ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 21 august 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta UM 02648, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la plata actualizată a drepturilor bănești ce i se cuvin în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 25.07.2018, conform ordinului de zi pe unitate nr. 146/3.08.2018 emis în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 444/2006 și a Ordinului de Ministru nr. M194/15.12.2006 privind acordarea sporului de confidențialitate.

Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, prin sentința nr. 2025 din 12 decembrie 2019, a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentate de sporul de confidențialitate în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 26.07.2018 și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației.

Prin decizia nr. 1079 din 16 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins apelul declarat de pârâta ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ FERDINAND I împotriva sentinței nr. 2025 din 12 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în contradictoriu cu reclamantul A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ FERDINAND I a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii, revizuenta arată că, în cadrul aceleiași instituții, cu privire la mai mulți angajați, sunt pronunțate mai multe hotărâri care vin în contradicție cu autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 458 din 28 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, sentința civilă nr. 6300 din 24 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2021, sentința civilă nr. 6847 din 13 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sentința civilă nr. 7479 din 02 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2021, sentința civilă nr. 8851 din 20 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2021, sentința civilă nr. 8526 din 09 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2021, sentințe definitive prin neapelare.

Mai arată revizuenta că, în cauza înregistrată sub nr. x/2020, prin sentința civilă nr. 1833, pronunțată la 10 iunie 2021 de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamanți A. și de B., hotărâre care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1521, pronunțată la 24 mai 2022 de Curtea de Apel Ploiești, ca urmare a respingerii ca nefondate a apelurilor declarate de apelanții-reclamați, prin care A. a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la plata de îndată și actualizarea drepturilor bănești în cuantum de 10%, reprezentând sporul de confidențialitate, începând cu data de 26.07.2018, stabilit prin hotărârea pronunțată în cauza prezentă de instanța de fond, iar B. a solicitat plata sporului de confidențialitate în cuantum de 10%. Toate aceste hotărâri menționate mai sus, inclusiv și alte hotărâri pronunțate de instanțe diferite, în cauze în care s-a solicitat plata sporului de confidențialitate în cuantum de 10% din salariul de bază, vin în contradicție cu decizia civilă nr. 1079 din 16 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit revizuentei, în hotărârile definitive menționate mai sus, s-a avut în vedere și s-a pus în aplicare art. 30 alin. (1) din Legea nr. 330/2009.

Mai arată revizuenta că, în cuprinsul întâmpinării depusă la dosarul de fond, dar și în motivele de apel invocate, precum și în notele scrise depuse în susținerea apelului declarat, a invocat o serie de prevederi legale pe care, atât instanța de fond, dar și de apel, nu le-au analizat în mod temeinic și nu le-au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor în prezenta cauză.

Având în vedere actele normative menționate în apărare, revizuenta susține că, începând cu 01.10.2010, actele normative în vigoare din domeniul salarizării nu prevăd acordarea "sporului de confidențialitate" pentru persoanele care dețin, au acces și lucrează cu informații clasificate, acest drept salarial fiind inclus în salariile de bază pentru personalul civil a cărui salarizare este stabilită prin însumarea unor elemente în vigoare la 31.12.2009, potrivit legilor anuale de salarizare.

Mai arată revizuenta că, în cauza de față, începând cu luna mai 2011, pentru personalul din familia ocupațioală "învățământ" nu s-a stabilit și acordat "în afara salariului de bază" sporul de confidențialitate, întrucât Legea nr. 63/2011, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 20/2016, Legea nr. 250/2016, Hotărârea Guvernului nr. 38/2017 și Legea-cadru nr. 153/2017 nu au reglementat remunerarea, în funcție de certificatul/avizul de acces obținut, a persoanelor care dețin, au acces și lucrează cu informații clasificate.

Potrivit revizuentei, în conformitate cu actele normative menționate mai sus, salariile de bază ale personalului civil cuprind și sporurile acordate pentru activitatea desfășurată în Ministerul Apărării Naționale, în cuantumurile stabilite la data de 31 decembrie 2009.

De asemenea, revizuenta arată că acordarea unei sume reprezentând un drept de natură salarială nereglementat încalcă prevederile din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.

Revizuenta apreciază că, prin admiterea acțiunii, intimatul-reclamant beneficiază în plus de un spor de confidențialitate de 10%, în situația în care acesta în prezent beneficiază de un spor de confidențialitate de 20%, ceea ce constituie discriminare față ceilalți angajați, cu încălcarea Legii-cadru nr. 153/2017.

Totodată, revizuenta expune ample argumente ce vizează fondul cauzei.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Revizuenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin decizia nr. 2428 din 28 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosar nr. x/2019 a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la 28 noiembrie 2022.

Examinând cererea de revizuire, în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară de atac, de retractare și nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

În speță, se constată că prin cererea de revizuire, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1079 din 16 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 458 din 28 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Așadar, atât din cuprinsul cererii de revizuire, dar și din susținerile revizuentei în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, reiese că aceasta a formulat cerere de revizuire a primei hotărâri și nu a celei de-a doua, astfel cum prevăd dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., chestiune inadmisibilă în raport cu textul legal evocat.

Înalta Curte reține, în acest context, că din economia textelor de lege care reglementează revizuirea rezultă că ultima hotărâre, în sensul legii, este cea care se atacă și a cărei anulare se pretinde. Astfel, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, " "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Prin urmare, numai ultima hotărâre este cea care poate fi anulată, nu și prima, a căreia autoritate de lucru judecat este apărată prin instituirea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împrejurarea că autorul căii de atac a inversat, în mod nelegal, ordinea hotărârilor pretins potrivnice, atacând cu revizuire o hotărâre pronunțată anterior celei raportat la care solicită anularea, susținând că hotărârea atacată este contrară uneia ulterioare (iar nu anterioare, așa cum impune logica juridică) nu îi poate aduce beneficii din perspectiva admisibilității cererii de revizuire.

Așa fiind, constatând că revizuenta a solicitat revizuirea primei hotărâri și anularea acesteia, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ FERDINAND I împotriva deciziei nr. 1079 din 16 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2023.