ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1398/2017

HOTĂRÂRE

04.10.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1398/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra conflictului de competență, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A, prin lichidator B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.A., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2008 BNP E. și a contractelor de vânzare- cumpărare autentificate sub nr. x/27.04.2011 și nr. y/03.11.2011 de BNP E., și să fie obligată pârâta S.C. D. S.R.L. să restituie reclamantei în proprietate imobilul compus din teren in suprafață totală de 9848 mp și construcții (Cl - Cll), cu număr CF vechi x, nr. topografic x.

Prin decizia civilă nr. 24/2017 din 12 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția Civilă, s-a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Sălaj și s-a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Instanța a reținut că S.C. A. S.A. a deținut în proprietate imobilul compus din teren in suprafață totală de 9848 mp și construcții (Cl - Cll), cu număr CF vechi x, nr. topografic x, imobil situat în loc. Cehu Silvaniei, str. x, jud. Sălaj.

Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2008 BNP E., A. S.A a vândut imobilul mai sus menționat către S.C. F. S.R.L., care ulterior și-a schimbat denumirea in C. S.R.L..

Ulterior, prin contractele de vânzare- cumpărare autentificate sub nr. x/27.04.2011 și nr. y/03.11.2011 de BNP E., F. S.R.L. (actuala C. SRL) a vândut imobilul către S.C. D. S.R.L..

Prin acțiune s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare menționate, cererea fiind introdusă de lichidatorul judiciar al debitorului S.C. A. S.A., numit prin încheierea de ședință din 18.10.2010, pronunțata de Tribunalul București în dosarul x/2009

În drept, potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz lichidatorul, poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

În speță, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unor acte de transfer al dreptului de proprietate asupra unor imobile ce au făcut parte din patrimoniul S.C. A. S.A. - aflată în procedura insolvenței, pentru că acestea au fost încheiate cu scopul fraudulos al sustragerii bunurilor din patrimoniul societății în scopul prejudicierii acționarilor și creditorilor, prin falsificarea semnăturilor acționarilor majoritari ai debitoarei.

Prin urmare, instanța a apreciat că nu este competentă din punct de vedere material să soluționeze cererea de chemare în judecată, aptitudinea de soluționare a acțiunii în anulare a unor astfel de acte aparținând judecătorului sindic învestit cu soluționarea dosarului de faliment. Cum dosarul de faliment se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului București, tot această instanță este competentă să soluționeze și prezenta cerere de chemare în judecată.

Împrejurarea că lichidatorul debitoarei nu și-a întemeiat cererea în baza dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 85/2006 este lipsită de relevanță, întrucât instanța nu este ținută de textul de lege indicat de parte, ci de cauza cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 2840 din 15 mai 2017, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

S-a constatat ivit conflict de competență și s-a trimis dosarul Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Instanța a reținut că se va face calificarea acțiunii nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.

În speță, reclamantul-lichidator judiciar B. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2008 de BNP E. și a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/27.04.2011 și nr. y/03.11.2011 de BNP E., potrivit dispozițiile art. 948, art. 966, art. 968 C. civ.

Reclamantul-lichidator judiciar B. nu a solicitat anularea actelor frauduloase încheiate de societatea debitoare potrivit dispozițiilor art. 79 și urm. din Legea nr. 85/2006.

În acest sens s-a reținut, din situația de fapt expusă de reclamant, dar și după scopul urmărit, că în mod evident, fără echivoc, se solicită constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru lipsa consimțământului, respectiv pentru cauză ilicită, chestiuni ce nu pot face obiectul judecății judecătorului sindic desemnat în dosarul de insolvență al debitoarei S.C. A. S.A., și nu anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

O calificare corectă a unei astfel de acțiuni are importanță specială în primul rând pentru stabilirea căii de atac, în caz contrar părțile putând fi private de dublu grad de jurisdicție pentru cauzele în care hotărârile sunt susceptibile de apel și recurs sau să fie supuse rigorilor specifice procedurii insolvenței; pentru probatoriul ce poate fi administrat în cauză; dar și pentru termenul în care poate fi formulată o astfel de acțiune(acțiunea întemeiată pe disp.art. 79 și urm. poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.).

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, pentru argumentele ce succed:

În speță a fost dedusă judecății o acțiune de drept comun prin care reclamanta B. a solicitat să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2008 BNP E. și a contractelor de vânzare- cumpărare autentificate sub nr. x/27.04.2011 și nr. y/03.11.2011 de BNP E. și să fie obligată pârâta S.C. D. S.R.L. să restituie reclamantei proprietate imobilul compus din teren in suprafață totală de 9848 mp și construcții (Cl - Cll), cu număr CF vechi x, nr. topografic xb, 1229/b/l, 1230/b/l, 1231/a/2/a, l23l/b/2/a, l232/a/2/a.

Înalta Curte constată că prin acțiune se solicită constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru lipsa consimțământului, respectiv pentru cauză ilicită, în temeiul art. 948, 966 și 968 din C. civ., astfel că soluționarea unei astfel de cereri nu este de competenta judecătorului sindic desemnat în dosarul de insolvență al debitoarei S.C. A. S.A..

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, " (1) Principalele atribuții ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: h) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. h) din aceeași lege, "Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: h) judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;".

În lumina acestor prevederi din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, între principalele atribuții ale judecătorului- sindic se regăsește și judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial anterior deschiderii procedurii.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.

În raport de obiectul cauzei se constată că prin acțiune B. a solicitat constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare - cumpărare și nu a unor acte și operațiuni frauduloase ale debitorului, a transferurilor cu caracter patrimonial încheiate în dauna drepturilor creditorilor, cu intenția de a produce efecte juridice în contra dispozițiilor legale, potrivit dispozițiilor art. 79 și urm. din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar putând formula și cereri de chemare în judecată ce nu sunt de competența judecătorului sindic.

Mai mult, Tribunalul Sălaj nu mai avea posibilitatea să-și decline competența, fiind competent să soluționeze cauza prin efectul dispozițiilor imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Ori, la primul termen din 5 februarie 2015, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Tribunalul Sălaj nu a invocat excepția necompetenței materiale, ci a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului București.

Întrucât necompetența Tribunalului Sălaj nu a fost invocată în condițiile legii, adică la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe și în raport de obiectul cauzei, acțiunea dedusă judecății fiind una de drept comun, Înalta Curte apreciază că Tribunalul București, secția a VII-a civilă nu este competent să soluționeze cauza, aceasta neîncadrându-se printre cererile ce sunt de competenta judecătorului sindic, prevăzute de art. 11 alin. (1) si 2 din Legea nr. 85/2006.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.