ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 552/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 552/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 9 martie 2023
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă la 15 octombrie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Comuna Sutești, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 419.091,89 RON, reprezentând contravaloare facturi emise în baza contractului nr. x/28.03.2016, cu cheltuieli de judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1270, 1350 din C. civ. și dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006.
Prin încheierea nr. 104/CC din 17 octombrie 2019, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale funcționale a instanței și a declinat cauza spre competentă soluționare secției I Civile din cadrul Tribunalului Vâlcea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secției I Civile a Tribunalului Vâlcea la 5 noiembrie 20219, sub dosar nr. x/2019.
Prin sentința civilă nr. 2745 din 6 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., fiind obligată pârâta U.A.T. Comuna Sutești să plătească reclamantei suma de 358.323,56 RON, reprezentând contravaloare lucrări și suma de 9.800 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta U.A.T. Comuna Sutești, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia nr. 143/A-COM din 25 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta U.A.T. Comuna Sutești - prin Primar împotriva sentinței civile nr. 2745 din 6 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, fiind obligată apelanta să plătească intimatei 2.000 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă U.A.T. COMUNA SUTEȘTI - prin Primar a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu consecința admiterii apelului pârâtei.
Prin întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă s-a invocat excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că decizia atacată este definitivă. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată.
La termenul din 9 martie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să o admită, în considerarea următoarelor:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta U.A.T. Comuna Sutești - prin Primar împotriva sentinței civile nr. 2745 din 6 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.
În speța de față, decizia atacată cu recurs este definitivă, fiind pronunțată în calea de atac a apelului ce a format obiectul unui litigiu în pretenții, reprezentând contravaloarea facturilor emise de reclamantă în baza unui contract care a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publică.
În raport de caracterul contractului de care se prevalează reclamanta, contract de achiziție publică, o formă de contract administrativ, se constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1)
1
din Legea nr. 101/2016, privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică.
Conform art. 53 alin. (1)
1
din Legea nr. 101/2016 "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".
Totodată, prin HP nr. 40/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020, se reține că:
"În interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1)
1
din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, stabilește că: Hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016".
Astfel, prin dispozițiile art. 10 C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător și prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Pentru aceste considerente, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Referitor la cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de onorariu avocațial, dovedită prin înscrisul existent la pagina 29 din dosar.
Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".
Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatei A. S.R.L. suma de 2.500 RON constând în onorariu avocațial.
Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă U.A.T. COMUNA SUTEȘTI - prin Primar împotriva deciziei nr. 143/A-COM din 25 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va obliga la plata sumei de 2.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei A. S.R.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă U.A.T. COMUNA SUTEȘTI - prin Primar împotriva deciziei nr. 143/A-COM din 25 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L..
Obligă recurenta la plata sumei de 2.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei A. S.R.L..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2023.