ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 447/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 20 mai 2013 sub dosar nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. și C. S.A., obligarea pârâtelor la plata sumei de 350.000 euro, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 35/COM/2019 din 24 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 27.267,69 RON, cheltuieli de judecată către pârâta S.C. B. S.A.; s-a luat act că pârâta C. S.A. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată; suma în cuantum de 12.310,80 RON, datorată de reclamantă, cu titlu de taxă judiciară de timbru, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel principal, iar pârâta S.C. B. S.A. a declarat apel incident.

Prin decizia nr. 38 din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a fost respinsă cererea apelantei-reclamante de repunere a cauze pe rol; a fost admis apelul declarat de către reclamanta A., iar sentința civilă apelată a fost schimbată în parte, respectiv sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată, pe care reclamanta a fost obligată să le plătească pârâtelor, la suma de 10.000 RON; apelul incident declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. a fost respins; reclamanta a fost obligată la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată parțiale în favoarea intimatei C. S.A.; au fost respinse în apel cheltuielile de judecată solicitate de apelanta-reclamantă.

Prin decizia nr. 2802 din 16 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respinsă excepția netimbrării, invocată de recurenta-pârâtă B. S.R.L.; au fost anulate recursul declarat de reclamantă împotriva încheierilor din 26 februarie 2020, 28 octombrie 2020, 13 ianuarie 2021 și a deciziei nr. 38 din 27 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă și recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

Prin cererea înregistrată sub dosar nr. x/2021, apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, să se dispună completarea deciziei nr. 38 din 27 ianuarie 2021, pronunțate de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul civil nr. x/2013, cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în apel.

Prin decizia nr. 314 din 15 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2021, a fost respinsă cererea de completare a deciziei civile nr. 38 din 27 ianuarie 2021.

Împotriva deciziei nr. 314 din 15 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a declarat recurs pârâta B. S.R.L.

În susținerea căii de atac, recurenta-pârâtă invocă încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 453 și art. 425 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta-pârâtă susține că, deși este evident că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată pe care le-a solicitat în apel și chiar recunoaște că în dispozitivul deciziei nr. 38 din 27 ianuarie 2021 nu se menționează în mod expres că cererea apelantei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, în decizia recurată se afirmă că cererea sa a fost soluționată și că nu a fost admisă, reținându-se, totodată, că această soluție "rezultă în mod necesar" în raport cu soluția de admitere a apelului principal și de respingere a apelului incident.

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă susține că soluția de neadmitere a unei cereri de cheltuieli de judecată nu este prevăzută de C. proc. civ., existând doar soluțiile de admitere și de respingere.

În al doilea rând, față de dispozițiile art. 425 C. proc. civ., o soluție nu poate rezulta din alte soluții, ci trebuie precizată în dispozitiv. Or, în dispozitivul deciziei civile nr. 38 din 27 ianuarie 2021 nu figurează soluția pronunțată cu privire la cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Mai susține recurenta-pârâtă că, din moment ce apelul reclamantei a fost admis doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, sentința fiind schimbată doar sub acest aspect, iar nu și în privința motivelor de apel pe fondul cauzei, chiar dacă apelul său incident a fost respins, instanța de apel trebuia să facă aplicarea art. 453 Cod procedură civilă.

În raport de această dispoziție procedurală, recurenta-pârâtă concluzionează în sensul că instanța de apel trebuia să stabilească măsura în care apelanta-reclamantă putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, recurenta-pârâtă apreciază că respingerea apelului incident nu poate echivala cu respingerea cererii sale de cheltuieli de judecată, deoarece a solicitat cheltuieli de judecată pe apelul reclamantei, conform mențiunilor de la pag. 5 a încheierii din 13.01.2021, întâmpinării la apelul reclamantei și concluziilor scrise din apel. În acest context, recurenta-pârâtă apreciază că apare ca greșită afirmația instanței că apelanta-pârâtă nu a precizat dacă solicitarea cheltuielilor de judecată viza și apărările făcute de aceasta la apelul principal, astfel încât să se impună ca instanța să analizeze temeinicia acestui petit și prin raportare la soluția dată apelului principal. Mai precizează recurenta-pârâtă că a trimis avocat la Alba Iulia, achitând cheltuieli de deplasare și onorariu de avocat, în special pentru a se apăra de pretențiile de 450.000 de euro ale apelantei-reclamante (plus cheltuielile de judecată), iar nu doar pentru a susține apelul incident, prin care cerea cheltuieli de deplasare.

Recurenta-pârâtă precizează că, atât prin întâmpinarea formulată, cât și prin apelul incident, precum și în fața instanței cu ocazia dezbaterii apelului și prin concluziile scrise, a solicitat în mod expres acordarea cheltuielilor de judecată în apel, cuantumul acestor cheltuieli rezultând din nota de cheltuieli, facturile anexate și dovada plății acestor facturi, fiind vorba de onorariu de avocat de 16.977,49 RON și de cheltuieli de deplasare de 170 euro/termen de judecată. Recurenta-pârâtă mai precizează că s-a prezentat la fiecare termen de judecată, acest lucru rezultând și din încheierile de ședință și că este probat că aceste cheltuieli au fost achitate.

