ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2443/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București – secția civilă la 30.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile C. civ., ale O.U.G. nr. 77/2009 și a Normelor de aplicare, ale Legii nr. 193/2000, ale Legii nr. 363/2007, precum și ale Directivelor europene de transpunere, ale Regulamentului propriu de organizare al B. (Termeni și condiții de pariere).

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței să respingă cererea de chemare în judecată în tot, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 6505 din 9 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 6 București – secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă la 29.10.2021, sub același număr unic, respectiv nr. 5468/303/2021.

Prin sentința civilă nr. 632/2022 din 30 martie 2022, Tribunalul București – secția a VI-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 183/2023 din 9 februarie 2023, Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 632/30.03.2022, pronunțate de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata pârâtă B., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, schimbarea în tot a deciziei și, prin admiterea apelului, modificarea sentinței civile apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prealabil dezvoltării motivelor de recurs, recurentul-reclamant a făcut o prezentare a situației de fapt și a parcursului litigios.

În susținerea demersului său procesual, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., autorul recursului a afirmat că instanța de apel nu a analizat și răspuns unor critici și argumente fundamentate ale acestuia, între care:

(i) în pofida schimbării formatului de joc, șansele de câștig nu au crescut semnificativ prin raportare la tipul de pariu-acumulator, întrucât Curtea, fără argumente concrete, s-a rezumat să expliciteze că susținerile acestuia sunt nefondate;

(ii) aspectul existenței în continuare a factorului alea, inclusiv prin raportare la art. 28 din Regulamentul de joc, în cuprinsul hotărârii recurate nefiind redată nicio argumentație în acest sens;

(iii) incidența dispozițiilor privind existența unei condiții pur potestative.

În considerarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că, fără a contesta situația de fapt reținută și modul de apreciere a probatoriului, hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale ale art. 1170, 1173, 1175, 1182, 1235, 1246 și urm., 1269, 1270, 1403, 1469, 1480 alin. (2), (14)88, 1495, 1556, 1615, 2266 C. civ., în special cele privind Contractul aleatoriu, dispozițiile C. civ. privind subzistența unei condiții pur potestative, precum și cele referitoare la obligațiile profesioniștilor, cele ale art. 5 pct. 3 și art. 2 pct. 1 lit. d) și f) din Regulamentul de joc.

Sub un prim aspect, recurentul-reclamant a afirmat că legea părților, Contractul de joc încheiat, și-a păstrat caracterul aleatoriu, existând șanse de câștig și pierdere pentru ambele părți, neexistând nici măcar o creștere substanțială a șanselor de câștig. În acest sens, a precizat că șansele au fost permanent reduse prin prisma tipului de pariu plasat, multiplu/acumulator, ce implică faptul ca toate pariurile individuale să se realizeze pentru a fi declarate căștigătoare, acesta fiind și motivul pentru care pârâta a așteptat finalizarea ultimului meci din pariu pentru a constata dacă pariul multiplu va fi unul câștigător sau dimpotrivă.

Sub al doilea aspect, a afirmat că situația de fapt, pe care nu o contestă, nu poate fi calificată "eroare" de stabilire a cotei în sensul dispozițiilor Regulamentului de joc, ci este vorba despre o culpă a pârâtei, ca profesionist, în urmărirea evenimentelor supuse mizei de joc spre a putea, până cel mai târziu la data plasării pariului (în jurul orelor 19) sau maxim la începutul ultimei partide din cadrul pariului-multiplu (deja data de 5 februarie), să recurgă la dreptul de a anula un pariu.

De asemenea, a susținut că această conduită a pârâtei (de anulare a pariurilor ulterior desfășurării ultimului meci din turneu, așteptând toate rezultatele) nu relevă buna-credință a acesteia, ci este o practică de invocare a propriei culpe și a condiției pur potestative pentru a nu mai onora pariurile devenite câștigătoare.

