ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 52/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 06.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. a chemat în judecată pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.096.124.76 RON, reprezentând penalități de întârziere la plata facturilor TUI și non TUI, actualizată cu indicele de inflație până la plata efectivă, la care se adaugă cheltuielile de judecată.

Prin sentința civilă nr. 813/25.06.2020 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.061.754,11 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate potrivit contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 148/07.12.2018, până la data de 31.10.2019, sumă care va fi actualizată cu rata inflației până la plata efectivă. Totodată, pârâta a fost obligată și la plata sumei de 14.222,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul art. 1270 alin. (1), art. 1516 alin. (1) și (2) și art. 1535 alin. (1) din C. civ., a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.061.754,11 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate potrivit contractului mai sus menționat, până la data de 31.10.2019, sumă ce a fost actualizată cu rata inflației până la plata efectivă. În temeiul art. 453 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, față de admiterea în parte a cererii reclamantei, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, aferentă pretențiilor admise.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A., solicitând admiterea apelului și, în urma rejudecării fondului, schimbarea în parte a sentinței atacate, conform art. 480 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei și la plata sumei de 34.370.65 RON, reprezentând diferență penalități de întârziere la plata facturilor TUI și non TUI, actualizată cu indicele de inflație până la plata efectivă, precum și a sumei de 343,7 RON, constând în diferența cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 435 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, cu opinie majoritară, a fost admis apelul reclamantei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A., dispunându-se schimbarea în parte a sentinței civile nr. 813/25.06.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020, în sensul că pârâta a fost obligată și la plata sumei de 34.370,65 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate potrivit contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 148/07.12.2018, până la data de 31.10.2019, sumă care va fi actualizată cu rata inflației până la plata efectivă, la care se adaugă suma de 343,7 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în diferența de taxă judiciară de timbru achitată în primă instanță, precum și suma de 818 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru achitată în apel, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 435 din 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a formulat recurs pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17.06.2021.

Prin decizia nr. 1876 din 28 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. împotriva deciziei civile nr. 435 din 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă; a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru o nouă judecată, aceleiași instanțe.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a reținut, în esență, ca fiind fondată, în raport cu dispozițiile art. 2551 din C. civ., critica recurentei vizând faptul că părțile nu au derogat de la modalitatea de calcul al termenelor, reglementată de dispozițiile art. 2553 alin. (1) și art. 2554 C. civ.

S-a constatat că instanța de apel nu a ținut seama de prevederile art. 2551 C. civ. și nu a determinat scadența obligației de plată în raport de modul de calcul al termenelor reglementat de dispozițiile art. 2553 alin. (1) din același cod.

Cu referire la incidența motivului prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., având în vedere caracterul accesoriu al criticii vizând împrejurarea că instanța de apel nu a motivat soluția privind obligarea recurentei la actualizarea cu rata de inflație a sumei la plata căreia a fost îndatorată, s-a apreciat că aceasta va fi avută în vedere la rejudecarea apelului.

După înregistrarea dosarului în rejudecare pe rolul Curții de Apel, sub număr x/2020*, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. a invocat excepția autorității de lucru judecat cu efect pozitiv cu privire la contractul nr. x/07.12.2018, în temeiul căruia au fost emise facturile fiscale de penalități care fac obiectul prezentei judecăți, în raport de considerentele sentinței nr. 1401/05.08.2020 a Tribunalului București și de cele ale deciziei nr. 167A/02.02.2021 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 267/A din 15 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. împotriva sentinței civile nr. 813/25.06.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A.; a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă și a sumei de 34.370,65 RON reprezentând penalități de întârziere, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației până la plata efectivă.

A fost obligată intimata pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 343,7 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și sumei de 818 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa de timbru achitată în apel).

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, în rejudecare, a apreciat că judecata din dosarul nr. x/2019, definitivă după soluționarea recursului promovat de pârâtă în prezenta cauză, se opune unei noi judecăți pe fond a clauzelor menționate de art. 5.2 si art. 5.4 față de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, în condițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

În termen legal, pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 267/A din 15 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În argumentarea cererii de recurs, a criticat decizia atacată pentru nelegalitate, susținând, în esență, că aceasta a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În opinia recurentei-pârâte, deși instanța de apel era ținută de prevederile art. 501 C. proc. civ., acestea nu au fost respectate, fiind depășite astfel atribuțiile puterii judecătorești.

În acest context, arată că instanța de apel a apreciat că judecata din dosarul nr. x/2019 se opune unei noi judecăți pe fond cu privire la aplicarea cauzei penale și a admis autoritatea de lucru judecat, fără a ține cont nici de apărările formulate de pârâtă prin notele scrise din 14 februarie 2022, prin care a arătat că între părți, pe același clauze identice, au existat și alte litigii în afara dosarului nr. x/2019 și în care există practică judiciară contrară celor reținute în acest dosar, respectiv în dosarul nr. x/2018, dosarul nr. x/2019 și dosarul x/2019

Totodată, instanța de apel nu avut în vedere nici împrejurarea că, față de soluțiile contrare pronunțate de instanțele de judecată în litigiile dintre recurenta-pârâtă și CN CFR S.A., Curtea de Apel București a dispus în dosarul x/2019, prin încheierea din 31.01.2022, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 520 C. proc. civ. cu privire la pronunțarea unei hotărâri prin care să dea o rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept: "Modalitatea de interpretare a incidenței art. 2551-2553 în cazul termenelor stabilite pe zile calendaristice, în convenția părților".

A solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia de casare nr. 1876 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în primul ciclu procesual, a fost admis recursul declarat de pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. împotriva deciziei civile nr. 435 din 10 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă; a fost casată decizia atacată și s-a trimis cauza pentru o nouă judecată, aceleiași instanțe, reținându-se, în esență, că instanța de apel nu a ținut seama de prevederile art. 2551 C. civ. și nu a determinat scadența obligației de plată în raport de modul de calcul al termenelor reglementat de dispozițiile art. 2553 alin. (1) din același cod.

Din hotărârea de casare rezultă, fără echivoc, că instanța de recurs a dat dezlegare chiar chestiunii litigioase ce face obiectul cauzei, stabilind modul legal de calcul al penalităților prevăzute în contractul nr. x/07.12.2018, în temeiul căruia au fost emise facturile fiscale care fac obiectul judecății.

În acest sens, considerentele deciziei de casare rețin următoarele:

"Critica este fondată în raport cu dispozițiile art. 2551 din C. civ. din care reiese că durata oricăror termene în materie civilă, fără deosebire de natura și izvorul lor, fie că sunt legale, fie că sunt convenționale se calculează potrivit regulilor stabilite de Titlul III - Calculul termenelor, din Cartea a VI a C. civ., motiv pentru care modul de calcul al termenelor se aplică și contractului încheiat de părți.

Faptul că în cuprinsul clauzei 5.2 din contract s-a menționat că termenul scadent pentru plata facturilor TUI este de 30 de zile calendaristice de la data primirii facturilor, nu înseamnă că părțile au înțeles să deroge de la dispozițiile art. 2553 alin. (1) din C. civ., conform cărora, "Când termenul se stabilește pe zile, nu se ia în calcul prima și ultima zi a termenului", în condițiile în care prin contract nu s-a prevăzut un alt mod de calcul al termenului de plată decât cel stabilit de lege, iar din cuprinsul clauzei contractuale de la pct. 5.6 rezultă că penalitățile de întârziere se calculează începând cu prima zi după expirarea termenului de plată, ceea ce înseamnă că nu este luată în calcul ultima zi a termenului de plată. Aceasta înseamnă că nu se ia în calculul termenului nici ziua când el a început să curgă (dies a quo), nici ziua când acesta se sfârșește (dies ad quem).

Instanța de apel nu a ținut seama de prevederile art. 2551 din C. civ., și nu a determinat scadența obligației de plată în raport de modul de calcul al termenelor reglementat de dispozițiile art. 2553 alin. (1) din același cod.

Stabilirea unor termene pe zile calendaristice nu reprezintă o derogare de la dispoziția de drept comun, consacrată legal, ci doar indicarea termenului cu luarea în considerare a zilelor din calendar, iar nu doar a zilelor lucrătoare.

Termenul de plată a fost calculat corect în modalitatea reglementată de art. 2553 alin. (1) din C. civ., fără a se lua în calcul prima și ultima zi a termenului, cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legale și clauzelor din contract."

Este adevărat că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, instituit de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. prevede că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Însă, în mod greșit, în rejudecarea apelului, instanța a apreciat că cele statuate într-un alt litigiu, prin decizia nr. 2653 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (dosarul nr. x/2019), cu privire la interpretarea clauzelor menționate de art. 5.2 și art. 5.4 din același contract de acces pe infrastructura feroviară nr. 148/07.12.2018, se impun în prezenta cauză.

Astfel, instanța de apel este în eroare atunci când apreciază că are de ales între a da prevalență regulii de drept cuprinse în art. 501 C. proc. civ., potrivit căreia trebuie să se țină seama de problemele de drept dezlegate de instanța de recurs, sau principiului autorității de lucru judecat - efectul pozitiv, de care se poate bucura o hotărâre judecătorească definitivă într-un proces ulterior, cele două chestiuni nefiind în concurs în cauza de față.

Potrivit art. 501 C. proc. civ., "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul".

Reglementarea cuprinsă în norma legală menționată este fundamentată atât pe autoritatea lucrului judecat cu privire la ceea ce s-a statuat de către instanța de control judiciar, autoritate care se constituie într-un obstacol în calea unor încercări repetitive de readucere în atenția judecătorilor fondului sau a judecătorilor instanței de control judiciar a acelorași probleme de drept, precum și pe principiul organizării ierarhice a instanțelor judecătorești, din care decurge obligativitatea problemelor de drept dezlegate de către instanța superioară.

Pronunțând o decizie de casare cu trimitere, instanța de control judiciar nu dezleagă definitiv fondul litigiului dedus judecății, însă dezlegarea dată problemelor de drept ce au făcut obiectul controlului nu mai poate fi repus în discuție, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Este de menționat și faptul că decizia nr. 2653 din 8 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, căreia instanța de apel i-a dat prevalență, este ulterioară deciziei de casare nr. 1876 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, așa cum s-a arătat anterior, a tranșat cu autoritate de lucru judecat chestiunea litigioasă.

De altfel, cu caracter de principiu, un eventual caracter contradictoriu al dezlegărilor date în una și aceeași problemă de drept are ca remediu alte mijloace procesuale.

Nerespectarea prevederilor art. 501 C. proc. civ., a autorității de lucru judecat a dezlegării date problemei de drept prin decizia de casare, este de natură a atrage nulitatea hotărârii, în condițiile art. 174 C. proc. civ., critica recurentei-pârâte încadrându-se în motivul de casare prevăzut la punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității),iar nu în ipoteza punctului 4 al aceluiași text legal (depășirea atribuțiilor puterii judecătorești), încadrarea recurentei fiind eronată.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. împotriva deciziei civile nr. 267/A din 15 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, cu aplicarea dispozițiilor art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. împotriva deciziei civile nr. 267/A din 15 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2023.