în permanență la recurent, fiind reținut greșit că acesta i-ar fi dat secretarei cheile, iar aceasta ar fi avut acces la depozit. Recurentul mai arată că, deși a solicitat proba cu martorii indicați în apel această probă a fost respinsă.

În continuare, recurentul face vorbire despre ordonanța de clasare din 13 iunie 2019 în dosarul penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, susținând că motivele procurorului din ordonanța de clasare nu conduc la exonerarea obligării răspunderii asigurătorului pentru dauna produsă.

Pentru aceste considerente, recurentul se consideră îndreptățit să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

La termenul din 9 martie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind situația de fapt și probatoriul administrat.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

In acest context, se apreciază că, în motivarea cererii de recurs nu se precizează nici un text de lege care ar fi fost încălcat sau aplicat greșit de către instanța de apel, motivele dezvoltate în cererea de recurs descriind situația de fapt reținută de instanțele de fond.

Toate argumentele recurentului reprezintă o relatare a situației de fapt și a greșitei interpretări a acestei situații de către cele două instanțe, de fond și de apel, pe baza probatoriilor administrate în cauză, astfel că, din analiza recursului declarat, se constată că recurentul critică soluția instanței de apel doar în ce privește temeinicia acesteia raportat la administrarea probatoriului administrat în cauză, solicitând, în esență, reaprecierea probelor de către instanța de recurs.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentului referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia.

Așadar, motivarea cererii de recurs se rezumă exclusiv la prezentarea acelorași susțineri din fața instanței de apel cu privire la neadministrarea probatoriului propus în cauză, respectiv proba cu martori.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecință, se constată că recurentul nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în raport cu soluția pronunțată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 798/2022 din 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 798/2022 din 18 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2023.