În continuare, a învederat că "eroarea" invocată nu se încadrează în definiția dată de Regulamentul de joc al pârâtei, eroarea fiind definită clar ca "o greșeală de tipar, o interpretare eronată, o înțelegere eronată, etc.", fiind necesar ca exemplele de erori precizate în cuprinsul acestuia să respecte sensul definiției.

Totodată, a punctat că ipotezele prevăzute la lit. d) și f) din Regulamentul de joc se raportează la "momentul plasării pariului", iar pentru incidența lit. d) pârâta era obligată să facă și dovada cotelor "disponibile pe piața generală", ceea ce nu a făcut.

Autorul prezentului demers procesual a mai susținut că pârâta își invocă propria culpă, deși interpretarea contractului trebuie realizată în favoarea acestuia, faptul că anularea post-factum a pariului reprezintă, fără tăgadă, o apelare la o condiție pur potestativă, considerată nulă de art. 1403 C. civ., respectiv că Regulamentul de joc are prevederi pentru situația din speță, clauza 28 Tenis și sporturi cu racheta.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea comunicată la 10 iulie 2023, intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin rezoluția din 17 august 2023 s-a fixat termen în ședință publică la 21 noiembrie 2023, cu citarea părților.

Analizând recursul formulat de recurentul-reclamant, în baza motivelor de recurs și a temeiurilor de drept aplicabile, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva motivului de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se susține că instanța de apel nu ar fi analizat și răspuns unor critici și argumente fundamentate invocate de reclamant prin motivele de apel.

În concret, se reproșează instanței de control faptul că nu ar fi răspuns criticilor referitoare la aspectul existenței în continuare a factorului alea, la faptul că, în pofida schimbării formatului de joc, șansele de câștig nu au crescut semnificativ prin raportare la tipul de pariu-acumulator, respectiv la incidența unei condiții pur potestative.

Înalta Curte arată că se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii, motivarea sa contradictorie sau prezentarea, de către instanța a cărei hotărâre este recurată, numai a motivelor străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea pronunțată va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Din modul de expunere al criticilor în cererea de recurs se deduce că ipoteza avută în vedere de recurentul-reclamant în argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., vizează lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată.

Înalta Curte reține că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, neînsușirea de către instanță a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat, instanța nefiind ținută să răspundă fiecărui argument în parte, fiind suficientă o analiză logico-juridică de sinteză care să reflecte răspunsul la toate criticile invocate.

De asemenea, în jurisprudența constantă a C.E.D.O. s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecații a fost examinată în mod efectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc toate susținerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Examinarea deciziei recurate relevă faptul că instanța de apel a răspuns tuturor motivelor de apel cu care a fost învestită și, prin urmare, nu se poate reține că ar fi omis să se pronunțe asupra vreunui aspect din cele care i-au fost supuse spre analiză, câtă vreme instanța a examinat problema de fond supusă judecații, analizând în mod efectiv criticile invocate.

Astfel, nu pot fi primite susținerile recurentului vizând lipsa unei motivări din perspectiva unei neanalizări a aspectelor privind existența în continuare a factorului alea, a faptului că, în pofida schimbării formatului de joc, șansele de câștig nu au crescut în raport de tipul de pariu-acumulator, respectiv a incidenței unei condiții pur potestative, câtă vreme, astfel cum reiese din considerentele hotărârii atacate, instanța a răspuns argumentat motivelor de apel care au fost formulate de reclamant în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea devolutivă de atac, aspectele în legătură cu care se invocă nemotivarea fiind, în realitate, argumente în susținerea motivelor de apel analizate.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de apel, a apreciat că situația de fapt generată de schimbarea formatului de joc se circumscrie prevederilor Regulamentului de joc (art. 5 pct. 3 și art. 2 pct. 1 lit. d) și f). În acest sens a arătat că, la momentul plasării pariurilor se cunoștea faptul că formatul de joc era de maxim 3 seturi, astfel că, pentru selecția aleasă de reclamant numărul maxim de game-uri care se puteau disputa într-un meci era de 39, în timp ce în formatul schimbat de organizatori numărul maxim de game-uri era de 27. Reținând că reclamantul a pariat că se vor juca mai puțin de 26,5 game-uri, a conchis că rezultă până la evidență că factorul alea a fost eliminat, deoarece cotele evenimentelor nu reflectau situația reală, fiind eronate.

