ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 555/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 17 martie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Galați și Casa Națională de Pensii Publice București, a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.233 RON reprezentând drepturi aferente lunii septembrie 2020 și parțial luna octombrie 2020 actualizate cu rata inflației.

Prin sentința civilă nr. 788 din 24 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Galați s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocării excepției tardivității, invocată de reclamantă.

S-a admis excepția tardivității invocată din oficiu și s-a respins contestația formulată de reclamanta A. împotriva deciziei de pensie nr. x/09.10.2020 ca fiind tardiv formulată.

S-a respins cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII GALAȚI, având ca obiect pretenții.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 930/2022 din 8 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 263/2010.

În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 a fost sesizată Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 394 alin. (3), art. 396 alin. (2) și art. 400 C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepție invocată în prezenta cauză de către apelanta A..

A fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 788 din 24 mai 2021 a Tribunalului Galați.

Împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 263/2010, reclamantă A. a formulat cerere de recurs depusă la 10 decembrie 2022, dosar recurs, în cuprinsul căreia a menționat că solicită comunicarea hotărârii atacate pentru a depune motivele de recurs.

Se constată că ulterior recurenta nu a depus motivele prin care să critice decizia de apel sub aspectul nelegalității acesteia.

Intimatele-pârâte au depus la dosar întâmpinări, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

La termenul din 9 martie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o decizie pronunțată de instanța de apel prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 263/2010.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs".

Potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", astfel că, sancțiunea nemotivării recursului intervine în cazul cererii de recurs care nu îndeplinește condițiile evocate.

În speță, se constată că prin declarația de recurs depusă la 10 decembrie 2022, dosar recurs, recurenta a menționat că motivele de recurs vor fi depuse după comunicarea hotărârii, potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., nefiind complinită această obligație legală.

În acest context, se reține că recurenta nu a indicat și nici nu a dezvoltat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. pct. 1-8 C. proc. civ., pentru a se putea efectua controlul de legalitate de către instanța de recurs, precizând doar că va depune motivele de recurs, obligație care însă nu a fost îndeplinită.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate.

În acest context, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 487 alin. (1) teza I C. proc. civ., în speță nefiind identificate motive de casare de ordine publică.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. urmează a aplica sancțiunea nulității cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 930/2022 din 8 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 930/2022 din 8 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII GALAȚI.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2023.