ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 554/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Sălaj, secția Civilă sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL CEHU SILVANIEI - prin Primar și CONSILIUL LOCAL CEHU SILVANIEI a solicitat obligarea pârâtelor la plata în solidar a sumei de 205.127 RON cu titlu de prejudiciu constând în lipsirea reclamantei de beneficiul sprijinului pentru agricultură ecologică și creșterea de animale - sub forma subvențiilor APIA - în perioada anilor agricoli 2019-2020, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei de 205127 RON, calculată după cum urmează: pentru suma de 101.954 RON reprezentând subvenție neîncasată aferentă anului 2019, calculată începând cu data de 30 iunie 2020 și până la data plății efective; pentru suma de 103.873 RON reprezentând subvenție neîncasată aferentă anului 2021, calculată începând cu data de 30 iunie 2021 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1060 din 13 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 424/2020 din 21 mai 2020 pronunțată în recurs de Curtea de Apel Cluj, instanța a dispus anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local Cehu Silvaniei nr. 12/28.02.2019, în sensul în care a înlăturat art. 1 alin. (3) din HCL Cehu Silvaniei nr. 12/28.02.2019, potrivit căruia "închirierea prin atribuire directă se face cu prioritate către asociațiile legal constituite ale crescătorilor de animale de la nivelul fiecărei localități".

De asemenea, prin sentința civilă nr. 925 din 16 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin nerecurare, instanța a dispus anularea art. II. 1 din Contractul de închiriere nr. x/08.05.2019 încheiat între Oraș Cehu Silvaniei și ACA Ulciug cu privire la numărul de 162 bovine și suprafața de 85,25 ha pajiște, dispunând obligarea pârâtului Oraș Cehu Silvaniei să atribuie reclamantei S.C. A. S.R.L., prin închiriere, o suprafață de pajiște pentru pășunatul speciei bovine, proporțional cu numărul de animale deținute de reclamantă.

Hotărârea instanței a fost pusă în executare de către pârâte, în sensul în care, în cadrul ședinței Consiliului Local din 25 februarie 2021 a fost adoptată HCL nr. 22 prin care, în cuprinsul art. 2-3 s-a aprobat punerea în executare a titlului executoriu, prin diminuarea suprafeței care a fost inițial dată spre folosința exclusivă a ACA Ulciug și închirierea în favoarea reclamantei a unei suprafețe de pășune proporțională cu numărul de animale deținute în exploatație.

Astfel, urmare HCL nr. 22/2021, la data de 26 aprilie 2021 între pârâta de rând 1 în calitate de locator și reclamanta S.C. A. S.R.L. în calitate de locatar s-a încheiat Contractul de închiriere nr. x, Anexa nr. 2 la HCL, obiectul contractului constând în închiriere unei suprafețe de 37 ha, conform schițelor anexate contractului, durata contractului fiind de 7 ani, începând cu data încheierii acestuia.

SC A. S.R.L. a apreciat că prin refuzul pârâtei de rând 1 de a încheia contractul de închiriere încă din anul 2019 i s-a cauzat un prejudiciu constând în lipsirea de dreptul de a beneficia de subvenția APIA aferentă suprafeței de pajiște la închirierea căreia ar fi avut dreptul în anii agricoli 2019 și 2020, drept pentru care a promovat prezenta acțiune civilă prin care a solicitat repararea pagubei cauzate.

Prin sentința civilă nr. 976 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția Civilă în dosarul nr. x/2021 s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL CEHU SILVANIEI - prin Primar și CONSILIUL LOCAL CEHU SILVANIEI.

S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 463/2022 din 15 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. Cehu-Silvaniei împotriva sentinței civile nr. 976 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o, în sensul că:

Admite în parte acțiunea și obligă pârâții ORAȘUL CEHU-SILVANIEI și CONSILIUL LOCAL CEHU SILVANIEI să plătească reclamantei sumele de: 88.292,89 RON, cu dobânda legală penalizatoare, calculată de la data de 30.06.2020 și până la data achitării, și 89.199,4 RON, cu dobânda legală penalizatoare, calculată de la data de 30 iunie 2021 și până la data achitării, fiind respinse restul pretențiilor.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma totală de 16.848 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond și în apel.

Împotriva acestei decizii, recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL CEHU SILVANIEI și ORAȘ CEHU SILVANIEI - prin Primar au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, cu cheltuieli de judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, se susține că decizia atacată este nelegală în considerarea faptului că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele de drept material referitoare la răspunderea civilă delictuală, nefiind întrunite cele două condiții esențiale ale răspunderii civile delictuale, respectiv nu este întrunită condiția referitoare la existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit și nici condiția referitoare la caracterul cert al prejudiciului.