Apoi, în contextul nedovedirii faptului că pe piața generală erau disponibile la momentul plasării comenzilor cote ca cele la care au fost plasate pariurile din speță, a arătat că acele cote oferite în contextul formatului nou, de trei seturi, nu ar fi putut fi oferite în formatul Super Tie-Break, fiind eronate. În acest context, instanța de apel a subliniat că susținerea reclamantului potrivit căreia nu ar fi existat o creștere substanțială a șanselor de câștig este nefondată, de vreme ce modificarea formatului de joc a determinat schimbarea în mod esențial a raporturilor dintre părți.

De asemenea, în urma analizării probatoriului administrat, a reținut că schimbarea formatului de joc s-a produs într-o modalitate nepredictibilă, fiind pentru prima dată în 30 de ani când C., a decis să schimbe formatul meciurilor de tenis în mijlocul turneelor, pe fondul restricțiilor impuse de pandemia provocată de Coronavirus, respingând, astfel, ca nefondate, susținerile privind anularea post-factum a pariului și, implicit, cele privind existența unei condiții pur potestative.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, atât timp cât în considerente, instanța de apel a analizat probele ce au fost administrate și a făcut aprecieri concrete cu privire la acestea, motivând pentru care anume considerente a reținut probele administrate și susținerile părților, decizia atacată este legală și temeinică din perspectiva motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la ipoteza lipsei motivelor pe care se sprijină.

Privită ca o garanție a imparțialității instanței și ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, hotărârea trebuie să cuprindă o analiză concretă și coroborată a probelor administrate, stabilirea împrejurărilor esențiale în cauză și normele incidente.

În egală măsură, motivarea trebuie să fie, deopotrivă, corespunzătoare, clară și concisă și să se constituie într-o analiză riguroasă și concretă a problemelor esențiale ce au făcut obiectul judecății, nefiind necesar un răspuns detaliat fiecărui argument invocat de părți.

Înalta Curte reține că instanța de apel a respectat aceste exigențe, motivarea hotărârii cuprinzând în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția la care s-a oprit instanța, astfel că nu se poate susține cu temei că este vorba de nemotivarea hotărârii.

Față de considerentele expuse, se impune a se reține că motivele de nelegalitate astfel formulate nu se circumscriu și nu pot fi analizate din perspectiva prefigurată, aceea a lipsei motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată.

Al doilea motiv de nelegalitate invocat de recurentul-reclamant se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și se susține că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, mai exact a dispozițiilor art. 1170, 1173, 1175, 1182, 1235, 1246 și urm., 1269, 1270, 1403, 1469, 1480 alin. (2), (14)88, 1495, 1556, 1615, 2266 C. civ., în special cele privind Contractul aleatoriu, dispozițiile C. civ. privind subzistența unei condiții pur potestative, respectiv obligațiile profesioniștilor, precum și cele ale art. 5 pct. 3 și art. 2 pct. 1 lit. d) și f) din Regulamentul de joc.

Reluând susținerile din cererea de apel, recurentul-reclamant afirmă, în esență, că respectivul contract de joc și-a păstrat caracterul aleatoriu chiar și după ce organizatorul a schimbat formatul meciurilor, neexistând nici măcar o creștere substanțială a șanselor de câștig, respectiv că situația de fapt reținută nu poate fi calificată drept "eroare" de stabilire a cotei, în sensul dispozițiilor Regulamentului de joc, ci o culpă a pârâtei, precum și faptul că acțiunea acesteia de anulare a pariului nu relevă buna sa credință, ci este o practică de invocare a propriei culpe și a condiției pur potestative pentru a nu mai onora pariurile devenite câștigătoare.

