ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1864/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. x/2019 la data de 21 februarie 2019, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâții Orașul Cehu Silvaniei prin primar, Primarul Orașului Cehu Silvaniei și S.C. B. S.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții în solidar la plata sumei de 13.698,87 RON reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciile materiale produse în urma vătămării corporale a reclamantului în accidentul din data de 27.07.2014, în solidar la plata sumei de 202.269 RON, reprezentând beneficiul nerealizat în urma vătămării corporale a reclamantului în accidentul din data de 27.07.2014, în solidar la plata sumei de 950.000 euro sau echivalent în RON la data plății, reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciile morale datorate vătămării corporale a reclamantului în urma accidentului din data de 27.07.2014, să dispună obligarea pârâtei B. S.A. să plătească reclamantului penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere aferente sumelor la care va fi obligată în temeiul hotărârii judecătorești, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective, cu obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 410/26.06.2020 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului Cehu Silvaniei.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

Pârâta S.C. B. S.A. a fost obligată la plata în favoarea reclamantului A. a sumei de 120.000 EUR, cu titlu de daune morale, precum și la plata sumei de 13.698,87 RON cu titlu de daune materiale.

Pârâta S.C. B. S.A. a fost obligată la plata, în favoarea reclamantului A., de despăgubiri periodice lunare, constând în diferența dintre pensia de invaliditate încasată de reclamant și venitul minim net pe economie în România, de la data acordării pensiei de invaliditate și pentru viitor.

Pârâta S.C. B. S.A. a fost obligată la plata în favoarea reclamantului A. a penalităților de întârziere de 0,2%/zi de întârziere începând cu a 11-a zi de la data de la data comunicării hotărârii judecătorești definitive și până la data plății efective.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Orașul Cehu Silvaniei prin Primar.

Pârâta S.C. B. S.A. a fost obligată la plata în favoarea reclamantului A. a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând avans onorariu expert.

S-a luat act că reclamantul A. va solicita celelalte cheltuieli de judecată, cu excepția celor privind expertiza, pe cale separată.

S-a luat act că pârâta S.C. B. S.A. a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

S-a luat act că pârâtul Orașul Cehu Silvaniei prin Primar nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 295 A din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, s-au admis în parte apelurile formulate de reclamantul A. și pârâta S.C. B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 410/26.06.2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2019, schimbată în parte în sensul că:

A fost obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata în favoarea reclamantului A. a sumei de 120.000 euro (80% din 150.000 euro) cu titlu de daune morale, precum și la plata sumei de 10.959 RON (80% din 13.698,87 RON), cu titlu de daune materiale.

A fost obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata, în favoarea reclamantului A., de despăgubiri periodice lunare, reprezentând 80% din diferența dintre pensia de invaliditate încasată de reclamant și venitul minim net pe economie în România, de la data acordării pensiei de invaliditate și pe viitor.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva deciziei nr. 295 A din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A..

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate și trimiterea spre rejudecare a cauzei către Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluția din 19 mai 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit termen la data de 15 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul, prin raportare la dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte reține următoarele:

Prima instanță a fost sesizată cu soluționarea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Orașul Cehu Silvaniei prin primar, Primarul Orașului Cehu Silvaniei și S.C. B. S.A.

Prin cererea înregistrată, reclamantul, în calitate de victimă a unui accident, a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții în solidar la plata de despăgubiri civile pentru prejudiciile materiale și morale produse în urma vătămării sale.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu și cu S.C. B. S.A., întrucât pentru tractorul cu care s-a produs accidentul exista o poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA, la această societate.

Așadar, prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, fiind vorba despre un litigiu izvorât dintr-un raport de asigurare, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat și a producerii riscului asigurat.

În primă instanță, litigiul a fost soluționat prin sentința civilă nr. 410 din 26 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă, iar în apel, prin decizia civilă nr. 295 A din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Împotriva deciziei pronunțate de către instanța de apel a înțeles să exercite recurs pârâta S.C. B. S.A.

Art. 483 alin. (2) din Codul de procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, respectiv 21 februarie 2019, prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ - 21 decembrie 2018 - în materiile prevăzută expres de alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se, evident, doar cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 310/2018, astfel cum prevede art. 24 din C. proc. civ., potrivit cu care dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi (art. 25 din cod).

Față de dispozițiile legale mai sus evocate, se constată că pentru litigiile având ca obiect cereri în materia asigurărilor au fost instituite două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Astfel, decizia civilă nr. 295 A din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin care s-au admis în parte apelurile declarate împotriva soluției instanței de fond într-un litigiu din materia asigurărilor, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 21 februarie 2019 și că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat și a producerii riscului asigurat, hotărârea pronunțată în apel de Curtea de Apel Cluj este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în litigii din materia asigurărilor.

Se mai reține că, în raport de dispozițiile art. 457 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege", mențiunea în cuprinsul deciziei atacate a faptului că părțile au deschisă calea de atac a recursului nu are niciun efect asupra admisibilității căii de atac, potrivit celor mai sus-arătate.

Prin urmare, mențiunea greșită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părți nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale, în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În concluzie, constatând că hotărârea pronunțată în apel nu putea fi atacată cu recurs deoarece legiuitorul a suprimat expres această cale de atac în privința litigiilor izvorâte din contracte de asigurare, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 295/A/2020 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 295/A/2020 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă recurenta S.C. B. S.A. la plata către intimatul A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON, reprezentând onorariu avocat, redus.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.