ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1154/2019

Ședința publică din data de 23 mai 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj reclamantul Orașul Cehu Silvaniei a solicitat instanței obligarea Societății de avocatură A. restituirea onorariilor achitate de către Primăria Orașului Cehu Silvaniei în baza contractelor de asistență juridică nr. x din 20.03.212, x din 21.11.2012 și x din 23.01.2014 și x. Valoarea totală a pretențiilor este de 51.780 RON și majorări de întârziere de 2% calculate conform art. 73

1

din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice.

Prin sentința civilă nr. 2208 din 14.09.2017 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr. x/2017, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului Orașul Cehu Silvaniei, împotriva pârâtei Societatea de Avocatură A., pentru obligarea acesteia la restituirea onorariilor avocațiale în sumă de 51.780 RON și majorări de întârziere de 2%.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, reclamantul Orașul Cehu Silvaniei, prin Primar, solicitând admiterea apelului și, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Curtea de Apel Cluj, secția I Civilă prin decizia nr. 98/A/2018 din 13 iunie 2018 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Orașul Cehu Silvaniei, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 2208 din 14.09.2017 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr. x/2017, pe care o menține.

Împotriva deciziei nr. 98/A/2018 din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I Civilă, a declarat recurs reclamantul Orașul Cehu Silvaniei, prin Primar.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată, cu consecința admiterii acțiunii în tot.

În susținerea recursului recurentul-reclamant a arătat că instanța de apel a nesocotit autoritatea lucrului judecat, în sensul că a neglijat starea de fapt reținută de către aceasta prin decizia civilă nr. 1539/2016 pronunțată în dosar x/2015

În mod eronat a susținut instanța de apel că, cheltuiala făcută de reclamant este una netemeinică și nelegală.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil, fiind formulat împotriva unei decizii care nu este supusă acestei căi de atac, în raport de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. În subsidar, au fost analizate aspectele de formă ale recursului, prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se că dezvoltarea criticilor nu permite examinarea acestora din perspectiva temeiului de drept invocat.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 29 noiembrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se observă că dezvoltarea criticilor nu permite examinarea acestora din perspectiva temeiurilor de drept invocate.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurentul-reclamant deși a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentului-reclamant au vizat nesocotorea autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1539/2016 pronunțată în dosar nr. x/2015 prin reținerea altei situații de fapt decât cea constatată la data pronunțării deciziei sus evocate. Este de constatat că aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurentul-reclamant nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alți termeni, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Având în vedere prevederile legale mai sus menționate și ținând cont de împrejurarea că, criticile de recurs invocate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ. va anula recursul declarat de recurentul-reclamant ORAȘUL CEHU SILVANIEI, PRIN PRIMAR B. împotriva deciziei nr. 98/A/2018 din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant ORAȘUL CEHU SILVANIEI, PRIN PRIMAR B. împotriva deciziei nr. 98/A/2018 din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C.A. A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2019.