Cu privire la aceste critici Înalta Curte arată că invocarea aplicării greșite ori încălcării unei norme de drept material într-un recurs presupune nu doar invocarea normei de drept material în mod punctual, ci și reflectarea mecanismului său corect de aplicare ori interpretare și modul în care instanța de apel a înfrânt acest procedeu.

Înalta Curte constată că recurentul s-a rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la soluția recurată, la modul în care instanța de apel a concluzionat asupra stării de fapt, criticile vizând, în realitate, greșita interpretare a noțiunii de "eroare" prevăzută în Regulamantul de joc.

Din perspectiva dispoziților legale invocate de recurent, Înalta Curte constată că eroarea viciu de consimțământ este esențială și este de natură să provoace nelavabila încheiere a contractului și atunci când poartă asupra unei "împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat" (art. 1207 alin. (2) lit. b) C. civ.).

În acord cu instanțele devolutive, Înalta Curte relevă faptul că, schimbarea de către organizatori, cu doar câteva ore înainte ca recurentul-reclamant să plaseze biletele de pariuri, ce vizau jucarea a mai puțin de 26,5 game-uri, a formatului meciurilor de tenis feminin organizat sub egida C., adică a stării de fapt, a realității avută în vedere de pârâtă la configurarea cotelor de pariuri, din formatul obișnuit de 3 seturi, cu maxim 39 de game-uri, în formatul Super Tie-Break, cu maxim 27 de game-uri, a reprezentat o împrejurare esențială necunoscută de pârâtă la stabilirea condițiilor de joc și de pariu, consecința fiind configurarea unor cote de natură a conduce la eliminarea factorului alea, ce caracterizează contractul de joc, prin esența sa aleatoriu, întrucât cotele înscrise pe biletele de pariuri nu mai reflectau, la momentul disputării partidelor, realitatea avută în vedere. Prin urmare, cotele oferite în contextul unui format normal de joc nu ar fi fost oferite și nu puteau fi oferite în formatul modificat, deoarece erau, în mod evident, câștigătoare în toate cazurile.

Reținând faptul că, în situația în care pârâta ar fi cunoscut din timp schimbarea formatului meciurilor aceasta nu ar fi oferit posibilitatea de a se paria pentru formatul Super Tie-Break conform selecției reclamantului, deoarece șansele ca acea selecție să fie câștigătoare erau foarte mari, Înalta Curte arată că nu poate fi primită critica referitoare la faptul că nu a existat nicio creștere substanțială a șanselor de câștig. Dimpotrivă, așa cum rezultă din motivarea instanțelor de fond, modificarea intempestivă a formatului de joc, a făcut ca acele cote oferite anterior să genereze șanse aproape sigure de câștig și șanse infime de pierdere.

Nici criticile ce vizează culpa pârâtei care nu ar mai dori să onoreze pariurile devenite câștigătoare, respectiv reaua-credință a acesteia, nu pot fi primite deoarece aprecierea probelor și a circumstanțelor proprii pricinii deduse judecății implică aspecte care țin exclusiv de situația de fapt și de probele administrate, astfel încât evaluarea are caracter cazual, nefiind întrunită ipoteza existenței unor motive de nelegalitate.

Față de cele reținute anterior, se constată că decizia recurată nu este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în speță, motivarea curții de apel fiind una clară, precisă și atașată circumstanțelor cauzei, conducând în mod logic la soluția din dispozitiv.

În concluzie, se constată că parte din criticile circumscrise motivului de casare prev. De art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate iar o altă parte a acestora vizează aspecte de pretinsă netemeinicie a hotărârii atacate, care nu pot face obiect de analiză în recurs.

Reținând, așadar, că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 183/2023 din 9 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 183/2023 din 9 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2023.