Instanța, însă, a omis să se pronunțe cu privire la aceste cheltuieli, această omisiune fiind evidentă.

Mai arată recurenta-pârâtă că, în ceea ce o privește pe apelanta-reclamantă, instanța a indicat în dispozitiv că respinge în apel cheltuielile de judecată solicitate de aceasta împotriva intimatei S.C. B. S.R.L., iar în ceea ce o privește pe intimata S.C. C. S.A., instanța a indicat în dispozitiv că obligă apelanta-reclamantă la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli parțiale de judecată în favoarea acestei intimate.

În opinia recurentei-pârâte, respingerea în întregime a cheltuielilor de judecată este nelegală, față de împrejurarea că, deși instanța de apel a respins apelul său incident, formulat doar ca urmare a depunerii apelului de către reclamantă, onorariul avocațial, astfel cum rezultă și din împuternicire, a fost achitat nu doar pentru redactarea apelului incident și susținerea acestuia, ci mai ales pentru redactarea întâmpinării și susținerea apărărilor cu privire la apelul formulat de către reclamantă, aceste aspecte generând discuții de o complexitate mai ridicată: s-au solicitat noi expertize, s-au depus expertize extrajudiciare, au fost analizate și s-au formulat note de ședință cu privire la aceste aspecte, iar discuțiile de la fiecare termen de judecata au vizat apelul și apărările formulate de către reclamantă, iar nu apelul incident privind cheltuielile de judecată pe care l-a formulat.

Un alt argument invocat de recurenta-pârâtă este acela că discrepanța valorică dintre cele două apeluri este vădită, la fel și diferența dintre pretențiile admise pentru fiecare parte. Astfel, pe calea apelului, reclamanta a solicitat anularea/schimbarea sentinței, admiterea acțiunii și obligarea sa la plata sumei de 450.000 de euro și a cheltuielilor de judecată, dar instanța de apel a menținut respingerea pretențiilor de 450.000 de euro, admițând doar o reducere a cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligata reclamanta în favoarea pârâtei, de la 27.267,69 RON la 10.000 RON. Deci, practic, în apel, reclamanta a obținut câștig de cauză într-o măsură foarte redusă. De asemenea, motivele de apel pe fondul cauzei ale reclamantei ocupă 13 pagini, pe când cele care vizează cheltuielile de judecată constau în 3 fraze, la pag. 14 a apelului. Or, apelul său incident viza cheltuieli de judecată constând în cheltuielile de deplasare respinse de Tribunalul Alba (prima instanță a acordat cheltuieli de judecată în cuantum de 27.267,69 RON, iar în apel a solicitat diferența până la 38.441,81 RON, ceea ce înseamnă 11.174,12 RON).

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimatele nu au formulat întâmpinări.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din19 octombrie 2022, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Intimata-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din 7 decembrie 2022, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 1 martie 2023, în ședință publică.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Prin decizia nr. 38 din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de către reclamanta A., iar sentința civilă apelată a fost schimbată în parte, respectiv sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată, pe care reclamanta a fost obligată să le plătească pârâtelor, la suma de 10.000 RON; apelul incident declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. a fost respins; reclamanta a fost obligată la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată parțiale în favoarea intimatei C. S.A.; au fost respinse cheltuielile de judecată solicitate de apelanta-reclamantă în apel.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții, respectiv partea care a pierdut procesul, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat litigiul.

Înalta Curte reține că, în speță, a fost admis apelul declarat de către reclamanta A., iar sentința civilă apelată a fost schimbată în parte, respectiv sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată, pe care reclamanta a fost obligată să le plătească pârâtelor, iar apelul incident declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. a fost respins.

Instanța de apel a obligat reclamanta la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată parțiale în favoarea intimatei C. S.A. și a respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă în apel.

În acest context, pârâta B. S.R.L. nu poate pretinde cheltuieli de judecată în raport cu reclamanta, întrucât apelul incident pe care l-a declarat a fost respins, având poziția juridică de parte căzută în pretenții.

Nu se poate reține nici omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor, o eventuală mențiune de respingere a cererii în dispozitiv nu făcea posibil ca pârâta să își recupereze cheltuielile avansate, neavând astfel nicio finalitate juridică.

Sub un ultim aspect, Înalta Curte arată că argumentele recurentei-pârâte ce vizează dovezile cu privire la cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat în raport de apelul principal și acordarea proporțională a cheltuielilor de judecată nu pot fi analizate, reprezentând aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate, excedând astfel limitelor analizei care se efectuează în calea de atac a recursului.

În consecință, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 314 din 15 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 314 din 15 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2023.