Astfel, prima condiție esențială a cărei neîndeplinire ar fi trebuit să atragă respingerea apelului o constituie lipsa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul pretins de reclamantă, având în vedere că în speță, reclamanta a susținut și instanța de apel a reținut că neatribuirea pajiștei în suprafață de 37 de ha ar fi fost cauza care a determinat, în mod direct, pierderea dreptului la subvenția APIA.

În realitate, faptul generator al dreptului la subvenția APIA îl constituie, în general, deținerea în folosință a unei pășuni, a oricărei pășuni, nu doar acelei pășuni închiriate de la Orașul Cehu Silvaniei.

Prin urmare, pentru a beneficia de subvenția APIA, era suficient ca reclamanta să fi închiriat orice pășune și nu doar pășunea atribuită de către Orașul Cehu Silvaniei, context în care se reține că faptul cauzator de prejudiciu nu este neatribuirea pășunii de către recurentă (acea suprafață de 37 de ha) ci, în realitate, faptul că reclamanta nu a deținut în folosință nicio pășune.

Totodată, se susține că nu este îndeplinită condiția referitoare la prejudiciu, respectiv condiția caracterului cert al prejudiciului, fiind ignorate prevederile art. 1385 alin. (4) C. civ., în acest sens, în stabilirea și acordarea prejudiciului instanța de apel a nesocotit prevederile evocate omițând faptul că pentru a beneficia de subvenția APIA, reclamanta A. ar fi trebuit să îndeplinească, pe lângă celelalte condiții, inclusiv condiția privind curățarea/cositul pajiștilor închiriate.

O atare obligație ar fi atras în sarcina reclamantei costuri evidente care, în mod firesc ar fi trebuit avute în vedere la calcularea subvenției nete care ar fi urmat să fie încasată de A. pentru că în lipsa respectării acestei obligații (de curățare a pajiștilor) reclamanta nu ar mai fi beneficiat de subvenția APIA.

În al doilea rând, în stabilirea prejudiciului, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, pentru a beneficia de suprafața de 37 de ha de pajiște, reclamanta A. avea de achitat o chirie în cuantum de 6.031 RON/an și, această sumă trebuia dedusă din pretinsul prejudiciu stabilit de Curtea de Apel Cluj pentru că orice drept de folosire al pajiștii pentru societatea A. ar fi însemnat, în mod corelativ și obligația de a achita contravaloarea chiriei.

Un alt aspect care a fost total ignorat de instanța de apel este faptul că, tot în virtutea calității de chiriaș, societatea A. avea obligația să plătească taxa pe teren, impusă de art. 463 alin. (2) Codul fiscal.

Prin urmare, se poate observa că, atunci când a stabilit prejudiciul, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1385 alin. (4) C. civ. referitoare la caracterul cert, întinderea prejudiciului.

În acest context, se arată că nu poate fi primită concluzia instanței de apel în sensul că "neîncheierea contractului de închiriere pentru suprafața de 37 ha, la care reclamanta avea dreptul, a determinat imposibilitatea accesării subvențiilor, cu consecințe financiare directe asupra reclamantei".

Astfel cum s-a arătat, pe de o parte, consecințele financiare nu decurg în mod direct din neîncheierea contractului de închiriere, pentru accesarea subvenției APIA fiind necesar, în plus: pe de o parte, ca reclamanta să respecte obligațiile de întreținere/curățare a suprafeței de 37 de ha de pajiște, iar pe de altă parte, aceasta să suporte toate cheltuielile derivând din calitatea de chiriaș (costuri cu întreținerea, chirie, taxa pe teren prevăzută de Codul fiscal), iar din analiza deciziei atacate, se apreciază că niciuna din cele două condiții expuse nu au fost examinate de instanța de apel.

Pentru aceste argumente, recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL CEHU SILVANIEI și ORAȘ CEHU SILVANIEI - prin Primar consideră că sunt îndreptățiți să solicite admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă A. S.R.L. se invocă excepția inadmisibilității și nulității recursului, iar pe fond se solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În ședința publică din 9 martie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a acordat cuvântul asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului s-a putut constatat că excepția nu este motivată, fiind invocată în mod formal, așa încât nu poate fi examinată prin raportare la conținutul întâmpinării ori al vreunui text de lege.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, Înalta Curte va examina cu precădere această excepție, conform art. 248 C. proc. civ., invocată de intimată prin întâmpinare, prin raportare art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care stabilește condițiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, printre acestea înscriindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

În ce privește dezvoltarea motivelor de nelegalitate, se constată din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul motivelor, că recurenții au expus în fapt greșelile, care în opinia lor, au dus la pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.

