ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4126/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4126/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 69A din 24 aprilie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, reprezentat prin Direcția pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică, precum și apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, împotriva Sentinței civile nr. 3467 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă. A admis acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală Cehu Silvaniei pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Comisia Județeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, reprezentată prin Prefect și A. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, și a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. x din 27 aprilie 2007, cod 139740, emis de pârâta Comisia Județeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, în limitele dreptului de proprietate recunoscut pentru terenul în suprafață de 9.2326 ha, situat în perimetrul cazărmii 3526 Cehu Silvaniei, identificat cu nr. top. x, 2922/2, 2772 în c.f. nr. x Cehu Silvaniei, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul B., parte integrantă din decizie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Comisia Locală Cehu Silvaniei pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, reprezentată prin Primar, și A., la data de 27 iulie 2018. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27 august 2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 4 filtru.
Învestită cu soluționarea recursului, prin rezoluția din 11 septembrie ianuarie 2018, Înalta Curte a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea, de către magistratul asistent, a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.
Prin raportul întocmit s-a reținut că hotărârea atacată nu este supusă recursului, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și cu prevederile art. 1 Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiție.
Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluția din 20 septembrie 2018, Completul de filtru nr. 4 a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din cod.
Raportul a fost comunicat părților la 27 și 28 septembrie 2018, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.
La 9 octombrie 2018, intimatul-reclamant Ministerul Apărării Naționale a depus un punct de vedere la raport, prin care a arătat că recursul nu este admisibil.
Recurenții-pârâți și intimatele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - A.J.F.P. Sălaj, în numele Ministerului Finanțelor Publice și Comisia Județeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unor puncte de vedere cu privire la raport.
Prin rezoluția din 17 octombrie 2018, Completul de filtru nr. 4 a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 22 noiembrie 2018.
În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:
În cauză, prin cererea de chemare în judecată, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2, 4, 5 și 27 din Legea nr. 18/1991, art. III din Legea nr. 169/1997, art. 3 și art. 12 și poziția 29 din anexa Legii nr. 213/1998, art. 194 și următ. C. proc. civ., precum și pe dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 și ale Legii nr. 500/2002, reclamantul Ministerul Apărării Naționale a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală Cehu Silvaniei pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Comisia Județeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, reprezentată prin Prefect, A. și Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. x din 27 aprilie 2007, cod 139740, emis de pârâta Comisia Județeană Sălaj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor în favoarea pârâtului A., cu privire la terenul în suprafață de 9,2326 ha, situat în perimetrul cazărmii 3526 Cehu Silvaniei, aflat în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Apărării Naționale.
Astfel, raportul juridic dedus judecății are ca obiect o acțiune în materia fondului funciar.
Dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, invocate de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată, reglementează, la alin. (1), actele care sunt lovite de nulitate absolută atunci când au fost întocmite cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere.
Alin. (2) al aceluiași articol stipulează în sensul că "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun".
Potrivit art. 1 al Titlului XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare:
"În scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ.".
Art. 5 alin. (1) din același act normativ, prevede că:
"Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive și irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanța de judecată birourilor de carte funciară".
După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile legale menționate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează că: «(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară».
Prevederile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziții speciale, astfel că normele de procedură consacrate de alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 au incidență în cauza de față.
Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", cu cele ale art. 483 alin. (1) din același act normativ, conform cărora "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", rezultă că hotărârile pronunțate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt supuse recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Această regulă are valoare de principiu constituțional, în raport de prevederile art. 129 din Constituția României, republicată.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că Decizia civilă nr. 69A din 24 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâții A. și Comisia Locală Cehu Silvaniei, prin Primar, împotriva Deciziei civile nr. 69A din 24 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâții A. și Comisia Locală Cehu Silvaniei, prin Primar, împotriva Deciziei civile nr. 69A din 24 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - GV