Aprecierea acestor argumente și măsura în care se încadrează în cerințele motivelor de nelegalitate invocate presupune examinarea acestora de către instanța de recurs, așa încât, în situația dată nu va putea fi reținută excepția invocată de intimată privind nulitatea recursului, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL CEHU SILVANIEI și ORAȘ CEHU SILVANIEI - prin Primar este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării memoriului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că criticile formulate de către recurenți pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin 1 pct. 6 C. proc. civ., aspect ce a fost pus în discuția părților, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii și în raport de care reprezentantul recurenților-pârâți a apreciat că hotărârea nu a fost motivată corespunzător din perspectiva îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurenți în argumentarea motivului de casare evocat vizează nemotivarea deciziei atacate în sensul că instanța de apel, prin admiterea apelului declarat de reclamanta A. S.R.L., nu a analizat îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor, întinderea prejudiciului presupus a fi produs în cauză și nici legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Așadar, obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susținerile și apărările părților, la probatoriul administrat, precum și la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a CEDO s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecății a fost examinată în mod efectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc toate susținerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României; cauza Gheorghe împotriva României) a subliniat rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a arătat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.

Relevante sunt și considerentele avute în vedere de Curtea Constituțională în pronunțarea deciziei nr. 216/2019, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial cu numărul 548 din data de 3 iulie 2019, care a statuat că "una dintre garanțiile implicite ale desfășurării procedurii unui proces echitabil o reprezintă motivarea hotărârilor. Astfel, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanța de judecată, care, în mod necesar, are obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor de probă".

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

Din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că decizia pronunțată în apel nu cuprinde o analiză a motivelor invocate de reclamantă în cadrul căii de atac a apelului, instanța reținând în esență argumentul, conform căruia, prin refuzul pârâtei de a încheia contractul de închiriere pentru suprafața de pășune revendicată proporțional cu numărul de animale pe care reclamanta le-a deținut la acel moment s-a adus atingere dreptului recunoscut acesteia de a beneficia de subvenții, prejudiciul generat fiind cert, actual, neeventual și nereparat.

Instanța de apel a mai reținut că răspunderea pârâtelor față de reclamantă își are izvorul în fapta ilicită constând în încălcarea obligației de a atribui spre exploatare cele 37 de ha la care aceasta din urmă era îndrituită, în raport de efectivul de animale deținut, obligație pe care pârâtele au încălcat-o cu rea-credință.

Din analiza considerentelor deciziei atacate, nu se poate reține însă care ar fi legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul pretins suferit de către reclamant și nici cum au putut fi întrunite condițiile referitoare la caracterul cert al prejudiciului, în raport cu cererea reclamantei prin se pretinde subvenția APIA la care ar fi fost îndreptățită partea pentru perioada 2019-2020 în ipoteza în care ar fi beneficiat - în calitate de chiriaș - de folosința celor 37 de hectare de pajiște.

În acest context apare cu evidență faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind astfel încălcat dreptul recurenților la un proces echitabil.

Prin urmare, din considerentele deciziei atacate rezultă insuficienta motivare a hotărârii, aspect prin care recurenților li s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeași instanță de apel, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

Astfel, cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel va analiza îndeplinirea condițiilor referitoare la răspunderea civilă delictuală, respectiv condiția referitoare la existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit, precum și cea referitoare la caracterul cert al prejudiciului, având în vedere că soluția de admitere a apelului reclamantei nu se sprijină pe considerentele deciziei recurate, iar acest aspect nu poate satisface exigențele unei analize a raportului juridic dedus judecății, din perspectiva aspectelor de nelegalitate evocate.

În ceea ce privește cererea recurenților-pârâți CONSILIUL LOCAL CEHU SILVANIEI și ORAȘ CEHU SILVANIEI - prin Primar privind acordarea cheltuielilor de judecată, se constată că aceasta nu poate fi primită, având în vedere soluția din dispozitiv - de casare a deciziei și trimitere a cauzei spre rejudecare, aspect ce conduce la ideea că prezentul litigiu nu este soluționat în fond, iar cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea acestuia vor fi avute în vedere la acel moment.

Constatând că instanța de apel nu a intrat în cercetarea pretențiilor deduse judecății sub aspectul cererilor cu care a fost învestită, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., apreciază că se impune admiterea recursului declarat de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL CEHU SILVANIEI și ORAȘ CEHU SILVANIEI - prin Primar împotriva deciziei civile nr. 463/2022 din 15 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL CEHU SILVANIEI și ORAȘ CEHU SILVANIEI - prin Primar împotriva deciziei civile nr. 463/2022 din 15 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L..

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2023.